După simpozion ne-am deplasat la Şcoala Generală nr. 11, unde a avut loc o slujbă de pomenire oficiată de un sobor de preoţi, în frunte tot cu părintele Argintaru, au urmat discursurile conducerii şcolii, invitaţilor şi s-a dezvelit inscripţia şcolii, care, începând cu acea data poartă denumirea de Şcoala Gimnazială “Pompiliu Marcea”.
Mulţumesc pe această cale conducerii de la acea vreme, domnului director Mihai Sichitiu, doamnei directoare Natalia Cochină şi domnului profesor Constantin Zălog, consătean cu scriitorul, pentru implicare şi sprijinul acordat.
Cu această ocazie eu am donat şcolii un tablou în mărime naturală care este montat în holul principal, la intrare.
După amiază am mers la Bibloteca Judeţeană ”Christian Tell” unde a avut loc lansarea cărţii ”Pompiliu Marcea – sau despre vocaţia muceniciei literelor româneşti”, scrisă de doamna Elena Roată şi apărută la Editura ”Punct” în anul 1998.
Acestă carte a văzut lumina tiparului numai datorită dorinţei mele de a scrie o carte despre unchiul meu. Menţionez că documentele şi toate cheltuielile financiare cu apariţia acestei cărţi au fost suportate de familie şi de câţiva sponsori.
Din cele 500 de exemplare, peste 200 de exemplare au fost donate Bibliotecii judeţene, iar restul s-au distribuit în mod gratuit participanţilor la lansarea cărţii.
Iată ce a spus profesorul Dumitru Săvulescu în legătură cu ceea ce s-a facut în memoria lui Pompiliu Marcea: ”Pompilu Marcea, trecut în lumea umbrelor prea devreme, a urcat, prin învăţătură, prin lecturi sistematice de largă cuprindere a fenomenului literar şi cultural, prin dobândirea unei experienţe pedagogice superioare, prin inteligenţă şi spirit de observaţie, prin deschiderea spre cunoaştere şi asimilarea valorilor care dau identitate neamului nostru, prin sentimentul care îl stăpânea în orice împrejurare de viaţă, care-i domina fiinţa, acela de Mândrie Naţională în pofida vicisitudinilor vremii – Pompiliu Marcea simbolizează pentru mine, drumul spinos şi uneori dureros spre treptele cele mai înalte ale ştiinţei şi culturii ale unui fiu de oameni simpli, ţărani săraci din Colibaşii Gorjului, care fără cărţi acasă, fără guvernante, şi pasiunea pentru cele ale învăţăturii, a ajuns la acea treaptă de recunoaştere şi preţuire a personalităţii lui pe care o primeşte de la instituţiile de învăţământ, cultură şi autorităţile locale. Este atât de frumos că gorjenii nu-şi uită fii plecaţi, tot aşa cum nici aceştia din urmă nu-şi pot uita locurile din care au pornit pe drumurile vieţii”.
Pe blogul România culturală în 2012, apare: ”Pompiliu Marcea este un istoric şi critic literar, care ne face mândri, din punct de vedere cultural, naţional şi lingvistic, fără a traduce cărţile, într-o limbă străină. Este un istoric şi un critic literar, care ne face, să ne privim ţara cu mândrie, fiind un adevărat om de cultură, şi nu unul fals. Din păcate, nu am văzut, în nici o librărie, o biografie despre el, viaţa şi opera lui, deşi ar merita una ca tinerii să îl cunoască în întregime. Este un istoric, şi un critic literar, care ne face să spunem, cu adevărat bucuroşi: ”sunt român!”, şi fără teama unor controverse, ori conflicte, apărute pe această temă sau pe altele. În schimb, o şcoală din Târgu-Jiu, îi poartă numele, felicitări! Nu are, o statuie, deşi ar merita una, ca tinerii să îl aibă în minte, şi vizual, nu doar nominal, nu e destul! Încă un motiv de mândrie pentru noi”.
Impresionat de cele scrise, eu am luat iniţiativa de a colecta fonduri în vederea ridicării unui bust al scriitorului în faţa şcolii din Tg-Jiu care îi poartă numele, dar din păcate nu am reuşit până la această dată să fac rost de suma necesară, urmând să continui demersurile pentru atingerea acestui scop.
Daniela Sitar – Tăut într-un articol ce se intitulează” Cultura română în Slovacia de la Nicolaus Olahus la Mircea Eliade” spune: “Cartea doamnei Libusa Vajdova, Rumunska literatura v slovenskej culture (1890-1990)/ Receptarea literaturii române în Slovacia între 1890 şi 1990, publicată în anul 2000 la Bratislava, de către Academia Slovacă de Ştiinţe, în cadrul colecţiei ”Strucne dejiny umeleckeho prekladuna Slovensku” ( Scurtă istorie a traducerilor literare din Slovacia), constitue o lucrare de pionierat, fiind primul studiu sintetic ce valorifică procesul de difuzare/traducere/receptare a scriitorilor şi oamenilor de cultură români în acest areal geografic. Iniţiativa cercetătoarei a fost salutată de Institutul Cultural Român printr-o disticţie care atestă atât unicitatea acesteia, de veritabil ambasador cultural al României în Slovacia. De câteva decenii se dovedeşte un promotor infatigabil al spiritualităţii româneşti, fie în calitate de critic şi istoric literar, fie ca translator al unor creaţii reprezentative ale momentului. Astfel, în ”portofoliul” ei de traducător figurează, fie cu opere întregi, fie cu fragmente tălmăcite în periodice, nume precum: Ana Blandiana, Mihai Giurgiu, Pompiliu Marcea, D.R.Popescu Sânzâiana Pop, Marin Preda, Marin Sorescu, Nichita Stănescu etc…”
Este un lucru bun că operele sale sunt cunoscute şi în alte ţări. Marin Sorescu spune: ”Profesorul Pompiliu Marcea a fost o figură luminoasă a literelor scrise româneşti, un om de o mare nobleţe sufletească, înzestrat cu alese însuşiri umane şi spirituale, cu dragoste pentru valorile perene ale literaturii române. Consider cartea “Umanitatea sadoveniană de la A la Z” o opera importantă care rămâne model de cercetare pentru un clasic al literaturii române. În general întrega opera critică a lui Pompiliu Marcea ar trebui editată şi reeditată pentru a fi readusă în circuitul firesc”.
Şi pe această cale ţin să muţumesc, fără a nominaliza, pentru a nu uita pe cineva, tuturor autorităţilor judeţene şi locale, tuturor instituţiilor de învăţământ şi cultură judeţene şi locale, tuturor persoanelor şi personalităţilor la nivel naţional, judeţean şi local şi tuturor sponsorilor, în special CE Oltenia, pentru aportul adus în nobila misiune de a păstra peste vremuri neştearsă figura profesorului universitar doctor Pompiliu Marcea, gorjean de obârşie, personalitate de prestigiu a literelor româneşti din a doua jumătate a secolului XX, istoric, critic şi publicist literar, titular până la dispariţia sa, în 1985, al Catedrei de literatură de la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti şi prodecan al aceleiaşi facultăţi.
Din anul 1998 şi până în prezent, au trecut 15 ani şi nimeni nu s-a implicat în organizarea vreunei manifestări în memoria lui, nu s-a mai scris nimic despre activitatea şi viaţa sa.
În 2012, personal, am început nişte demersuri, am înaintat un memoriu la Primăria comunei Scoarţa, ca începând cu anul 2013, când la data de 20 octombrie se împlinesc 85 de ani de la naşterea sa, să se permanetizez, organizarea anuală a Simpozionului Cultural ”Pompiliu Marcea”.
Am gasit toată deschiderea pentru organizarea acestei manifestări şi, primăria, la rândul ei, a făcut demersurile necesare către Consiliul Judeţean Gorj, care la rândul său a transmis în scris atât solicitarea primăriei cât şi memoriul familiei, Centrului de Cultură pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj prin care se solicita cinstirea scriitorului gorjean, care susţineau introducerea acestui eveniment pe Agenda Culturală pe anul 2013, a judeţului Gorj, lucru care nu s-a întâmplat. Iată deci cum este tratată personalitatea profesorului şi scriitorului Pompiliu Marcea, personalitate marcantă a istoriei şi criticii literare postbelice, situaţie de neconceput.
Nici demersurile nepoţilor la “onor” instituţia de cultură judeţeană nu au avut mai mult succes, nu am găsit deschiderea necesară la care ne-am fi aşteptat pentru organizarea unei manifestări omagiale, deşi familia era cea care susţinea financiar evenimentul. Totuşi, mi-au solicitat fotografii şi documente din arhiva personală pentru editarea unei reviste omagiale “Pompiliu Marcea”, cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la naşterea scriitorului. Am ajuns la vorba unor scriitori prezenţi la manifestările anterioare, care-mi spuneau că dacă nu se implică familia cu sufletul, instituţiile statului nu fac nimic. Păcat!
Cu acest prilej omagial am achiziţonat două înscrisuri luminoase pe care le-am donat, unul pentru Şcoala Gimnazială ”Pompiliu Marcea” din Tg-Jiu şi unul pentru Căminul Cultural “Pompiliu Marcea” din comuna Scoarţa, lucru care nu era posibil fără sponsorizarea primită de la CE Oltenia.
Am mai depus în luna decembrie a anului 2012 un memoriu către Primăria Municipiului Tg-Jiu prin care ceream tot cu prilejul împlinirii a 85 de ani de la naşterea sa la 20 octombrie 2013 să se acorde denumirea unei străzi cu numele de Pompiliu Marcea, lucru care s-a realizat mulţumind încă o data Primăriei Municipiului Tg-Jiu, pe această cale.
Cel de-al doilea memoriu a fost transmis Consiliului Local al Municipiului Tg-Jiu, prin care solicitam tot pentru aceeaşi dată să-i fie acordat Titlul de Cetăţean de Onoare, postmortem, deoarece este gorjean, a facut 8 ani de şcoală normală, la Tg-Jiu şi s-a implicat atât în rezolvarea problemelor cât şi în creşterea calităţii învăţământului gorjean.
La acestă acţiune a contribuit şi Şcoala Gimnazială “Pompiliu Marcea ” prin persoana doamnei profesor Pătrăşcoiu Rozica, directorul şcolii, căreia îi mulţumesc pentru sprijinul acordat. Până acum nu am primit nici un răspuns, dar sunt convins că în şedinţa de consiliu din luna octombrie vom avea răspunsul aşteptat.
Cu speranţa că acest lucru se va realiza, mulţumesc anticipat consilierilor care fac parte din Consiliul Local Municipial Tg –Jiu şi domnului primar Florin Cârciumaru pentru sprijin şi implicare.
Ion Marcea – nepotul scriitorului
