Poveste adevărată, din alte vremi – Când m-oi face eu popă!

269

Maşina se strecura cu mare greutate, încercând să ocolească gropile – destul de adânci din carosabil, iar în urma ei un nor de praf se ridica în rotocoale. Părea un balaur uriaş ce se târa tăcut, deranjat doar de motorul zgomotos al autoturismului de teren. Şoferul, un tip mărunţel care vorbea într-una, se străduia din răsputeri să ţină volanul ce îl tot lovea peste mâinile sale slabe. Trebuia să mai fie atent şi cu deputatul pe care îl transporta spre satul Pinoasa, în vederea alegerilor ce vor avea loc nu peste mult timp. Gânduri amestecate, cu posibile hotărâri sau promisiuni, se derulau în mintea omului desemnat de mai marii judeţului să se prezinte în faţa oamenilor care îl aşteptau deja în sala Căminului Cultural. «Am să îi ascult cu mare atenţie şi – în limita posibilităţilor, voi încerca să le rezolv cele mai importante dorinţe, dar să vedem mai întâi ce vor…». Autoturismul opri în faţa localului, uşile acestuia se deschiseră numai după ce praful care venea din urmă se aşeză, iar din interior coborî încet, fără grabă, un bărbat foarte elegant, îmbrăcat în costum, cu cravată, purtând pe cap o pălărie de culoare maro. Întâmpinat de către oficialităţile locale, pătrunse în sala de şedinţe, trecu prin mijlocul mulţimii sătenilor şi se instală la „tribuna oficială”, improvizată pe scena căminului cultural. Rând pe rând sătenii luară cuvântul, fiecare arătându-şi nemulţumirile şi dorinţele. Aproape de final, aşa cum se obişnuieşte este invitat să vorbească şi deputatul tov. Titu Pânişoară, care se ridică în picioare şi cu o voce hotărâtă şe adresă mulţimii:
– Am ascultat cu multă atenţie problemele pe care dumneavoastră le-aţi ridicat şi am reţinut că cea mai importantă ar fi electrificarea acestei  comune. Am    să   demarez toate demersurile necesare şi promit că în maxim un an de zile o să aveţi lumină electrică.
– Când m-oi face eu popă!
Toţi întoarseră capul spre bărbatul care, cu basca pe cap se adresase deputatului cu neîncrederea caracteristică săteanului destul de minţit de către autorităţi. Deputatul nu îl întrerupse, aşteptă calm să se facă linişte, după care continuă:
– Ne vom reîntâlni în luna decembrie a anului viitor şi vom vedea. Vă mulţumesc pentru atenţie!
Ajuns la sediul său din Târgu-Jiu, în aceeaşi zi, puse mâna pe telefon şi chemă pe inginerul şef de la I.R.E. şi pe arhitectul şef al judeţului. Aceştia se prezentară numaidecât, se aşezară la masa de lucru, luând la cunoştinţă despre problema cu care deputatul venise de la Pinoasa: electrificarea comunei.
– Vă rog să vă gândiţi cât mai urgent şi să îmi prezentaţi proiectul acestei lucrări şi cu predilecţie costurile acesteia.
Nu după mult timp proiectantul a venit cu toate documentele, din care reieşea un preţ de cost de 12.000 lei pentru fiecare locuitor al comunei, restul constituind subvenţie de la stat. Pentru anul 1972 valoarea era prea mare, aşa că proiectul a fost respins. După câteva analize bine documentate, susţinute de către deputatul ing. Titu Pânişoară, preţul contribuabilului scade la 2000 lei de fiecare persoană a comunei Pinoasa. Proiectul este aprobat şi se demarează lucrările de construcţie a liniei electrice. S-a lucrat cu mare dăruire şi cu multe sacrificii. Munca voluntară, zile şi nopţi petrecute în mijlocul oamenilor au făcut ca în ziua de 30 Decembrie 1973, în aceeaşi sală a Căminului Cultural Pinoasa să fie adunată întreaga suflare a satului, iar în mijlocul lor, la masa improvizată pe scenă, deputatul se ridică în picioare şi luă cuvântul:
– Tovarăşi,   ne  aflăm din nou în faţa dumneavoastră şi trebuie să elucidăm două probleme. Prima ar fi aprinderea becurilor electrice ca să puteţi şi dumneavoastră să vedeţi anul acesta programul de Revelion la televizor, aşa cum am promis, iar cea de a doua problemă ar fi să popim pe tovarăşul care s-a dovedit  foarte  neîncrezător  anul  trecut… dacă este cumva în sală…
De undeva de pe ultimele rânduri de scaune se ridică în picioare un om destul de spăşit, cu privirea în pământ.
– Cum ziceai că te numeşti ?
– Ion Popa…
În loc de epilog: Astăzi satele Pinoasa, Stejerelu, Găleşoaia nu mai sunt, au fost acoperite cu sterilul decopertat de la mină.
Jurist Florian Văideianu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here