Ctitoriile – primele noastre lăcașuri de cultură de pe raza comunei Albeni
Ancheta Gorjeanul privind bisericile de lemn și de zid din Gorj căzute în desuetitudine și condamnate la o nemeritată ostracizare continuă, nesperat, cu o intervenție a preotului Ion Popescu din Albeni:
”Loc de recunoașterea satului și întâlnire a oamenilor nevoiți să trăiască în gospodării răzlețe, biserica a fost încă din vremurile de demult un factor de stabilitate în viața satelor noastre, prea adesea răvășite de invazii. Ea este pentru sătenii din județele de munte ”o trebuință pur și simplu socială alteori economică, hramul ei a fost în vechime ocazia strângerii laolaltă a mai multor sate vecine. Însemnătatea ei se reduce adesea la aceea a hramurilor. Acestea ca orice bâlciuri obișnuite, tradiționale au devenit o trebuință simțită adânc, încât desființarea lor și indirect a 
bisericilor ar fi simțită dureros.” Comuna Albeni este situată în partea de est a județului Gorj, pe platoul depresiunii subcarpatice Târgu Jiu-Câmpu Mare, la 37 km nord-est de municipiul Târgu Jiu. Viața bisericească este strâns legată de existența satului. Prima atestare a satului Albeni este din 30 iunie 1486, în care hrisovul lui Vlad Vodă Călugăru îi confirmă lui Roman, Jitian și altora, stăpânirea peste ”Albenii de Gilort”, că le sunt de moștenire. Biserica ruină Sf. Ierarh Nicolae este așezată în centrul comunei Albeni, situată pe partea dreaptă a comunicației Câmpu Mare, Prigoria, imediat după intersecția cu satul Motești. În popor se știe (bătrânii satului ne spun) că biserica Sf. Nicolae a fost ridicată din timpul lui Mihai Viteazul, că domnitorul a adus odoarele bisericii și s-a numit ”Biserica lui Mihai Viteazul”. Se spune că aici domnitorul oprea cu suita și 
foloseau vinul adus din podgoriile Negoieștilor, ca dovadă sunt pivnițe ce se găsesc vizavi de biserică, acestea fiind proprietate a boierilor care îi erau rudă. Aceste pivnițe există și astăzi. Alexandru Ștefulescu în lucrarea ”Gorjul istoric și pitoresc” ne precizează: ”Rămânând nezugrăvită mai multe zeci de ani, poporul îi acordă o vechime de pe timpul lui Mihai Viteazul”. Fișa de monument a bisericii din evidența monumentelor istorice ne arată că: ”Biserica s-a construit pe proprietatea și din inițiativa și pe contul logofătului Albeanu Constantin, fiul căpitanului Albanețu (căpitan în armata lui Mihai Viteazul), care deținea 1000 de stânjeni în Albeni, terenul a fost dat bisericii, construită în 1565 și s-a desăvârșit la 1567. Primul slujitor al bisericii a fost preotul Motea care a primit danie pământul bisericii, iar sătenii așezați pe acest loc s-au numit Motești” (această denumire o poartă satul și astăzi). O perioadă de timp biserica s-a numit ”biserica Săulescului”, mențiune dată de Alexandru Ștefulescu în ”Gorjul istoric și pitoresc” unde se precizează prima atestare a bisericii: ”Dintr-un act din 8 septembrie 1756 iscălit de preoți și de megiași dat lui Barbu Săulescu nepotul lui C. Săulescu reiese că biserica s-a întemeiat mai înainte de 1730, pe timpul când domnea Mihaiu Vodă Racoviță, de C. Săulescu-Albeanu”. Biserica s-a pictat în anii 1893-1894 când a avut ultima reparație făcută de boierii Constantin și Dumitru Pociovălișteanu, aceștia fiind pictați în pronaos la intrare în partea dreaptă. O parte dintre picturi se păstrează și astăzi, chiar dacă ele se află în ploaie din 1940 când s-a surpat prima turlă. Întâlnim icoane pictate în pronaos, în naos și în Sf. Altar, cum ar fi: Vindecarea orbului din naștere, Vindecarea slăbănogului, Sf. Gheorghe, Sf. Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan (din icoanele respective avem fragmente, nu se păstrează integral). După cutremurul din 12 ianuarie 1906 în zidurile bisericii apar crăpături, care în timp s-au adâncit. Biserica s-a păstrat în această stare până la 10 noiembrie 1940 când în urma unui cutremur s-a surpat turla Pantocrator și așa pe rând s-au surpat bolțile și turla de pe pronaos, toate acestea au făcut ca în interiorul bisericii moluzul să aibă o înălțime de 4 m. Comuniștii aveau intenția de a o dărâma, și chiar au recomandat membrilor de partid să ia cărămida de la biserică pentru a folosi în gospodăriile personale, de aceea din 1940-1989 nu s-a făcut nicio intervenție privind restaurarea bisericii. Aceste documente cu privire la biserica ruină sunt culese și alcătuite de preotul paroh Șuncă Mihalache în vederea restaurării monumentului istoric. Tot pe raza comunei Albeni în perimetrul satului Bârzeiul de Gilort a existat o biserică de familie aparținând Magherilor din care se trage și generalul Gheorghe Magheru, ctitorul fiind Șerban Magheru, ridicată în anul 1800. Biserica a fost înălțată în zilele lui Alexandru Vodă Moruzi și a episcopului Nectarie de Râmnic, cu toată cheltuiala căpitanului Șerban Magheru, a protopopului Ion Magheru și a doamnei Sanda. Fiind acoperită cu șiță biserica în timp s-a pierdut. Singura mărturie peste timp este piatra de mormânt a vistiernicului Șerban, decedat la 16 ianuarie 1820, care se păstrează în cimitirul satului, cu următoarea inscripție: ”suptu această sfîntă piatră se odihnescu oasăle răposatului robu lui Dumnezeu domnialul vistierul Șerban Magheru și s-a pristavit la ghenarie 16 ieat 7328 (1820).”
Ion Popescu Brădiceni
