Preotul NICOLAE M. CÂRLUGEA, om cu pasiune şi vocaţie de cărturar (1912-1994)

Între preoţii gorjeni cu pasiune şi vocaţie cărturărească se numără şi Nicolae M. Cârlugea, colaborator, în perioada interbelică, la demersurile culturale iniţiate de Al. Prejbeanu, Aristide Geamănu, Constantin Popescu-Paţica ori Gh. Gâţă (azi l-am numi cu cinste ca făcând parte din această familie de spirite pe iconom stavrofor Alexandru Eugen Cornoiu).

S-a născut la 3 ianuarie 1912, în satul Băceşti, comuna Cordeşti (azi Stejaru), judeţul Gorj, în familia preotului Marin şi Alexandrina Cârlugea, proprietari de terenuri arabile şi forestiere (rămase moştenire celor trei fii: Gheorghe, Nicolae şi Ion, toţi urmând teologia şi devenind preoţi de mir). După absolvirea şcolii primare, în satul natal, se înscrie la Seminarul „Melhisedec Episcopul” din Ismail (Basarabia), unde se deplasează cu vaporul de la Turnu-Severin. Rămas orfan de tată în 1908, iar de mamă în 1909, tânărul seminarist s-a confruntat cu mari greutăţi în timpul şcolarizării seminariale, rămânând în grija lui „taicu Nicolae” şi „mama Ana”, bunicii din partea mamei. Încă de pe băncile seminarului teologic dovedeşte o pasiune deosebită pentru limbile greacă şi latină, germană şi franceză, dar şi pentru disciplinele teologice. În „Anuarul Seminarului «Melhisedec Episcopul” din Ismail pe anul şcolar 1924-1925”, întocmit de Pr. Em. D. Grosu, directorul seminarului (Chişinău, Nr. 763. – Tipografia şi legătoria Eparhială, 1925), la pagina 21, găsim tabelul elevilor din clasa I, cu mediile la studii şi purtare. Din totalul de 47 elevi absolvenţi ai clasei I, Cârlugea Niculai figurează pe locul 10, cu media generală 9,66 („promovat bursier”). După absolvirea seminarului (1924-1932), se înscrie în toamna anului 1932 la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1932-1936), susţinându-şi licenţa în 1936 cu tema „Tinereţi ortodoxe – Probleme pentru educaţia tineretului ortodox discutate la Congresul ortodox de la Salonic din 1930” („traducere cu studiu introductiv şi recenzie de Nicolae M. Cârlugea”). Din comisia examinatoare făceau parte pr. prof. dr. Grigore Cristescu (preşedinte), iar ca membri: pr. prof. dr. Nicolae Popescu, pr. prof. dr. Haralambie Rovenţa, pr. Prof. dr. Vasile G. Ispir şi prof. dr. Nichifor Crainic (de acesta din urmă îl va lega o amintire frumoasă). Încă din timpul studiilor universitare începe să publice în periodice culturale centrale şi regionale, precum: „Raze de lumină” (revista studenţilor în teologie din Bucureşti, înfiinţată în 1928), „Renaşterea” (Craiova) sau „Gorjanul” (Târgu-Jiu) – articole şi eseuri pe teme de teologie şi de morală creştină. Între colecţiile sale întâlnim şi unele periodice gorjene ce-i poartă semnătura, precum „Pâinea vieţii” (bilunar apărut în perioada 1929–1941, 215 numere, sub redacţia preotului iconom Gr. Prejbeanu) şi „Foaie pentru suflet” (sub direcţia pr. iconom Aristide N. Geamănu, cu redacţia în localitatea Iaşi-Gorj, din care au apărut în 1937 doar 10 numere, şi 12 numere în 1938). În perioada 1936-1938, absolventul de teologie încă necăsătorit funcţionează în cadrul parohiei Cordeşti, unde era preot fratele său mai mare Gheorghe Cârlugea. Va fi preoţit în 1938, în urma căsătoriei cu Eugenia Milculescu (n. 4 aprilie 1923), descendentă dintr-o veche familie preoţească cu proprietăţi în localitatea Cruşeţu, având ca vecini şi rude familia marelui proprietar Gheorghe Bălăşoiu din Mierea Birnicii (tatăl Ecaterinei Bălăşoiu-Lovinescu, soţia marelui critic modernist şi mama Monicăi Lovinescu). Să menţionăm că Eugenia Milculescu a fost botezată în primăvara lui 1923 de familia Eugen şi Ecaterina Lovinescu. În perioada 1938-1939 va fi preot în localitatea Strâmba-Vârtop, iar din 1940 se stabileşte în comuna Cruşeţu, satul Măiag, ca preot paroh, la cele două biserici, funcţionând până în 1994. A decedat la 29 mai 1994, fiind înmormântat lângă biserica monument istoric din satul Măiag (pe care a consolidat-o şi a îngrijit-o mereu după cutremurele din 1977 şi 1986, care au provocat mari stricăciuni). Caracterizat de o mare pasiune cărturărească, preotul Nicolae M. Cârlugea a urmat cursurile unui doctorat în teologie (1938), pe care, din cauza războiului, nu l-a finalizat, precum nu a putut merge să studieze la Atena, unde câştigase o bursă de studii. Au rămas în manuscrise diferite lucrări de exegetică, interpretări, comentarii, predici şi reflecţii, culegeri de folclor (nu demult, sub egida CJCPCT Gorj, a văzut lumina tiparului lucrarea Folclor de pe Valea Amaradiei, cules de acesta în urmă cu 100 de ani). Harul preoţesc, preţuirea comunităţii şi o anumită înţelepciune legată de tradiţie şi de glasul pământului dau amintirii sale un contur de adevărat apostol şi slujbaş al bisericii lui Dumnezeu.

Emil Băluţeanu