A fost o modă când găseai de vânzare diplome cu care să-ți poți începe în forță cariera profesională pentru care credeai sincer că ai vocație sau găseai la tarabă, la alegere, conform cu aspirațiile universitare care te bântuiau pe moment, lucrări de doctorat gata tipărite, legate între coperte cu design atrăgător și cu ISBN… personalizat. Mulți dintre cumpărătorii de ocazie au confirmat profesional și dintre ei, unii s-au așezat ca lumea în chiar scaunele puterii, bineînțeles că doar cu acordul nostru, de cele mai multe ori unanim.
Anul acesta se vând la liber prin târgurile de sezon, pentru cei bântuiți cu aplicație de… vise electorale, programe gata întocmite în care găsești tot felul de promisiuni, care mai de care mai abracadabrante, majoritatea departe de a putea fi puse vreodată în practică, dar menite să-l determine pe alegător să voteze cum îi dictează conștiința, după care să plece acasă fericit pentru următorii… 4-5 ani.
Oferim celor interesați, fără nici un fel de pretenții, două „conserve culturale” încă în termen de garanție și frumos ambalate, numai bune de ieșit cu ele în întâmpinarea electoratului cu știință de carte, capabil să se bucure de eventuala gratuitate a unor „visuri la cheie” livrate dezinteresat. Ele se pot atașa cât de repede programelor din anul acesta cu dedicație pentru alegătorii orașelor Motru și… Târgu Jiu. Desprindem dintr-o agendă mai veche paginile care cuprind câteva dintre visele… electorale cu care încercăm să insinuăm ideea că atunci când „totul se poate”, oricând și oriunde e loc pentru mai bine:
„Mă gândesc serios că având o așa zestre de câteva mii de desene, urmând ca în anii ce vin numărul lor să crească „îngrijorător”, dat fiind faptul că despre Salonul Artelor Mici se știe deja în toată lumea, s-ar putea pune serios problema înființării celui mai insolit muzeu al Artelor Copilăriei în orașul Motru, altfel un oraș atât de tânăr, dar locuit de-acum, fără voia lui, în marea ei majoritate de o lume de… pensionari. Primăria a promis un teren situat într-o zonă centrală, și dacă părinții, bunicii sau școlile de unde vin miile de copii cu lucrări deja inventariate, dimpreună cu miile de copii ce vor participa la Salonul Artelor Mici în următorii ani, vor depune într-un cont bancar al noului muzeu o sumă modică de doar… 100 de euro, atunci vom pleca la drum, milionari fiind, și vom găsi sigur un arhitect care și-a dorit în copilărie să devină pictor și el va fi bucuros să ne deseneze, cu titlu gratuit, cel mai frumos Muzeu al Artelor Mici din sud-estul Europei. Și peste ani, vizitatori vor fi cei care astăzi sunt copiii participanți la Salon și care vor veni atunci însoțiți, la rândul lor, de copii și de nepoți, ca să se regăsească cu emoție pe simezele celui mai mare și mai important Muzeu al Copilăriei, instituție cu sediul și adresa în orașul Motru, România.
Mă pasc emoții pe care nu le-am cunoscut încă… La Bălănești, e seară și încă te trăznește mirosul florilor de corcoduși, bat un cui nou în pereții rămași moștenire de la părinți și agăț de el, nu fără o anume nădejde, diploma pe care Filip a primit-o anul acesta la salonul Artelor Mici de la Motru, gândindu-mă că peste ani, când va vizita împreună cu familia Muzeul Copilăriei, pe care tocmai l-am inventat împreună cu dumneavoastră, sigur va trece și pe-acasă…
A fost Bunavestire. Și-am auzit cucu’ cântând…
Pentru alegătorii Târgu Jiului, propunem ca viitoarea „locație” muzeală a orașului „eminamente cultural” să se constituie arhitectonic în jurul Turnului din fostul CET, rămas singur ca prin minune după dispariția halelor industriale din zona de sud a orașului. Turnul înalt de… 236 de metri e o construcție fără cusur care, subordonată rigorilor unui concurs și a unei selecții internaționale, ar putea constitui inima viitorului ansamblu, realizat de-adevăratelea cu voluptatea imaginației unor timpuri la care încă nu îndrăznim să ne gândim. Văzută de la înălțimea turnului, întreaga panoramă ar da impresia unei aglomerări unghiulare de spații dispuse în jurul abstractului obelisc, capabilă per ansamblu să se constituie într-un centru al artelor moderne, trezind în plan internațional interes și invidie. Contururile sculpturale ale întregului perimetru construit se vor insinua treptat cu imperceptibilă patină în arealul orașului și se vor mistui acordându-se cu relieful locului, așa cum Brâncuși, în Lucrarea lui de pe Calea Eroilor, s-a dovedit a fi profetul rebarbativ ispitit acum mai bine de 85 de ani de iluzia unui viitor de-o puritate insolită. Dacă imaginația noastră va fi asimilată juridic între hotarele unei realități palpabile, catacombele fastuoase de la temelia Turnului, suportând minime intervenții, ar putea deveni o insolită Galerie de Artă cu spații generoase și neconvenționale, iar terenul aferent, atât cât mai e în proprietatea statului, va trebui defrișat de ruine și mobilat cu lucrările viitoarelor Simpozioane de sculptură susținute în continuare de primărie. Un prim inventar de lucrări s-ar putea constitui dintre cele… donate de sculptorii români care de-a lungul timpului au luat la Târgu Jiu râvnitul Premiu Național Brâncuși. Ar fi o onoare pentru fiecare dintre ei să figureze cu lucrări care să-i reprezinte într-o astfel de „locație” nouă și atât de modernă. Lor li s-ar putea alătura apoi sculptori din lumea largă, în măsura în care se vor găsi motive să expună și să le dăm și premii la Târgu Jiu. În jurul noului „Muzeu Brâncuși” vor putea fi aduse, urmare unui parteneriat public – privat, și alte colecții particulare, devenind fiecare, în timp, adevărate Muzee de mare interes. Avem în vedere, la un prim inventar al posibilităților atât de ambițioase, un Muzeu Blendea cuprinzând pictură de Constantin Blendea, tapiserie de Maria Mihalache Blendea și sculptură de Vasile Blendea, apoi un Muzeu de sculptură Valentina Boștină, un Muzeu al picturii bisericești datorat lui Iosif Keber sau un Muzeu de istorie al literaturii rămas în fotografiile unui alt Vasile Blendea. De asemenea, în viitor se pot constitui colecții cu opera lui Horațiu Mălăele, cu pictura lui Emil Ciocoiu sau a lui Ion Sulea-Gorj, cu tapiseriile Gabrielei Cristu Sgarbură sau cu costumele Doinei Levintza dimpreună cu obiectele din piele ale designer-ului Dan Coma…”
Vorba poetului: „și ce se mai poate, când totul se poate?”
Știrea vremii de 3 aprilie 2000: „La o sută de apariții ale cotidianului Obiectiv gorjean, serbările primăverii susținute logistic, sufletește și financiar de Sorin Călugărița și Andra Dumitrescu – adevărate gazde… obiective – s-au dovedit a fi, până la urmă, un așteptat eveniment monden care a prilejuit, printre altele, reîmprospătarea bateriilor unora pentru susținerea în continuare a disputelor politice aflate în derulare. De asemenea, premiile acordate cu generozitate au avut darul de a relansa vechi planuri de anvergură capabile, printr-o injecție de noi ordine de compensare, să-și consolideze imaginea publică. S-a lucrat performant, sub acoperire, s-a filmat și s-a fotografiat totul în alb și negru, s-au declanșat noi invidii, s-au împărțit calde amabilități, s-a băut bere și vin, s-a dansat și s-a mâncat bine. Au fost momente când, târziu, în noape, s-au mâncat chiar unii pe alții.
Spre dimineață, o ploaie de primăvară spăla, dezinteresat, totul. Deasupra orașului se ridicase o Bură desenată frumos de ȘAI. Începea campania pentru alegerile locale. Sub braț cu diplome de merit, viitorii candidați încercau, strategic și cu multă discreție, o retragere. Spre casă…
P.S. A fost premiată cu un Înscris de Merit și revista Lumea gorjenească, recunoscându-i-se încă o dată, acasă la ea, statutul cultural asumat. Îi mulțumesc lui Sorin Călugărița pentru pedeapsa responsabilă cu care ne-a chinuit multe săptămâni încercându-ne puterile, altfel ignorate. Îl aștept în Lumea gorjenească pe poet.
Vasile VASIESCU
