Am slujit la Sfânta Liturghie şi am vorbit despre Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolit al Țării Românești între anii 1823-1834. S-a născut în anul 1765 în orașul București. A studiat la cele mai prestigioase școli din capitala țării și simțind chemarea de a sluji lui Dumnezeu a intrat în Mânăstirea Neamț, devenind, astfel, ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi. Având o râvnă puternică de desăvârșire, la îndemnul duhovnicului său Paisie, tânărul monah Grigorie viețuiește o bucată de timp la Muntele Athos şi apoi se întoarce în țară și se retrage la Mânăstirea Căldărușani de lângă București. În anul 1823, Sfântul Grigorie este chemat de către domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica la București și astfel este ales Mitropolit al Țării Românești. Devenind întâiul arhipăstor al țării, Mitropolitul Grigorie arată o neobosită activitate pastoral-misionară și social-culturală, numind spre împreună-lucrare episcopi în scaunele de la Argeș, Râmnic și Buzău, ca să amintim şi faptul că întemeiază școli teologice în fiecare centre eparhiale. Sfântul Grigorie ca Mitropolit al Țări Românești a fost un exemplu de sfințenie și iubire jertfelinică pentru păstoriți săi, fiind sprijinitorul celor aflați în nevoință (săraci, văduve, orfani) cărora le-a dat hrană, adăpost și cărți pentru învățătură. După moartea sa, întreaga mulțime de cărți din patrimoniul său a fost oferită în dar școlarilor studioşi, învăţăceilor! Datorită administrației ruse ocupantă a Principatelor Române a fost exilat patru ani la Chișinău, Buzău și Căldărușani. Fiind un ierarh cărturar deosebit de valoros şi înzestrat cu har, s-a ocupat cu traducerea și tipărirea de cărți, în special «Viețile Sfinților», considerând că sunt atât de folositoare pentru formarea duhovnicească și luminarea sufletelor credincioșilor! Când Grigorie ajunse mitropolit, starea mănăstirilor era cât se poate de rea, iar, cele mai bogate mănăstiri fuseseră de pe vremuri închinate Locurilor Sfinte şi pentru cârmuirea lor veneau în ţară călugări străini. Dar, aceştia nu se dovediseră cinstiţi-cârmuitori, căci clădirile le lăsaseră în părăsire, averile le vindeau sau le închiriau pe sub mână! Şi durere era să vezi mănăstiri bogate căzute în paragină şi pline de datorii. Poate că mulţi se vor fi întrebat, cum va putea cârmui Biserica acest mitropolit care nu făcuse până atunci decât să se roage, să asculte de alţii, să scrie cărţi şi să le tipărească? Oare pentru cârmuire nu trebuie ca cineva să aibă pregătirea deosebită acesteia? Aşa va fi fiind cu alţii, dar Mitropolitul Grigorie a făcut abatere, că din ziua întâia s-a arătat destoinic întru purtarea cârmei bisericeşti ca nici un altul până la el. Credinţa lui în Dumnezeu, dezlipirea de bunurile pământeşti, dragostea de aproapele şi împlinirea datoriei i-au fost ajutoare neclintite în păstorirea sa. De aceea, Mitropolitul ceru călduros Domniei şi dobândi dezlegare să facă altă rânduială în mănăstiri. Atunci, el a numit numai stareţi români, a întocmit catagrafii de averile mănăstirilor, le cercetează toate datoriile, le înfiinţează casă de venituri şi opreşte în parte trimiterea de bani la Locurile Sfinte, până ce se vor plăti datoriile. Pentru activitatea și strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii si a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului Mitropoliei Țării Românești din sec. XIX-lea, fiind cunoscut cu numele de «Dascălu», de aceea, în final, redăm ceva din spusele sale: ,,De dulceața gurii tale celei sfințite se îndulcește Biserica și de focul râvnei tale se minunează cetele cerești, că ostenindu-te în tălmăcirea sfintelor învățături ale părinților celor de mult ai dăruit turmei tale bucurie cunoașterii lui Dumnezeu, Sfinte Ierarhe Grigorie” ( Din Troparul Sfântului Grigorie Dascălul).
Preot Paroh Petre BUŞE, Parohia Turceni, Gorj
