Omul şi…Clipa Lecţiei de Viaţă! – Dumnezeu-Cuvântul a fost Înălţat şi acum El şade de-a dreapta Slavei părinteşti, cu toţi sfinţii care au bineplăcut Creatorului cerului şi al pământului!

599

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
În Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei 11, 33-40; 12, 1-2; Ev. Matei 10, 32-33; 37-38 şi 19, 27-30 (Urmarea Lui Hristos), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, din Sfânta Evanghelie ni se va umple sufletul de cântări minunate prin care Sfânta Biserică săvârşeşte pomenirea sfinţilor în toate zilele anului, dar, întrucât sunt şi bineplăcuţi ai Bunului Dumnezeu, pentru că s-au nevoit neştiuţi de nimeni şi nedescoperiţi Bisericii, aceasta, cu scopul de a nu-i lăsa lipsiţi de cinstire, a rânduit o zi în care îi proslăveşte pe toţi cei ce din veac au bineplăcut Lui Dumnezeu, ca să nu rămână niciunul neproslăvit în cântările bisericeşti! De aceea, Biserica a legiuit ca această proslăvire să se facă imediat după Pogorârea Sfântului Duh, pentru că toţi sfinţii s-au sfinţit şi se sfinţesc prin Harul Sfântului Duh, cel Care aduce pocăinţa şi iertarea păcatelor, mai ales atunci când ne călăuzeşte în lupta cu patimile şi cu poftele trupeşti, încununând această nevoinţă prin curăţie şi nepătimire. În acest fel, apare o făptură nouă, potrivită pentru cerul nou şi pământul înnoit! Aşadar, să urmăm şi noi cu osteneala râvnitoare a sfinţilor Lui Dumnezeu, fiindcă Evanghelia Duminici întâu după Rusalii ne cere să mărturisim fără teamă credinţa în Domnul, să Îl iubim, mai presus de orice, să ridicăm crucea lepădării de sine şi a lepădării din inimă a păcatelor ştiute şi neştiute! În prealabil, Dumnezeu-Cuvântul a fost Înălţat şi acum El şade de-a dreapta Slavei părinteşti, iar, după făgăduinţă, îi atrage la Sine pe toţi cei ce vor, aşa cum ne arată lucrarea mântuitoare a Dumnezeu-Cuvântului şi rostul cel mai din urmă al venirii Sale în trup, printre noi, ca pe toţi sfinţii să-i aducă la unirea şi la comuniunea cu Dumnezeu-Tatăl, ca pe o pârgă a firii omeneşti care în multe chipuri au bineplăcut Creatorului cerului şi al pământului!

,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri”!
În prima Duminică după Rusalii, numită Duminica Tuturor Sfinților, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă este rânduită să se citească din Sfânta Evanghelie după Matei partea care cuprinde acele fragmente din capitolul X și din capitolul XIX, referitoare la curajul mărturisirii și urmării lui Iisus Hristos de către creștini, prin asumarea Crucii pe care omul o are de de purtat pe pământ! Pentru că «Zis-a Domnul către ucenicii Săi: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi am lăsat toate și Ți-am urmat Ție. Cu noi, oare, ce va fi? Iar Iisus le-a zis: ,,Adevărat zic vouă că voi, cei ce Mi-ați urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni. Și mulți dintâi vor fi pe urmă și cei de pe urmă vor fi întâi”» (Ev. Matei 10, 32-33; 37-38; 19, 27-30), ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu trimite pe slujitorii Săi, pe sfinţii Săi, pe oştenii Săi, în lumea aceasta, fără hrană, fără unelte şi fără arme. Evident, că nu pot fi oamenii mai prevăzători şi mai milostivi decât Dumnezeu, pentru că în timp ce oamenii au grijă să-i înzestreze pe semenii lor cu tot ceea ce le trebuie, cu atât mai mult are grijă Dumnezeu de următorii Săi, de sfinţii Săi! Întotdeauna, Dumnezeu Îşi revarsă din plin harul asupra celor ce fac lucrul Lui, iar, mărturie în acest sens ne stau Sfinţii Apostoli. Aceşti, doisprezece oameni întru totul simpli, ca obârşie şi ca stare intelectuală, lipsiţi de orice avere, de vază şi de putere lumească, au plecat din casa lor şi au pornit ca să străbată lumea propovăduind Evanghelia lui Hristos! Dar nu poate fi înţeles acest lucru decât prin ajutorul lui Dumnezeu, prin împreună-lucrarea lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu, iar cutezanţa de a sta împotriva mincinoasei învăţături a pseudo-învăţaţilor acestei lumi globaliste, împotriva trecătoarei bogăţii a bogaţilor acestei lumi, împotriva puterii întunecate a puternicilor acestei lumi, ar fi avut-o, oare, nişte pescari de rând, dacă nu i-ar fi hrănit Dumnezeu cu înţelepciunea Sa, dacă nu i-ar fi întărit Dumnezeu cu puterea Sa, dacă nu i-ar fi înarmat Dumnezeu cu armele Sale victorioase? Sfinţii, nu ar fi avut îndrăzneala de-a îndura chinuri neînchipuite, umilinţe negrăite, bătăi, naufragii, lanţuri, închisoare, batjocură, foame, pietre, vânturare de la un capăt la altul al lumii, aruncare la fiare sălbatice, biciuire, răstignire, fără să fi primit un ajutor nebiruit, o hrană neobişnuită, o armă nevăzută vrăjmaşului şi care poate fi deasupra nevoinţelor acestei lumi! Numai în acest fel vom putea înţelege importanța apartenenței noastre la Biserica lui Hristos, ca la o obște a credincioșilor și a sfinților, îndemnând la bucuria comuniunii, ca să ne bucurăm că avem în cer prieteni, cum sunt sfinții pe care îi pomenim şi la care ne rugăm, nu numai în viaţa pământească, dar şi atunci când îi vom întâlni în Împărăția lui Dumnezeu, când ei se vor bucura că le purtăm numele lor!

,,Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine”!
De aceea, Biserica înseamnă adunare, obște, pentru că nimeni nu se mântuiește singur, ci se mântuiește doar cu ajutorul lui Dumnezeu și împreună cu ceilalți și cu ajutorul sfinţilor Săi, iar, dacă omul este o ființă eminamente socială, atunci Biserica este instituția eminamente socială, care-și are rădăcinile în Cer, adică în Duhul Sfânt, care se face văzut prin lucrarea sfinţilor Lui Dumnezeu! Transformând fundamental o lume întreagă cu nemaipomenita propovăduire a lui Hristos Cel Înviat, a lui Dumnezeu care S-a descoperit oamenilor în trup şi apoi iarăşi S-a înălţat în cereasca-I împărăţie, sfinţii au semănat sămânţa unei credinţe noi, a unei vieţi noi, a unei zidiri noi! Astfel, au ieşit din lumea aceasta şi abia după înălţarea lor la cer s-a aprins lumea de focul seminţei semănate de ei, de focul cuvintelor rostite de ei, de focul urmelor lăsate de ei. Popoarele care i-au prigonit s-au risipit de pe faţa pământului, împărăţiile care le-au stat împotrivă s-au prăbuşit în ţărână; casele care nu i-au primit au căzut în ruină, puternicii lumii care i-au pus la chinuri s-au acoperit de ruşine şi au pierit jalnic. Iar sămânţa aruncată de ei a răsărit şi a dat în floare, pentru că din sângele lor a crescut Biserica, ridicându-se pe dărâmăturile mincinoaselor lucruri ieşite din mâini omeneşti, iar, cei ce i-au primit s-au înălţat, cei ce i-au crezut şi i-au urmat, apoi s-au mântuit! Să fim bine înţeleşi, Domnul nu înlătură dragostea pe care o datorăm părinţilor şi tuturor celor de aproape ai noştri, pentru că El Însuşi ne-a poruncit această dragoste! El Însuşi Și-a arătat dragostea pentru Sfânta Lui mamă, chiar pe Cruce fiind, când a încredinţat-o ucenicului iubit, spre a-i fi Ioan fiu în locul Său. Aici, însă, Hristos vorbeşte pentru vremurile de prigoană şi suferinţe care îi aşteaptă pe apostolii Săi. Tatăl şi mama se vor înfricoşa, fiul și fiica se vor înfricoşa! În concluzie, la numai o săptămână după Duminica Rusaliilor, deci după întemeierea Bisericii creștine, în calendarul nostru există Duminica Tuturor Sfinților, ce are două dimensiuni: una, în mod firesc, este de trebuință să ne aducem aminte de sfinții care formează elita Bisericii, iar, pe de altă parte, pentru că în calendarul nostru nu toate numele sfinților ne sunt cunoscute. Sunt foarte mulți martiri care au căzut în diferite părți ale lumii acesteia păcătoase, ale căror nume nu s-au păstrat. Pentru unii există documente, acte martirice păstrate până în ziua de astăzi, dar pentru foarte multe cazuri nu ni s-au păstrat niciun fel de urme, cu toate că știm că ei au existat, din anumite mărturii. Și știm că fiecare zi de peste an are pomenirea unuia, a doi sau mai multor sfinți, pe numele lor. Dar există nume de acestea care nu sunt în calendar, dar care nu trebuiesc neglijate, de aceea s-a hotărât ca această primă duminică de după Rusalii să se numească Duminica Tuturor Sfinților, a celor cunoscuți și a celor necunoscuți. Desigur, ca obște a fost întemeiată Biserica Lui Hristos și tot ca obște va intra în Împărăția lui Dumnezeu, care este prin sine o Obşte, aşa cum învierea cea din urmă o numim Învierea cea de Obște, iar pentru aceasta există sfinții lui Dumnezeu! Pentru că Dumnezeu-Cuvântul a fost Înălţat şi acum El şade de-a dreapta Slavei părinteşti, iar, după făgăduinţă, îi atrage la Sine pe toţi cei ce vor, aşa cum ne arată lucrarea mântuitoare a Dumnezeu-Cuvântului şi rostul cel mai din urmă al venirii Sale în trup, printre noi, astfel, ca pe toţi sfinţii să-i aducă la unirea şi la comuniunea cu Dumnezeu-Tatăl, ca pe o pârgă a firii omeneşti care în multe chipuri au bineplăcut Creatorului cerului şi al pământului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here