În anul 2018 omenirea a comemorat 100 de ani de la încheierea Marelui Război al Națiunilor. Prin semnificația lor profundă, evenimentele petrecute cu peste un secol în urmă au fost, la noi și pe mapamond, subiectul a numeroase articole, studii și cărți, la realizarea cărora și-au adus contribuția istorici, filologi, publiciști, juriști, sociologi etc. Pentru noi, românii, această comemorare a coincis cu sărbătorirea Centenarului realizării Marii Împliniri Naționale din anul 1918. Pentru generația trăitoare a acestui moment aniversar, cărțile apărute și manifestările științifice, culturale și de comemorare au fost o fericită întoarcere la istorie, așa cum ne sfătuia Nicolae Bălcescu la mijlocul secolului al XIX-lea. Unele dintre aceste lucrări au apărut chiar la 100 de ani de la evenimentele care au marcat istoria noastră contemporană, una dintre acestea fiind volumul colectiv ,,Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, lansat la editura ,,Școala Ardeleană”, din Cluj-Napoca, în ziua de 4 iunie 2020. Apărut sub egida Institutului de Istorie ,,George Barițiu” al Academiei Române și al Fundației Transilvania Leaders, volumul a fost coordonat de prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, și de prof. univ. dr. Ionel N. Sava, de la Universitatea din București. La un an de la apariția volumului, coordonatorii acestuia, editorul și autorii studiilor ne-au prilejuit un nou respir cultural, prin editarea ediției bilingve, română și engleză. Lansarea acestei ediții a avut loc la Institutul de Istorie ,,George Barițiu” din Cluj-Napoca, online, pe Zoom, vineri, 4 iunie 2020, de la orele 12. Am răspuns cu mare bucurie invitației făcute de domnul prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, asistând nu numai la lansarea unei valoroase cărți de istorie, ci la un exercițiu de admirație față de cum trebuie scrisă și înțeleasă astăzi istoria. Ab initio, aș vrea să-mi exprim marea bucurie pe care am simțit-o când am văzut că pe unul dintre pereții Institutului se găsea tabloul lui Tudor din Vladimirii Gorjului. Așadar, ardelenii cinstesc cum se cuvine bicentenarul revoluției conduse de cel care, înamorat de patrie, pentru fericirea ei și a norodului prea obidit, a îmbrăcat conștient haina morții ca și Horea din Albac la 1784. Moderatorul acestui act cultural de mare rezonanță științifică a fost prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române, care a sintetizat scopul urmărit de realizatorii acestui demers de cunoaștere (,,să vedem care va fi și poziția istoricilor din lume astăzi față de acest tratat”). Invitat de onoare a fost președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care a precizat că ,,studiul Trianonului a început de timpuriu”, acest eveniment editorial fiind plănuit dinainte de 2004 la universitatea clujeană și la Institutul de Istorie ,,George Barițiu”. Într-o manieră realistă, președintele Academiei Române a făcut un exercițiu de înțelegere a celor două sentimente contrare, unul venit dinspre partea maghiară, care nu s-a schimbat prea mult față de cel nutrit chiar în zilele ce au urmat semnării tratatului, altul din partea română, care a ,,exaltat, în suta de ani care a trecut, mișcarea națională și a ridicat imn de slavă realizatorilor Marii Uniri”. După cum scria Gazeta de Transilvania, în numărul său din 8 iunie 1920, Matyas Rakosi, președintele Adunării ungare, exprima tristețea unei națiuni care se credea neîndreptățită: ,,Azi iscălim pacea, cari împărțește patria noastră milenară. Forțați să iscălim această pace, care conține fapte imposibile, atât din punct de vedere moral, cât și material. Toate nedreptățile care sunt se vor răzbuna. Teritoriilor smulse le spunem; Ne despărțim siliți, dar nu pentru întotdeauna”. Începea mitul ,,nefericirii” Ungariei. Precizând că, în suta de ani care a trecut de la Trianon, era ,,imposibilă armonizarea” acestor sentimente și viziuni, președintele Academiei Române, a precizat că noua apariție editorială ,,încearcă să echilibreze într-un fel lucrurile”, ediția bilingvă ,,arătându-le și altora care este punctul de vedere al autorilor și cum văd ei rezolvarea problemei”. Autorii volumului, a mai spus Ioan Aurel Pop, ,,fără fantasmele trecutului, privesc Trianonul într-o manieră realistă, au o privire realistă spre viitor”. Concluzionând, marele om de cultură apreciază că actul Marii Unirii, finalizat la 1 decembrie 1918, a fost o necesitate istorică, realizat prin colaborarea românilor din regat și din celelalte teritorii românești, ,,iar ce s-a întâmplat la 4 iunie 1920 poate fi socotit o realitate juridică care s-a adaptat evenimentelor”. În intervenția sa, prof. univ. dr. Dumitru Preda, directorul științific al Fundației Titulescu, a considerat volumul ,,o operă colectivă, bine coordonată, realizată în condiții grafice deosebite, grație eforturilor colegilor de la editura ,,Școala Ardeleană”. Domnia sa a mai considerat această carte ,,o invitație la reflecție a unei societăți aflată în plină evoluție”. Mesajul distinsului om de cultură era întoarcerea la istorie, întoarcerea la istorie ca factor de educare temeinică a unor mulțimi: ,,A face istorie, înseamnă a educa, apropiind adevărul istoric de cei mulți, educarea unor mulțimi de oameni, împrospătându-le gândul și mintea, dându-le încredere în forțele națiunii”. Cât privește tratatul de la Trianon, Dumitru Preda consideră că acesta ,,nu a fost un tratat între noi și vecinii noștri, a fost un act internațional care a consacrat recunoașterea internațională a înfăptuirilor din anul 1918, datorat voinței de o parte și de alta a Carpaților, a românilor de pretutindeni”. Concluzionând că ,,războiul nu e plăcut nimănui”, domnul ambasador Dumitru Preda și-a exprimat încrederea în națiunea română care trebuie să meargă înainte, iar fiecare dintre noi să avem încredere în ea, iar cât îi privește pe ceilalți, ,,cei care vor să ne înțeleagă și să ne cunoască să citească această carte”. Cu adevărat, întoarcerea la istorie este calea de urmat a oricărei națiuni care se vrea liberă în devenirea ei pe axa timpului, oricare ar fi provocările acestuia. O interesantă recenzie a lucrării lansate în ziua de 4 iunie 2021, a fost realizată de către Gheorghe Mircea Abrudan, cercetător științific al Institutului de Istorie ,,George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. Distinsul cercetător clujean a înscris această apariție editorială unui demers cognitiv de lungă durată realizat de prof. univ. dr. Vasile Pușcaș, care, de peste douăzeci de ani, a obișnuit oamenii iubitori de cultură ,,cu asemenea daruri bibliofile”, de la volumele dedicate Marii Uniri din 1998 și 2018, până la volumele dedicate Dictatului de la Viena(2020) și aniversării universității clujene”. Tot în maniera realistă sugerată de președintele Academiei Române, tânărul și distinsul cercetător clujean a opinat că de un real folos ar fi traducerea măcar sumară în limba maghiară a studiilor din volumul lansat la prestigioasa editură clujeană. Concluzia celui care a recenzat într-un mod admirabil și realist lucrarea a fost că volumul de studii referitor la Trianon ,,explică cetățenilor secolului al XX-lea într-un limbaj accesibil tuturor, cum s-a ajuns la acest tratat, care este valoarea lui internațională, ce rol a jucat, care au fost actorii principali ai acestuia, cum s-a scris și cum s-au străduit istoricii maghiari să-l prezinte, de la maniera simplistă, propagandistică (mitul suferinței maghiarilor), până la viziunea că prin acest tratat Ungaria a devenit subiect de drept internațional”. Cum era și firesc, auditoriul a dorit să afle de la ,,uneltitorii” acestui act cultural temeiurile acestei mari realizări, primul care a luat cuvântul dintre aceștia fiind domnul ministru Vasile Pușcaș, fost negociator-Șef cu Uniunea Europeană, distins profesor al universității clujene. Continuând maniera rațională, realistă, a antevorbitorilor, profesorul Vasile Pușcaș a arătat că ,,imboldul pentru această carte a venit din discuțiile cu studenții și cu oamenii de pe stradă”, fiind conștient că ,,istoria trebuie să cerceteze, dar să și armonizeze pentru a ne da seama cum trebuie să fie un om rațional”. Cu o modestie care-i face onoare, Vasile Pușcaș a îndreptat meritele realizării acestui volum către autorii studiilor, pentru fiecare dintre ei găsind cele mai relevante aprecieri. Aceștia au fost: Dumitru Preda, Florin Abraham (acesta a analizat discursul oamenilor politici și al istoricilor budapestani), Vasile Sebastian Dâncu, Codruța-Ștefania-Jucan-Popovici (o analiză pertinentă asupra structurii și substanței acestui tratat), Mariana-Narcisa Radu, Gabriel Virgil-Rusu, Veronica Turcuș (un studiu aplicat asupra arhivelor, după Trianon), Șerban Turcuș (referire la mitul Sf. Ștefan, perceput în cancelaria diplomatică a Vaticanului), Tudor Salanțiu (legătura dintre Trianon și Saint Germain), Vasile Vesa, Vasile Pușcaș, Ionel N. Sava (o analiză aprofundată a tratatului din punctul de vedere al psihologiei sociale). În final, distinsul om de cultură clujean și-a exprimat speranța utilității acestui volum mai ales pentru cetățenii de rând, care trebuie să devină ,,conștienți, raționali”, iar prin ediția bilingvă, istoricii români să participe activ ,,la comunicarea științifică internațională, acesta fiind de fapt rolul esențial al cercetării științifice și al istoriografiei românești, noi venind astăzi cu o atitudine rațională a istoriei ca discurs”. Cel de-al doilea coordonator al volumului, prof. univ. dr. Ionel N. Sava, a precizat că a aderat la acest proiect ,,marcat de energia manifestată de dl. profesor Pușcaș și pentru a rememora acest eveniment al istoriei noastre contemporane”. Profesorul bucureștean a reținut trei dintre dimensiunile Tratatului de la Trianon, una academică, acest tratat, ca și celelalte din sistemul de la Versailles, fiind întemeiat pe recomandările tehnice ale unor specialiști în multe domenii, ,,temei ce trebuie și astăzi preluat”, alta internațională, europeană, omenirea a comemorat Marele Război al Națiunilor, cea de a treia dimensiune referindu-se la actualitatea acestuia, observându-se că, după tranziția postcomunistă, ,,o parte din vecini au încă nostalgia trecutului”. ,,Prin asemenea cărți, a mai spus vorbitorul, contribuim la înțelegerea între națiunile europene, cunoscându-ne cu adevărat istoria, asumând-o, pentru a construi un viitor european comun”. Vasile Sebastian Dâncu, directorul editurii ,,Școala Ardeleană”, a apreciat această apariție, subscriind la toate proiectele școlii istorice clujene, crezând în patriotismul sănătos și în promovarea istoriei adevărate a românilor. Autorul acestor rânduri remarcă cu profundă empatie modul elegant, academic, rațional și sincer de desfășurare acestei inedite lansări de carte, moderatorul fiind o altă mare personalitate culturală a orașului de pe Someșul Mic, profesorul Ioan Bolovan. În încheierea festivității de lansare a volumului colectiv bilingv ,,Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, domnia sa a reluat ideea promovării istoriei românilor, nu numai pentru Castalieni, ci și pentru societatea civilă, considerând că aceasta ,,poate face mult când statul român nu poate sau nu vrea, fiind dezolant să vezi că statul nu-și poate proteja cetățenii”. Îndemnul domniei sale a fost la fel de incitant și realist: ,,Să ținem aproape toți, în jurul nostru se întâmplă multe, sunt scenarii la care se lucrează. Să fim împreună cei mulți”. Onestitatea acestui demers mă face să recunosc că m-am simțit pentru o clipă aparținând din nou Castaliei, școala clujeană de istorie având toate atributele acestui spirit, atât de bine descris de Hermann Hesse. Pe câțiva dintre cei mai valoroși i-am amintit în rândurile de mai sus, sunt alții tineri la rând, așa că ,,Școala Ardeleană” ține cu demnitate torța luminii, invitându-ne să ne întoarcem la istorie, să adecvăm cercetarea științifică și la nivelul omului de pe stradă, să lucrăm cu destoinicie și bună credință, să fim conștienți și raționali, astăzi trebuind alături de alte popoare să ne construim un viitor european comun, cum spunea unul dintre autori. Profund impresionat de faptul că pe unul dintre pereții Institutului de Istorie ,,George Barițiu” se afla portretul deschizătorului de modernitate, Tudor Vladimirescu, am să apreciez rodul muncii cercetătorilor clujeni și bucureșteni inserând o strofă dintr-o cunoscută poezie a unei alte mari personalități a Gorjului istoric și pitoresc:
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaș cumpănită;
Ești ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-a deschis.
Prof. Dumitru Cauc
