Omagierea artistului Vasile Blendea, la şase ani de la trecerea la Veşnicie

153

DSCN5208Mai discretă, a doua ediţie a Simpozionului „Vasile Blendea”, artistul imaginii, poeziei şi filozofiei orale, ca în cazul bunului său prieten Petre Ţuţea. Poate cel mai hâtru şi plin de har produs al Peştişanilor, actor şi imitator celebru – de la actorii Grigore Vasiliu-Birlic, la Radu Beligan ori olteanul Amza Pellea, de la poetul Tudor Arghezi – pe care l-a imortalizat şi, în 31 decembrie 1966 i-a şi urat cu Pluguşorul cele cuvenite – la Emil Botta, Nichita Stănescu şi, mai ales, Adrian Păunescu, cu care fusese coleg şi amic la Facultatea de litere Bucureşti, plus imitaţiile din mai marii vremii, neiertându-l nici măcar, prin imitaţii, pe Nicolae Ceauşescu.

Toate amintirile s-au depănat la o cafea în Pensiunea „Casa Brâncuşi” Peştişani, a generosului DSCN5212patron Jean Brâncuşi – el însuşi un admirator al marelui hâtru Sile Blendea, al lui Făsui.

Gogă Nicolcioiu-Nixon: „Am poze de-ale lui Sile, dar şi o poezie, avea talent !”

Îmi pare rău că nu suntem destui. Înainte, propun un moment de reculegere(…)

La anul, când se vor împlini 7 ani ,de la trecerea lui la cele veşnice, trag nădejde să fim numeroşi. (Îi explic că, deşi mi-au promis mulţi că vin, nu-i rău că ediţia a doua a Simpozionului Vasile Blendea se ţine. Cu sprijinul poetului Viorel Gârbaciu, în 2012, manifestarea va fi înscrisă în „Agenda culturală” a judeţului Gorj. Va fi altceva !).

DSCN5217Au trecut şase ani fără Vasile Blendea, Sile al lui Făsui, cum îi spuneam noi, un mare artist şi cărturar pe care nu-l vom uita. Mulţumim tuturor participanţilor, patronului Jean Brâncuşi, care ne găzduieşte, şi iniţiatorului manifestării – moderatorul Ion Predoşanu, de la Gorjeanul. L-am cunoscut şi eu pe Sile Blendea fotograful, care de-a lungul vieţii i-a imortalizat pe zeci de mii de oameni. Au învăţat amândoi la Şcoala din Blendoi, acum o ruină, grajd de oi şi de cai. El a plecat din sat, la facultate, dar niciodată nu şi-a uitat satul de unde-a plecat. Toţi oamenii au fost prietenii lui, venind spre el cu bucurie şi despărţindu-se cu nostalgie. Niciodată Sile nu s-a certat cu nimeni, oamenii l-au iubit până când, într-o zi de 18 noiembrie 2005, el ne-a părăsit şi n-a mai venit. Da, sunt oameni care nu trebuiau să moară ! Se odihneşte puţin în cimitirul Străuleşti, la margine de Bucureşti, dar el rămâne pe veci în inimile noastre şi ne priveşte din Cer.

Cu acest prilej unic, a VI-a comemorare, voi citi una dintre primele poezii ale sale, din anii 50, dedicată oamenilor din Peştişani.

POEM SATULUI MEU

Jos, pe uliţa din vale

Şade hoţul de Inat

Care tot ce vede-n cale

I se pare de furat

Unul fură cu creionul

Altul fură cu vagonul

Tamaş fură cu maşina

Pe Inat a căzut vina.

VASILE BLENDEA

SATIRĂ CONSUMATORILOR

(cam mulţi în acele vremuri !)

Foaie verde măr roşcat

Cât e satu-n lung şi-n lat

N-ai să vezi nic-un om beat

De la Dei la Cărpiniş

Toţi consumă pe furiş

Cine bea după ulucă

Daicu şi Vasile Pukă

Cine bea de dimineaţă

Ţăcănel şi Păcăneaţă

Cine bea sus în pridvor

Balamuc cu Friguşor

A mai fost Neica Trifon

Cel mai bun amic al lor

Care bea numai lichior

La centru era Musku-Nicu

Bea romul cu polonicul

Iarăşi Pukă de pe colţ

Negustor de piei şi hoţ

Sta pe scaun şi culegea

Şi din gură aşa zicea:

”Bă, e altul care bea cât mine ?

Că-i iau pielea ca la câine !

Sile Făsui

Amicul Sile Blendea, cu versete populare, venea de fiecare dată la Sâmbăta luminată, de după Sărbătorile Pascale, înhămat cu aparatele sale de fotografiat şi se cinstea cu fiecare. Când intra în Cimitirul din Peştişani le ura oamenilor, tuturor femeilor şi prietenilor: „Să dea Dumnezeu ne întâlnim pe-aici şi peste 500 de ani !”(…)

Momentul cu chiaburi şi cote al prof. inspector Ion Blendea

Eu am povestit ce auzisem de la profesorul meu de Limba şi literatura română, fost apoi Inspector al Judeţului Gorj, Ion I. Blendea. În tinereţea domniei sale fusese şi director de Cămin Cultural, la Peştişani.

Şi cum primise sarcină de la partid să facă un spectacol în care să-i înfiereze pe chiaburi, pe ciocoi şi pe cei ce nu-şi plăteau cotele. Zis şi făcut. Textul, în versuri, îl ticluise talentatul de năstruşnic Sile Blendea. Se ţinu spectacolul, ca de brigadă mai târziu, şi profesorul Ion Blendea, zis Cocoriţă, fu chemat la raionul de partid Târgu Jiu.

N-a prea priceput de ce, tare l-au frecat activiştii să afle cine-a scris textul. Întrebare la care curajosul profesor n-a răspuns şi aluat totul asupra sa. La finalul anchetei a îndrăznit să întrebe cu ce s-a greşit. „Păi, unde-a fost partidul tovarăşe profesor ?”

Chestia cam aşa era. Nimeni din neamul lui Vasile Blendea n-a înghiţit comuniştii şi comunismul. În poezia, cu două personaje jucate de prof. Ion Blendea şi bibliotecara Florenţa Nădrag, nu se pomenise chiar nimic de „rolul partidului”!

Tănasie Lolescu: ”Propun să-i facem un bust, o placă, pe casă, comemorativă !”

Venerabilul Lojii Masonice Hobiţa, întâia lojă masonică ţărănească a vorbit mult şi cu folos. A propus ca Asociaţia Culturală „Vasile Blendea”, împreună cu Fundaţia Ştiinţifică şi Culturală „Casa Brâncuşi-Hobiţa” să purceadă la amenajarea unei plăci omagiale comemorative pe casa în care s-a născut, ori chiar ridicarea unui bust Vasile Blendea. Variantă mult prea scumpă faţă de modestele posibilităţi locale.

Jean Blendea: „Lui Sile, i-am fost şi frate şi tată!”

Eu am avut viaţă grea. La 12 ani m-a trimis tata de-acasă slugă la Bucureşti, la unul Păsărilă care-avea toată Piaţa Amzei şi era cel mai mare angrosist de păsări de pe pieţele bucureştene. Stăteam cu Ghiţă Purice în Floreasca, ne mâncau păduchii pe amândoi. Ilie, frate-miu mai mare cu doi ani rămăsese să termine gimnaziul, că făcuse clasa a VII-a. Prin 48, au luat comuniştii tot. DGRM-ul a înfiinţat Şcoală de Meserii la Peştişani şi m-am întors acasă. Am intrat la meserie, m-am făcut lăcătuş-ajustor, iar în 53 m-am angajat ca forjor la ICAB. Tot atunci m-au băgat comuniştii la puşcărie politică. Eu eram contra bolşevicilor, a ruşilor. N-aveam nimic cu comuniştii români.

Când a venit Sile la Bucureşti, de a intrat la facultate, eu i-am fost şi frate şi tată. Că tata n-avea cu ce-l ajuta. A trăit făcând poze cu un OPTIOR, un aparat de fotografiat 6/4, românesc, şi din astea trăia. Era prieten cu toată lumea, dar şi el îi iubea şi-i ajuta pe toţi.

În acelaşi ton, hobiţanul Grigore Brâncuşi, mare iubitor de oameni şi de poezie, şi-a depănat amintirile cu şi despre Sile Blendea.

Puiu Pedagogu – unul din Eroii Pluguşorului

Mai în fiecare iarnă, de Revelion, Sile Blendea se reîntorcea acasă pentru a merge cu Pluguşorul pe la casele oamenilor. Unul dintre cei mulţi, Puiu Drăguţu, alias Puiu Pedagogu’, sau Constantin Fuiorea ori Boierul Boierilor, cum mai este cunoscut pentru ospitalitatea sa ne-a oferit din Arhiva personală chiar o fotografie cu un Pluguşor cu boi, pe zăpezile de atunci.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here