Parizerul, alimentul plin de aditivi

Sfatul multora este să renunţăm la consumul de parizer, dar să vedem şi de ce.

Deşi parizerul conţine cantităţi puţin mai mici de grăsimi decât pateul, grăsimea rămâne în ceea ce priveşte parizerul, unul dintre ingredientele de bază în compoziţia parizerului.

Parizerul este alcătuit în cea mai mare parte din piele şi tendoane, cartilagii. Pielea înseamnă o mare parte din grăsimile care se găsesc în parizer (restul – dar şi cea mai mare parte – este slănina) şi colagenul. Un consum prea mare de colagen este nefolositor organismului şi poate fi chiar nociv.

Din compoziţia parizerului o mare parte o reprezintă apa. Sigur, apa în sine nu este rea pentru organism, dar o putem consuma şi altfel decât plătind acest aliment plin de grăsimi şi de e-uri. Mai mult, apa în proporţie destul de mare din parizer face obligatorie folosirea unui agent gelifiant, caragenanul (E407). Prezenţa caragenanului în organism încă nu a primit o explicaţie definitivă, dar există anumite cercetări care relevă faptul că o cantitate prea mare de E407 ar putea produce cancer.

Ce mai conţine parizerul?

Guma de guar (E412) – agent de îngroşare. Acesta poate declanşa astm, alergii, greţuri, balonări, eczeme.

Nitrit de sodiu (E250) sau/şi nitrat de sodiu (E251) – aditivi care dacă se abuzează prea mult de consumul lor pot declanşa apariţia cancerelor.

Monoglutamat de sodiu (E621) – prezintă mai multe pericole pentru sănătate, cea mai nocivă fiind acţiunea sa neurotoxică. În ceea ce priveşte copiii mici, E621 în contact cu hemoglobina, o poate bloca ceea ce duce la oprirea alimentării ţesuturilor cu oxigen. Acest mecanism, dacă are loc, poate fi fatal.

Cel mai bine ar fi să ştergem parizerul de pe lista alimentelor de bază, deoarece eticheta produsului nu are trecută şi cantitatea de grăsime folosită, respectiv de aditivi. (Dacă e să ne referim la aditivi nu există încă, pentru fiecare din aceştia, anumite concentraţii limită, pe kilogram corp, deoarece acţiunea lor este una complexă iar riscul de nocivitate poate fi altul de la o persoană la alta). Aditivii din parizer sunt în general în concentraţii destul de mari, deoarece legislaţia românească în ceea ce priveşte acest lucru este una permisivă, iar aditivii sunt rentabili, dacă e să ne referim la preţ: conservă, conferă gust, culoare şi consistenţă. Parizerul este format dintr-o cantitate mai mare de aditivi decât preparatele superioare din carne (muşchi file, muşchi ţărănesc etc.) deoarece ingredientele (în aproape toate produsele) de o calitate inferioară: se alterează uşor (“carnea” dezosată mecanic) şi cu un gust inferior (carne de mâna a doua sau chiar a treia, tendoane, piele, slănină).

Cristina Răscol