Francezii consideră prazul ca fiind cea mai bună şi sănătoasă legumă a toamnei. Prazul este mai special. Rădăcina albă şi frunzele au aspecte diferite, culori diferite şi gust variat. În afară de acest lucru, prazul este o legumă care se potriveşte în multe combinaţii, în supe, în ciorbe, mâncăruri simple sau cu sos şi prăjituri.
Prazul este o legumă care are calitatea şi care trebuie inclus în orice dietă pentru slăbit, şi datorită faptului că are puţine calorii şi pentru că este un sprijin în orice cură care are ca finalitate pierderea de kilograme.
Anotimpul propice prazului este luna septembrie, când recolta nouă ajunge la maturitate, iar leguma se poate găsi toată toamna şi toată iarna.
Prazul îşi are originea în Orientul Mijlociu. Egiptenii au fost cei care l-au cultivat, fiind o legumă foarte apreciată în acea vreme. Faraonul Keops îi premia pe cei mai buni războinici ai săi cu legături de praz. De la egipteni, prazul a ajuns să fie apreciat de romani, şi mai departe de toată lumea. Prazul este una dintre legumele cu caloriile cele mai puţine.
Mai mult, compoziţia prazului face ca foamea să fie potolită. Conţine foarte multe fibre care au rolul de a stabili un tranzit intestinal bun şi de a elimina grăsimile. O altă calitate a prazului este aceea de a elimina surplusul de apă, fiind un bun diuretic. Prazul este bogat în potasiu, fier, vitamina C, PP şi B6, magneziu şi calciu. Luptă împotriva arteriosclerozei şi a tulburărilor cardiace. Consumul regulat, de trei patru ori pe săptămână, înlătură acneea şi roşeaţa tenului.
Prazul face părul frumos, conferindu-i reflexii metalice, dacă la limpezire se utilizează un decoct de frunze de praz.
Cum ajungi să consumi mai mult praz. Fiind foarte sănătos crud, se foloseşte în salate, pur şi simplu. Foarte bună este şi salata de praz (mărunţit, cu puţină sare, piper, puţin ulei şi suc de lămâie şi pentru un plus de savoare adaugă cimbru uscat şi seminţe de dovleac sau muguri de pin ori câţiva sâmburi de nuci). Se poate pregăti şi la cuptor (tăiat în bucăţi mari, stropit cu ulei şi cu suc de roşii, sare, piper, cimbru sau busuioc, apoi pus în folie de aluminiu, şi copt pentru o jumătate de oră), fiind o garnitură excelentă pentru carne la grătar. Se mai poate pregăti şi supa de praz, care este foarte uşor de făcut şi în cel mai clasic mod cu putinţă.
Prazul merge foarte bine cu sucul de roşii, cu roşiile uscate, cu măslinele, dar şi cu mazărea. Pentru a evidenţia mai bine gustul prazului şi a fi mai plăcut se foloseşte leuşteanul proaspăt, cimbrul şi seminţele de mărar (uşor strivite).
Cristina Răscol
