La 16 ani de la prima expoziţie, care se întâmpla prin anul 1996, la Biblioteca de Artă din Timişoara, după ce creația lui s-a consacrat şi în alte expoziţii, lucrările sale regăsindu-se în colecţii particulare sau în muzee din România, Belgia, Germania, Luxembourg, Austria şi Japonia, pictorul Vasile Fuiorea este prezent la Galeria “Arta” din Craiova cu expoziţia “Pictura, între gest şi culoare”.
Artistul, născut în Peştişani, (atât de aproape de Hobiţa lui Brâncuşi), împlinind pe 11 mai 40 de primăveri, s-a reîntors în oraşul unde şi-a început drumul pe tărâmul artelor plastice, ca învăţăcel al profesorului Mihai Trifan de la Secţia de pictură a Liceului de Arte din Craiova, dascăl şi elev întâlnindu-se, iată, peste ani. la vernisajul ce s-a desfăşurat joi, 3 mai, în prezenţa unui număr mare de iubitori ai artelor frumoase, pictori şi oameni de cultură din Craiova şi chiar din Tg-Jiu. În deschiderea evenimentului, sculptorul Marcel Voinea, actualul preşedinte al Filialei Craiova a U.A.P. şi Florin Rogneanu, director al Muzeului de Artă din Craiova, au vorbit despre oaspetele expozant, preşedinte al UAP, filiala Gorj. .JPG)
“Pictura lui este de sorginte postmodernistă prin dinamica tuşelor, prin inspiraţia şi legătura cu peisajul imediat. Vasile Fuiorea, care a avut un debut pe aceste simeze în 2001, la Salonul Artelor, ne propune de această dată o abordare interesantă – Pictura, între gest şi culoare. Prin urmare vedem, înţelegem cum gestul începe să capete o importanţă deosebită, cum vorbeşte despre o atitudine interioară în raport cu exteriorul. În lucrările lui se observă că gestul vine din instinct, prin tuşe largi care cumulează construcţia picturală în jurul lor”, aprecia Florin Rogneanu, făcând şi o incursiune în memoria legăturilor dintre artiştii plastici din Dolj şi Gorj. Picturile aflate în această expoziţie reprezintă creaţia ultimilor cinci ani şi sunt realizate în ulei sau acrilic, despre ele găsindu-se o pertinentă observaţie în deschiderea catalogului de expoziţie, semnată Vasile Vasiescu: “Irupând din lumină, convertite unei ambianţe dominate de acorduri strălucitoare, pânzele lui Vasile Fuiorea sugerează o posibilă asumare a culorilor în registrul structurilor polifonice, de cele mai multe ori somptuos ordonate strict decorativ, între gest şi culoare, ca într-un final vibraţia tuşei să valideze peisajul, natura statică sau portretul.”
Viorel Surdoiu
