Astăzi, 23 aprilie 2024, sărbătorim Hramul bisericii noastre, «Sfântul Mare Mc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă», cel născut în Capadocia şi numit «Purtătorul de biruinţă», deoarece, nu prin propriile sale puteri a ieşit biruitor în lupta cu tot ceea ce înseamnă răul! Acest sfânt, ne demonstrează că biruinţa vine de la Hristos Mântuitorul, şi că el doar şi-a însuşit-o ca un «vas» care poartă biruinţa! De aceea, vedem în icoana Sfântului Gheorghe, o persoană care a avut bărbăţia de a lupta cu demonul răului, nu numai pentru sine însuşi, ci pentru ceva mai mult decât propria sa persoană, ştiind bine că lupta aceasta îl poate costa viaţa. Sfântul Gheorghe este reprezentat prin icoana unui cavaler fără de frică ce luptă cu un dragon, iar în fiecare dintre noi se regăseşte o idee referitoare la semnificaţia simbolică a Dumnezeului Cel Atotputernic în lupta cu puterile întunericului, precum balaurul de pe icoană, cel gata să distrugă frumuseţea vieţii fără de moarte, mai ales că în fiecare dintre noi există măreţia şi dărnicia sufletului, specifice duhului superior cavaleresc, ce se poate ridica la luptă pentru tot ceea ce este curat, nobil şi măreţ! De dragul frumuseţii acestor virtuţi, în acelaşi timp, şi de dragul Domnului Iisus Hristos, Căruia îi aparţine frumuseţea aceasta, precum mireasa îi aparţine mirelui celui curat şi iubit, însuşi chipul Sfântului Gheorghe este chemarea adresată nouă tuturor, mai ales că demonul răului s-a răspândit pretutindeni în lume şi el nu numai că mărşăluieşte în jurul nostru, dar se ascunde şi în noi înşine, străduindu-se să distrugă frumuseţea şi integritatea fizică şi morală a fiinţei umane. De aceea, suntem chemaţi să luptăm cu el, pentru a-l învinge, de dragul Lui Dumnezeu şi de dragul oricărui om pe care răul îl otrăveşte şi îl distruge! Deci, să ne referim la prima minune făcută de Sfântul Gheorghe şi care se leagă de înălţarea altarului în care urma să fie pus trupul său, în pacea lui Dumnezeu, de către Andrei, cel care stătea într-o noapte întins în pat şi cugeta spunându-şi: «Am greşit începând această construcţie, mai ales că nu văd pe nimeni care să mă ajute; şi nu ştiu dacă pot s-o termin sau nu. Dacă nu o termin, oamenii vor râde de mine, spunând: Acest om a început să construiască şi nu a fost în stare să termine, aşa cum a spus Mântuitorul nostru, pentru ca în final, în ziua de praznic a Sfântului Gheorghe, Andrei a stat şi a mâncat, s-a bucurat împreună cu credincioşii pentru binecuvântarea pe care Domnul i-a dăruit-o, iar, în timpul praznicului s-a ridicat şi le-a vorbit acestora, spunându-le: „Pentru că Domnul a pus în inimile voastre gândul de a mă ajuta, fiecare să dea câte puţin, după putere, aşa ca noi să împlinim, neamul nostru, această binecuvântare de care Domnul ne-a socotit vrednici, şi să construim jertfelnicul Sfântului Gheorghe în cetatea noastră”, după care toţi i-au răspuns într-un glas, zicând: praznic pentru ei în numele Sfântului Gheorghe, şi a stat şi a mâncat tu ei şi s-a bucurat împreună cu ei pentru binecuvântarea pe care Domnul i-a dăruit-o. In timpul ospăţului, s-a ridicat şi le-a vorbit, spunându-le: „Pentru că Domnul a pus în inimile voastre gândul de a mă ajuta, fiecare să dea câte puţin, după putere, aşa ca noi să împlinim, neamul nostru, această binecuvântare de care Domnul ne-a socotit vrednici, şi să construim jertfelnicul Sfântului Gheorghe în cetatea noastră!”. Şi toţi i-au răspuns într-un glas, zicând: «Iţi spunem că vom face după puterea noastră şi, prin voinţa lui Dumnezeu, vom veni la tine şi ceea ce vom găsi fiecare, după putere, aceea îţi vom aduce!». Atunci, toţi, de la cel mai mic până la cel mai mare, au făcut astfel, fiecare după puteri, iar ei au numărat ce se adunase în numele Sfântului Gheorghe! După aceea, Andrei a sosit la locul unde urma să fie ridicat altarul în numele Sfântului Gheorghe şi au pus temelia în numele 
Domnului şi al Sfântu-lui Gheorghe şi l-au ridicat temeinic în trei ani. Şi l-au aşezat pe sfântul mucenic în jertfelnic şi l-au adus pe episcopul Ierusalimului şi au sfinţit altarul! Şi cât de multe minuni s-au petrecut acolo! Câţi oameni au fost vindecaţi acolo de bolile lor! Şi ce mulţime de duhuri necurate au ieşit în numele Sfântului Gheorghe, sfântul mucenic al Domnului nostru Iisus Hristos! Deci, să reflectăm în decursul acestei zile de sărbătoare din Postul Mare la această reprezentare iconografică, măcar în gândurile noastre, dacă nu avem icoana aceasta acasă şi o avem doar la biserică! Astfel, să ne punem întrebarea: Ce există în noi care stă în faţa uşilor palatelor împărăteşti, a porţilor împărăţiei Cerurilor, pregătit fiind să intre în ea, numai dacă va fi eliberată de legăturile răului, numai dacă va fi salvată de pieirea spre care răul încearcă să-l arunce? Cu toţi, să privim cu atenţie la esenţa răului care este în noi şi să acceptăm provocarea, precum a făcut-o Purtătorul de biruinţă, Marele Mucenic Sfântul Gheorghe, iar, dacă lupta ne va costa viaţa, chiar dacă se va solda cu biruinţa răului, să intrăm în biserică în chip minunat, măreţ şi nobil, iar, smerenia, rugăciunea, pocăinţa şi postul să intre în cămara sufletului nostru cu ajutorul Dumnezeului Celui viu, Care ne aşteaptă cu credinţă şi cu nădejde neclintită. AMIN!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
