OMAGIUL CULTURII GORJENE, Florian Saioc – 80 – Crâmpeie subiective dintr-o Iubire reală a Patriarhului Literelor din Ţara lui Brâncuşi

314

P1276533Neîncăpătoarea sală „Mihai Eminescu” a Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” din Târgu Jiu fu martoră dintr-o după amiază de iarnă şi până târziu în seara-noaptea de la „Rebecca” la un EVENIMENT LITERAR şi DE SUFLET nepereche al urbei capitală a Ţării lui Brâncuşi şi Arghezi.

Amintesc şi de „Rebecca”, transformată într-un sui-generis cenaclu literar artistic prin osârdia soliştilor vocali şi orchestrei dirijate de maestrul Ştefan Popescu, iar în pauzele muzicale sărbătoritul Florian Saioc îşi mai recita şi citea din poemele Domniei Sale. Acolo unde oaspeţii au fost salutaţi prieteneşte şi de primarul municipiului, dr. ing. Florin Cârciumaru, pe acordurile artiştilor instrumentişti ai Şcolii Populare de Artă, cârmuită de directorii Viorel Gârbaciu – poet şi profesor – P1276530şi Ştefan Popescu – profesor şi artist polivalent.

Diplome şi recunoştinţă

Graţie imensului bun-simţ al iubitorilor şi făuritorilor de cultură şi fapte culturale adevărate, care sunt dr. ing. Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, în acelaşi timp preşedinte de Onoare al Ligii Culturale „Fiii Gorjului” şi a generosului Viorel Gârbaciu, directorul General al Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu, sărbătoritul octogenar şi Patriarh al Poeziei gorjene şi româneşti Florian Saioc a primit nu doar aplauze, urări, ci şi recunoaştere din partea autorităţilor. Cum mai aminteam şi în numărul precedent al Gorjeanului, admirabilul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, dr.ing. Ion Călinoiu, i-a înmânat o Diplomă de Excelenţă şi un plic cu o sumă, probabil, simbolică de criză dar binemeritată. Iar poetul Viorel Gârbaciu, pe lângă cuvintele meşteşugite adresate i-a oferit o sculptură în lemn, o icoană – basorelief, dăltuită de un meşter-artist al Şcolii Populare de Artă Târgu Jiu, precum şi o Diplomă jubiliară din partea instituţiei ce o conduce strălucit.

Am lăsat la urmă o excepţională foaie de suflet, supliment al revistei „Lada de zestre”, editată de Şcoala Populară de Artă Târgu Jiu, la care şi-au dat măsura talentului lor directorul Viorel Gârbaciu, Vasi Pleşa, Ana Maria Dosoniu , tehnoredactor Monna Vede şi o pleiadă de străluciţi condeieri gorjeni.

Mesaje de suflet

După omagiile scrise au urmat, firesc, cele transmise prin viu grai. Rog să fiu scuzat, dar fiind în picioare şi executând nişte poze, nu fotografii alese, ca ale artistului fotograf Vasi Pleşa, m-am lăudat singur. Aşa cum, de felul lor, se împăunează gorjenii. Majoritatea îl cunoşteau fizic şi ca operă pe Marele Maestru Florian Saioc, după anii ‘90, când acesta a devenit gorjean prin căsătoria cu minunata Doamnă Tori – Victoria Pop. Avusesem şansa ca o vecină a mea din Bucureşti, regretata doamnă Irina, să-mi ofere spre lectură şi delectare a sufletului un caiet studenţesc de matematică, deci în format mare, doldora de versuri simţite şi ticluite de un neîntrecut bijutier Poet Interzis. Era vorba, desigur, de inimitabilul Florian Saioc, pe care şi subsemnatul l-am regăsit şi cunoscut personal abia în Gorj.

Viaţa şi opera edită – vreo 15 volume apărute după anul 90 şi alte 15 volume anticomuniste inedite, care, vorba autorului, nu mai interesează azi pe nimeni, unicul din România ce a avut o literatură de sertar s-au regăsit în caldele cuvinte ale participanţilor la sărbătorire. Dumitru Dănău şi-a preamărit pe bună dreptate prietenul pe care-l consideră Patriarhul de frunte al Poeziei româneşti şi un mare arghezian aflat, uneori, chiar în răspăr faţă de Tudor Arghezi. Poetul şi epigramistul George Zarafu amintea că Maestrul Saioc abordează ca nimeni altul tematica iubirii şi a iubirii de Dumnezeu, cunoscându-l încă de pe vremea când acesta citea în Cenaclul Academiei Române fără a putea fi şi publicat. În poemul închinat Maestrului, un vers suna astfel: „Să-i urăm deci La mulţi ani! _ La primii optzeci de ani!” Criticul literar Ion Trancău se simţea dator faţă de personalitatea şi opera scriitorului să se exprime şi verbal, nu numai în scris. Domnia sa vede în Florian Saioc un poet neegalat în Ţara lui Brâncuşi până acum, poemul „Binecuvântare” fiind scris în cel mai clasic şi dulce stil. S-a exprimat aprecierea că vivacele octogenar este chiar un neoclasic.

Profesoara domnişoară, dacă nu mă înşel, Victoria Sârbu aprecia poezia patriotică, iar poeta Ella Pobirci i-a dedicat şi recitat un poem închinat sărbătoritului. A mai citit autorul sărbătorit un poem dedicat dr. ing. Florin Cârciumaru, poem inspirat de C. Brâncuşi, despre care Florian Saioc a spus: „L-am trăit pe Brâncuşi cu fiecare fibră a fiinţei mele”.

Într-un expozeu fulminant, deşi a debutat cam nefericit, poetul şi filozoful universitar-universal, cum îl descrie original I.D. Sicore pe Ion Popescu Brădiceni şi-a asumat un risc. „Eu, personal, nu sunt de acord cu încadrarea poeziei sale ca patriotică. Rămân la părerea regretatului Valentin Taşcu, cel care i-a scos trei cărţi, cum că Florian Saioc este o mare valoare a comunităţii româneşti şi, de ce nu, europene. În plus, admiraţia faţă de poezia lui Florian Saioc nu este această retorică, la fel ca în cazul poeziei dedicate femeii – o ascult şi tac.. Ci el este poetul acela deopotrivă filozof şi artist. A artizanului şi bijutierului cuvântului extrem de bine ticluit şi simţit, cu o anume rezonanţă inclusiv în pauzele dintre muzicalele-i cuvinte”.

Vorbitorul Ion Popescu Brădiceni a fost întrerupt, de însuşi autorul sărbătorit la auzul exprimării că ”Florian Saioc intră într-un dialog monumental cu Eminescu, cu marele Tudor Arghezi”, spunându-i: „Ioane, ai sesizat foarte bine şi, poate, eşti singurul(…) Asta am vrut să fac programatic”.

Poeta şi minunata voce a Zoiei Elena Deju, membră a Corului Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, ne-a delectat cu un microrecital cântând un Psalm ce a entuziasmat auditoriul prin vocea sa dumnezeiască. Ropotele de aplauze au onorat-o pe aceea care a dat culoare Divină sărbătorescului eveniment Florian Saioc – 80, prin crearea unui moment plin de spiritualitate.

O singură părere cam nepotrivită

Sper să nu-mi fie luată în nume de rău şi răstălmăcită, ca altădată, opinia de faţă întrucât îl respect şi apreciez sincer ca un om foarte cult şi valoros scriitor pe prof.dr. Zenovie Cârlugea. Una-i una şi alta-i alta! Numai că, repet, îmi cer iertare, domnia sa nu-mi pare a fi un bun orator şi se exprimă infinit mai bine în faţa colii de hârtie sau, direct, a calculatorului. Exprimarea şi catalogarea ca „şaizecist” a poetului Florian Saioc îmi pare total nefericită. Nu numai că începând din 1955 poetul fusese interzis, iar din 1965 chiar dat afară din Uniunea Scriitorilor, dar şi ca vârstă ar fi fost cu mult mai mare decât „şaizeciştii” Nicolae Labiş, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Adrian Păunescu ori Nichita Stănescu. Asta în cazul că am fi de acord cu categorisirea poeţilor pe generaţii. Totuşi, să nu uităm că Florian Saioc debutase editorial înaintea nefericitului şi genialului poet Nicolae Labiş, a cărui moarte este controversată şi încă neelucidată nici până azi. Nu care cumva dispariţia sa fusese, parcă, înaintea anilor şi a exprimării generaţiei anilor ’60?!

Îl rog pe distinsul Zenovie Cârlugea să mediteze dacă nu cumva aprecierea cu introducerea în generaţia „şaizecistă” a maestrului Florian Saioc nu este exagerată. Şi tot dacă nu cumva, catalogarea în generaţii a poeţilor, care nu-i străină literaturii române, altfel plină de atari aprecieri, o avem ca import de la „Literaturnaia gazeta”, sovieticii fiind aceia care ne-au forţat să numărăm viaţa în cincinale. Iar chestiunea aceasta, cea cu generaţiile vreau să zic, o fi rămas inclusiv în mentalul românilor ca o reminiscenţă nepotrivită. Şi, de ce nu, dăunătoare. Adică nocivă. Însuşi Florian Saioc i-a dat o replică fără să-l numească pe prof.dr. Zenovie Cârlugea, arătându-se chiar iritat: „Nu-i adevărat că fac parte din „generaţia şaizecistă” şi nu mă recunosc acolo!”

Acuzaţia de plagiat!

În ton oarecum glumeţ, să-i dăm cuvântul poetului Vasile Ponea, redactorul şef al „Caietelor COLUMNA”. Plin de fine şi inspirate aprecieri pozitive, domnia sa, între altele, susţinea: „Remarc atemporalitatea poezia aceluia care 30 de ani a plagiat liniştea şi tăcerea(…) Să recunoaştem că poezia lui Florian Saioc este logodită cu astralul!”.

Pagini realizate de artistul fotograf Vasi Pleşa şi scribul Ion Predoşanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here