„Orice lucrare a noastră, o primeşte Dumnezeu în Împărăţia Sa”!

-PS Voastră, ziditorii de biserici sunt şi săditori ai credinţei?

-Pentru a vă asigura mai mult decât o pot face în cuvinte simple, am să vă spun o întâmplare, pe care am mai spus-o de multe ori, despre ceea ce a visat un tânăr, pentru a vă arăta că orice lucrare a noastră, orice jertfă a noastră, o primeşte Dumnezeu în Împărăţia Sa! Vă spuneam că era un tânăr bogat, dar şi cam necredincios, în sensul că nu prea frecventa biserica şi nici nu se gândea să facă bine celor săraci, cu atât mai puţin, să sprijine construirea de biserici sau restaurarea lor.

-Această „pasivitate” sau neimplicare, să spunem, e considerată un păcat?

-Aşa cum ştim cu toţi, Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui! Dumnezeu doreşte ca omul să se întoarcă de la păcat, să se căiască de păcatele pe care le-a săvârşit, să se împace cu semenii săi şi să se unească prin sfânta împărtăşanie cu sângele Lui Hristos, să se unească cu D-zeu şi să-L primească pe Hristos în sufletul său!

-Ei, Doamne, dar sunt atâtea păcate ale tinereţii!

-Vreau să spun că acest tânăr petrecăreţ şi necredincios, într-o noapte, pe când venea de la distracţie, dorea să se culce, să se odihnească, dar somnul lui a fost unul mai deosebit, pentru că nici nu dormea, nici nu era treaz, ci avea o stare de veghe! Se făcea că a venit la el Sf. Petru, care îi spune: „Tinere, hai să-ţi arăt Împărăţia Lui Dumnezeu, acolo unde se bucură drepţii de fericirea cea veşnică”! Îi arată sfântul multe lăcaşuri frumoase, iar la un moment dat, îl opreşte în faţa unui palat în construcţie. Tânărul, văzând palatul, întreabă pentru cine se face palatul acela frumos: „Pentru servitorul tău”, îi răspunde sfântul! Tânărul era nedumerit, mai ales că servitorul său, un tânăr sărac, nu avea bani pentru a plăti construcţia unui palat! Sf. Petru i-a spus că în Împărăţia Lui Dumnezeu contează faptele pe care omul le săvârşeşte, iar faptele cele bune, mai ales cele de dragoste şi milostenie în bunăvoire faţă de semeni, sunt primite de Dumnezeu! Săracul, deşi nu avea bani, dăduse o mână de ajutor pentru a se construi biserica din satul său, îi ajutase pe cei mai săraci decât el, deşi nu avea posibilităţi! Ei, bine, jertfa şi osteneala lui a primit-o Dumnezeu, construindu-i un palat în ceruri!

-Prea Sfinţite, dar viaţa e ca o succesiune de lumini şi de atâtea umbre!

-Tocmai asta vreau să vă spun, că pleacă Sf. Petru cu tânărul ca să-i arate şi alte lucruri, iar la un moment dat, după ce l-a făcut să înţeleagă, cât de frumoasă este Împărăţia Cerurilor, câtă bucurie au cei plăcuţi Lui Dumnezeu, l-a dus într-un loc mai întunecos, un loc mai umbros, în care era o colibă care stătea să cadă. Mai surprins, tânărul a întrebat, de ce a fost adus acolo şi a cui este coliba aceea dărăpănată? Sf. Petru îi spune că e chiar casa în care va locui după ce va sfârşi viaţa pământească, în locul acela întunecos în care simţi că nu doreşti să stai şi nu te atrage nimic! De-a dreptul intrigat, acel tânăr nu înţelegea, cum va sta în asemenea colibă, când avea un palat pe pământ?

-Aş vrea să ne „înţelepţiţi” mai mult cu această „întâmplare”!

-Să precizăm, în cele din urmă, că Sf. Petru i-a spus tânărului: „Adu-ţi aminte, când ţi-am spus că palatul se construieşte pentru servitorul tău, pentru că în Împărăţia Cerurilor, faptele bune sunt lăcaşuri în care se vor odihni drepţii şi cei plăcuţi Domnului. Tu, n-ai făcut bine, n-ai dat celor săraci, n-ai ajutat nici la construirea bisericii din satul tău, aşa că faptele tale bune, n-au ajuns aici”!

-Am văzut ca la slujbă, PS Voastră aduce asemenea „întâmplări” pilduitoare!

-V-am spus această „întâmplare”, nu pentru a vă spune o poveste, ci, pentru ca să înţelegeţi, că fiecare trebuie să medităm şi să ne curăţim de păcatele noastre, de orbirea sufletească!

-Urcând mereu pe scara cea îndelung anevoioasă şi truditoare a credinţei?

-Să ne ajute Bunul Dumnezeu, ca în momentul când vom fi chemaţi, să ne putem bucura de fericirea cea veşnică şi de pregustarea Împărăţiei Cerurilor!