– După lansarea romanului MAIA, activitate care s-a desfăşurat în ziua de 19 iulie 2012, sufleteşte m-am liniştit şi m-am apucat să continui să scriu. Este lesne de înţeles că faţă de cititorii mei consecvenţi, cărora le place stilul meu direct şi curgător, le sunt dator cu volumul doi al romanului Maia.
Volumul unu s-a întrerupt neaşteptat, lăsând în suspans multe mistere cum de altfel este întreaga viaţă a eroilor cărţii. Motivul, am fost sfătuit de scriitori cu „ştate vechi” – că este bine ca o carte, dacă vrei să fie citită, să nu depăşească 250 de pagini – şi m-am convins că au dreptate. Volumul „Cireşe amare”, care are doar patru nuvele în 189 de pagini, l-am epuizat demult, fiind o carte preferată şi citită şi peste ocean, în Canada. Nopţile, cu liniştea lor deplină, îmi dau posibilitatea să creez. Ca fost militar cu o vechime efectivă în serviciu de 40 de ani 
şi o lună, am căpătat deprinderi cazone pe care le consider sănătoase şi le voi aplica cât voi trăi; mănânc de trei ori pe zi la ore fixe, seara mă culc în jurul orelor 22.00. (excepţie fac atunci când joacă Pandurii) şi dacă mai şi sunt câştigători, adorm fericit şi repede. Cum un om inteligent doarme într-o oră cât un prost în zece, (aşa spune o zicală românească) şi eu, la vârsta pe care o am, am devenit deştept şi după orele două ale dimineţii mă trezesc, ca să nu repet că mă deştept! Până acum vreo cinci ani, poate mai puţin, citeam, că am veioză şi dorm singur în cameră, fiindcă am fost alungat de lângă doamnă, că devenisem inutil şi mai şi sforăiam. Sforăi şi acum, dar cu măsură, să nu mă trezesc din gâlgâiturile mele. Autoprotecţie nu alta! Lăsând glumele la o parte, celor care le place scriitura mea, îi asigur că dacă Cel de Sus nu mă cheamă la raport, prin luna iunie 2013, poate şi mai devreme, îi invit eu la a patra lansare – MAIA, volumul doi. Patru ani, patru cărţi! Tuturor târgujienilor multă sănătate!, le doreşte Ion C. Gociu.
A consemnat, Ion Predoşanu
