Satul meu drag Pocruia a fost sat de clăcaşi pe moşia Mănăstirii Tismana până la reforma agrară din 1864 când a devenit sat independent. Atestarea sa documentară reiese şi din hrisovul scris pe data de 27 iunie 1387 pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân când satul Pocruia era pe moşia lui Radoslav Voicu şi Teomir fiind aşezat la poalele dealurilor Gleanţ şi Măgura în pădurea cărora se refugiau pocruienii când veneau popoarele năvălitoare săpând în pământ bordeie unde să locuiască până se retrăgeau duşmanii din sat.
Din cele mai îndepărtate timpuri casele se construiau cu o temelie joasă, cele două camere având pereţii din lemn prinşi la colţuri cu crestături.
În casă se intra pe o piatră pusă, lipită de temelie unde în faţa celor două camere era tinda unde cei mai săraci nu aveau nici pridvor. Din tindă se intra în prima cameră numită casa de foc care nu era tencuită pe pereţii căreia erau laviţe de scânduri din spărturi de lemn ca şi uşile, pe care puneau merindele şi cele necesare pentru servitul mesei. În casa de foc era vatra pentru foc unde se gătea mâncarea şi în dreptul căreia era o deschizătură în zid unde se introducea focul care încălzea soba în camera de locuit unde şi marele pat din scânduri prinse pe ţăruşi înfipţi bine în pământ, iar în loc de saltea erau folosite rogojinele. Cu trecerea timpului pocruienii fiind meşteri dogari şi buni crescători de animale au reuşit să strângă bani pe care i-au folosit pentru construcţii, modernizând satul ajungându-se ca în locul fostelor case cu două camere acum să fie construite case moderne şi forte multe vile. În sat pe un loc viran a mai rămas ruina unei case cu două încăperi cu pereţi de lemn a lui Gheorghe Iuru în sectorul Căleşti în partea de nord a satului şi multe case au încălzire centrală, iar din anul 1984 a fost introdusă apa prin conducte din bazinele din lacul numit Ruşeaţă unde sunt două mari bazine apă potabilă unde fiecare gospodar al satului Pocruia şi-a introdus apă necesară în curte şi casă.
Drumurile din Pocruia, asfaltate
În satul Pocruia şoselele sunt asfaltate, rămânând neasfaltat doar drumul spre cătunul Cot şi şoseaua din centrul satului Pocruia spre Tismana, dar sunt promisiuni că şi acestea vor fi asfaltate. Scoatem în evidenţa profesorului Costel Buzianu, primarul oraşului Tismana, care a avut iniţiativa ca toate şoselele aparţinând oraşului Tismana să fie asfaltate. Şi pentru că am spus că pocruienii sunt oameni harnici şi credincioşi o confirmă şi construcţia lăcaşurilor de cult din satul Pocruia şi o să le scriu începând cu vechimea lor. Biserica din partea de nord a satului care e declarată monument istoric cu hramul Sfântul Apostol Andrei, care s-a construit în anul 1723 din bârne de lemn care nu sunt tencuite nici în interior şi nici în exterior, cu soclul din piatră de râu şi pardoseli din cărămidă arsă, tavanul din scânduri şi învelitoarea acoperişului cu sită din brad care degradându-se în anul 1938 s-au făcut reparaţii la învelitoarea acoperişului, preot paroh a fost Petre Ceauşu, biserica fiind fără turlă iar în interior icoanele sunt portative, au vechimea bisericii şi sunt degradate fiind din lemn de tei care a copt şi a cărit. În secolul XIX Ion Zugravu a pictat o icoană mare a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, precum şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. În anul 1997 preotul Viorel Virtici a luat iniţiativa de s-a pus sită nouă cu meşteri din satul Sohodol, pe care i-a plătit cu bani donaţi de enoriaşii pocruieni.
Satul Pocruia, pe moşia mănăstirii Tismana
Într-un document scris în anul 1840 se arată „Satul Pocruia e pe moşia Mănăstirii Tismana cu o biserică din lemn cu hramul S f. Apostol Andrei remontată în aceiaşi curte în data de 10 octombrie 1807 cu sprijinul enoriaşilor, iar pe vechiul amplasament s-a construit o biserică nouă având ca ctitor pe domnul Ion Andreescu preot paroh fiind Petre Ceauşu, iar pictura şi sfinţirea s-au făcut în anul 1964 preot fiind Haralambie Argintaru, la care în data de l noiembrie 1964 a venit pentru sfinţire I.P.S.D. Firmilian Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei. În anul 1860 a fost dată în folosinţă o biserică mult mai mare în locul numit Vâneaţă în curtea căreia a luat fiinţă şi un cimitir. La bisericile din satul Pocruia primul preot care a slujit a fost Matei Constantinescu născut în anul 1836 şi decedat în anul 1935, după care a urmat nepotul lui preot Petre Ceauşu născut în anul 1898, decedat în anul 1955. După decesul preotului Ceauşu vine ca preot Haralambie Argintaru din satul Cloşani, tânăr absolvent al Institutului Teologic Bucureşti care a dus o activitate de pastoral comisionar socială şi s-a străduit să termine lucrările pentru darea în folosinţă a bisericii din partea de nord a satului Pocruia din Căleşti cu hramul Sfântul Apostol Andrei la data de l noiembrie 1964 pentru care a fost răsplătit de Mitropolia Olteniei cu gradul de Iconom Stavrofor şi s-a transferat la biserica Sfântul Nicolae din Tg.Jiu şi a decedat în anul 2002. După plecarea la Tg.Jiu a preotului Argintaru, a venit preotul Ion Semenescu din satul Ohaba, judeţul Mehedinţi, absolvent al Facultăţii de Teologie Bucureşti care a slujit la biserică până la 15 septembrie 1975, când s-a transferat la Parohia Şovarna din judeţul Mehedinţi. În locul lui la Parohia Pocruia a venit ca preot un fiu al satului Viorel Virtici absolvent al Seminarului Teologic Craiova şi care îmbolnăvit s-a pensionat şi în locul lui a venit în data de l mai 2009 tânărul preot din satul Sohodol, Popescu Vasile Gheorghe absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Craiova între anii 1998-2003 cu specializarea Teologie Pastorală cu gradul de Iconom Stavrofor cu dreptul de a purta şi cruce.
Renovarea şi sfinţirea bisericii din Vâneaţă
Venind preot la Pocruia a făcut demersurile pentru renovarea şi resfinţirea bisericii din Vâneaţă şi prin contractul cu numărul 8802 din 5 noiembrie 2009 între Parohia Pocruia şi S.C.P.D.P. Gorj S.A având ca acţionar Consiliul Judeţean Gorj, având ca preşedinte pe Ion Călinoiu. Pentru această lucrare pe lângă enoriaşii satului şi consilierul Primăriei Tismana Gică Sarcină, un aport deosebit 1-a adus primarul Costel Buzianu care a contribuit cu fonduri pentru sistemul de încălzire centralizată a bisericii, renovarea acoperişului, punându-se tablă, iar în interior tâmplărie din PVC, geamuri cu termopan, pardoseli noi; ca şi masa din altar. Primarul Buzianu care a fost profesor la şcoala din satul Pocruia şi-a adus contribuţia şi pentru buna gospodărire a şcolii, unde s-au realizat următoarele: Aleea de la intrare în şcoală placată cu gresie, modernizarea scărilor de intrare în şcoală, încălzirea centrală, pardoselile cu parchet, tâmplăria cu termopane, zugrăvirea şcolii, acoperiş nou, curtea şcolii cu covor asfaltic, construcţia unui WC modern cu multe încăperi şi apă curentă, împrejmuirea curţii şcolii, realizări care rar pot fi văzute în judeţul Gorj. Pe data de 25 aprilie 2010, biserica din Vâneaţă a fost resfinţită de către Analt Prea Sfinţitul Doctor Irineu Mitropolit al Olteniei şi Arhiepiscop al Craiovei împreună cu un sobor de preoţi din alte localităţi. La acest sfânt lăcaş se circulă pe un covor asfaltic până la poarta curţii bisericii, iar de la intrare în curte este o modernă alee cu pavaj din plăci şi pe marginea aleii un bun credincios Mihai Lăscăteu a pus moderne bănci. La realizările pe plan social şi economic al satului Pocruia au contribuit şi foştii mei elevi pe care i-am instruit şi educat la şcoala din Pocruia şi ca un bun credincios rog pe bunul Dumnezeu să-i aibă în grijă, să fie sănătoşi până la adânci bătrâneţe.
Învăţător pensionar Sandu Ciolacu
