În medicina populară românească, pelinul are un loc privilegiat, fiind considerat planta magică, de simbol, care alungă spiritele rele, curăţă fiinţa umană de impurităţi şi îi redă vigoarea si vioiciunea. Pelinul este cel mai puternic tonic amar de la noi.
În industrie, planta este folosită la prepararea vinului, a vermutului şi a lichiorului de absint. Ca remediu de sănătate, tocmai principiile amare ale pelinului (uleiul eteric pe care-l conţine, de culoare verde-albastră) îl fac să aibă efecte vindecătoare excepţionale. Dar atenţie maximă: în exces, pelinul e toxic, dă agitaţie, halucinaţii, pierderea cunoştinţei, iar abuzul de băuturi de pelin duce la tulburări psihice, pierderea memoriei, greaţă. El este recomandat pentru următoarele sale calităţi: stimulează pofta de mâncare, are efect diuretic, este laxativ şi combate viermii intestinali.
Pelinul conţine un ulei de culoare verde cu miros caracteristic şi amar, care dă gustul frunzelor de pelin. Acesta este responsabil de activarea poftei de mâncare, când se administrează sub formă de infuzie slabă, care se bea cu 20 de minute înainte de masa de prânz.
Întrebuinţări ale pelinului
Din pelin se prepară şi vinul pelin – pelinul de mai – macerând 25 de grame de pelin în 50 grame de alcool timp de două-trei zile. Mai simplu, se pun direct în vin crenguţe de pelin bine spălate, după gust. Şi vinul pelin are tot efect de stimulare a apetitului. Atât infuzia cât şi vinul au efecte tonice, ele conţinând multe substanţe minerale şi vitamine, ca de exemplu A, B şi C, precum şi acizi organici. Infuzia de pelin preparată cu o linguriţă la o cană de apă se bea câte doua căni pe zi; are efect diuretic, fiind activă, ca adjuvant în edemele renale şi pentru eliminarea apei din ţesuturi. Infuzia de pelin este laxativă. Sub formă de pulbere obţinută din frunze uscate, pelinul amestecat cu miere (două linguriţe), administrată dimineaţa pe stomacul gol are efect antihelmintic (viermi intestinali). Infuzia mai concentrată cu două linguriţe la o cană este aplicată extern pentru spălături, cataplasme sau comprese, în vaginita atrofică, plăgi, hemoroizi, ca dezinfectant şi trofic al rănilor şi plăgilor purulente, conform specialiştilor.
Contraindicaţii
Pelinul are şi restricţii de folosire: astfel el trebuie evitat de femeile gravide, ori de cele care alăptează atât din cauza toxicităţii sale pentru făt cât şi din cauza împrumutării gustului amar laptelui. Indiferent de forma internă de administrare folosirea pelinului se face pe timp limitat, întrucât produce dependenţă şi dă naştere la intoxicaţii grave ale sistemului nervos central. Acesta se datorează unei substanţe, absintina, conţinută de plantă, care produce halucinaţii şi duce la degradarea personalităţii (intoxicaţii cu absint). De asemenea, pelinul nu trebuie folosit în afecţiuni gastro – intestinale în fază acută.
Cristina RĂSCOL
