O discuţie cu scriitorul (poet şi critic) şi universitarul piteştean MIRCEA BÂRSILĂ, originar de fapt din Văgiuleştii Gorjului şi reprezentant de marcă al fenomenului literar columnist, laureat al Atelierului Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, în 2002, înseamnă o veritabilă iniţiere intelectuală.
Cultura-i temeinică, harul hermeneutic, intuiţia-i pedagogică şi talentul de a-şi cuceri auditoriul, prin răbdare şi blândeţe, prin echilibru şi competenţă, prin siguranţă de sine şi amplitudine ştiinţifică pun mereu în relief o figură creatoare fermă şi o operă neperisabilă prin timpuri şi mode, nu presa numeroasă, însă profundă şi originală. Criticul Alex Ştefănescu a mizat totul pe numele şi creaţia sa, pe eseistica şi arta, unice, ale lui MIRCEA BÂRSILĂ. La fel a procedat şi conjudeţeanul nostru, remarcabilul cronicar Gheorghe Grigurcu, care a găsit în scriitura-i evidenţe axiologice, mărci ale unei identităţi auctoriale inconfundabile. Dar cum cel mai bine, cel care se cunoaşte pe sine însuşi e creatorul, l-am invitat în Târgu Jiul lui Constantin Brâncuşi, la vestita „Cafenea hermeneutică” pe acest surprinzător Mircea Bârsilă, cu certitudine un clasic al literaturii române contemporane şi al generaţiei optzeciste. În tinereţile noastre studenţeşti, relaţiile între noi erau parcă mai strânse. Ne adunam o mână de viguroşi şi dinamici aspiranţi la culmile gloriei, o mână de visători, la Cenaclul „Pavel Dan”, ca să ne citim unii altora producţiile lirice: Mircea, eu, Ion Monoran, Marcel (Sămânţă) Tolcea ş.a. Şi ce mirabile seri mai trăiam noi, cavaleri ai unei invizibile Mese rotunde a regelui Orfeu! Ulterior, fiind modest profesor de ţară, în satu-i natal, l-am invitat să publice versuri în „Gorjeanul” (pe atunci „Gazeta Gorjului”), ca apoi, la cartea-i de debut – „Obrazul celălalt al lunii” – să-i redactez, în acelaşi prestigios cotidian, o tabletă de întâmpinare, fireşte, elogioasă. Şi iată că nu m-am înşelat, căci, prin toate cele ce-au urmat, Mircea Bârsilă a devenit un maestru al prozodiei, un filosof al imaginarului, un doctor în litere prodigios, un profil etic şi estetic cu voce personală şi rezonanţă europeană. Şi mă mai întreb de ce Primăria, Consiliul Local din Văgiuleşti nu-i acordă totul de Cetăţean de Onoare (?). Mircea Bârsilă este cu adevărat unul din cei mai mari scriitori români de azi şi, cred, l-ar merita cu prisosinţă.
(Va urma)
Ion Popescu Brădiceni
