1. O introducere pe înţelesul tuturor
Am scris „O foarte succintă introducere în poezia română contemporană” în vreo zece ani (2012-2022). Am publicat-o mai întâi în câteva reviste universitare şi academice ori în reviste literare. Apoi am încredinţat-o editurii Limes condusă de poetul şi eseistul Mircea Petean care a promovat-o la nivel naţional. De altfel cartea s-a vândut cu succes la celebra librărie „Cărtureşti” din Bucureşti. Au comentat-o şi câţiva cronicari literari (Mariana Pândaru, Mircea Petean însuşi, Silviu Doinaş Popescu, Mircea Tutunaru, Ion Trancău, Aurel Ştefanachi, Lazăr Popescu, Dan Adrian Popescu ş.a.) astfel încât un juriu instituit de Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România a şi premiat-o pe 28 octombrie 2023 (prezidat de preşedintele filialei, scriitorul Cornel Nistea). A fost o carte norocoasă? Poate, dar, elaborată vreme îndelungată, ea a prins cheag (substanţă consistentă adică – n.m.). Mi-e cumva mie însumi greu s-o evaluez critic, dar, odată înhămat la muncă, iată-mă-s în toiul trebii. Prima ei intenţie a fost aceea de a deschide cea dintâi „istorie transmodernistă a literaturii române contemporane” apărută recent şi lansată la cea de-a XXVII-a ediţie a Atelierului Naţional de Poezie şi Critica Poeziei „Serile la Brădiceni” pe 8 septembrie apoi în săptămâna 11-15 octombrie la ediţia-jubileu a Festivalului Internaţional de Poezie Sighetu Marmaţiei, şi la Serile de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti cu acel profesionalism indiscutabil.
Cea de-a doua intenţie a fost de a reformula mult mai limpezită o teorie literată (şi metaliterară – n.m.) a poeziei române contemporane care a îmbrăcat vreun deceniu haina academică a unor cursuri ţinute studenţilor Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu.
Restructurarea concepţiei a trecut prin grila unor concepte proprii care ilustrează propria-mi paradigmă a transmodernismului în România actuală, subliniate de câţiva colegi de generaţie în reviste importante precum „România Literară”, „Tribuna”, „Argeş”, „Portal Măiastra”, „Convorbiri literare”, „Literatura şi Arta” (de la Chişinău), „Miracol de Brădiceni”, „Confesiuni”, „Contemporanul”, „Scrisul Românesc”, „Actualitatea literară”, „Mozaic”, „Luceafărul de dimineaţă”. Să-mi amintesc şi numele scriitorilor care s-au implicat într-un complicat proces de lămurire a unor aspecte care-mi sunt specifice şi evident constante: Theodor Codreanu, Ion Hirghiduş, Constantin Stancu, Lucian Gruia, Constantin Cubleşan, Theodor Vidam, Ladislau Daradici, Lazăr Popescu, Horia Hârbea, Ion Trancău, Haralambie Bodescu, Petru Ilie Birău, George Mirea (aceştia din urmă patru fiind şi autorii unor monografii dedicate operei mele literare (critice, eseistice, poetice, romaneşti, publicistice – n.m.)).
2. Desenul din covor
Dar să intru ex abrupto în problematica autoreferenţialului meu text. „O foarte succintă introducere în poezia română contemporană” se ocupă în cele 220 de pagini de aşa-numitul „Biblioraft al cititorului ideal”; apoi enunţă cele 24 de trepte ale cugetării libere şi poetice (în chip de „nou manifest al transmodernismului românesc” – n.m.).
Lucrarea-mi îşi (re)culege argumentele din contribuţiile teoretice şi critice ale lui Nichita Stănescu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Nicolae Manolescu, Aurel Pantea, Eugen Negrici, Dan Cristea, Gabriel Chifu, Ana Blandiana, George Călinescu, Matei Călinescu, Iulian Boldea, Al. Cistelecan, Mircea Cărtărescu, Lazăr Popescu, Andrei Pleşu, Irina Mavrodin, Solomon Marcus, Nicolae Balotă, Edgar Papu, Eugen Simion, Basarab Nicolescu, Cassian Maria Spiridon, Vasile Spiridon, Mircea Mihăieş ş.a. Partea a doua a cărţii „foartei succinte introduceri în poezia română contemporană”, premiată ca eseu de Filiala Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, pe 28 octombrie 2023, cuprinde câteva cronici, studii şi eseuri literare despre opera poetică a unor mari poeţi români contemporani precum Aurel Ştefanachi, Nicolae Coande, Aurel Pantea, Adrian Alui Gheorghe. Adrian Frăţilă, Marius Marian Şolea, Hanna Bota, Mircea Petean Andrei Novac, Ion Pop, Mircea Bârsilă, Silviu Doinaş Popescu ş.a.
Exerciţiul în sine e preponderent hermeneutic însă pledoaria e înveşmântată metapoetic ori poetic de-a dreptul. Citez ca atare sonetul de la pagina 129 „Scrib barbar”: „Într-o Casă-de-ceai, o să bată-n curând vântul morţii. Deci nu-i iarăşi timpul să-ţi scrii Epopeea-de-arţar. Într-o Casă-de-vin, Elixiru-l voiai? E-n Pocalul-de-aur şi te-aşteaptă să-i sorbi străstrăvechea licoare în vreo zi de splendoare. Într-o Casă-de-miere, orice limbă-i tăcere dinspre origini spre Lumea-ce-o-să-vină, iar Eu voi fi scribul ei barbar, gata a-şi jertfire devenirea întru devenire”. Încolo, ce să mai scot în evidenţă? Că tot eu sunt şi arhitectul excentric dar şi constructorul concentric. Că mă refer la lucrurile esenţiale în politomie. Că mizez pe o metapoetică a (re)citirii şi pe o receptare axiologică. Că relectura-mi e plurală şi constructivă. Că fac vorbire despre teoria şi practica structurilor în viziunea şi concepţia lui Solomon Marcus ori despre Ezoterezia: mândra grădină a poeziei, filosofiei şi pedagogiei artelor. Metoda aplicată preferenţial e fie „desenul din covor” fie „provocarea în cascadă”, cu bază în „axioma non-contradicţiei”, în „limba semasiografică”, în „absolutul reflexului” şi „similarităţile jucăuşe”, în „alfabetul de simboluri”. În încheiere aş preciza că, foarte pe scurt, întreaga-mi întreprindere editorială este un vibrant eseu în labirint contemporan cu Petre Ţuţea, Constantin Noica, Sorin Antohi, Andrei Pleşu, Gellu Naum ş.a. şi orientat pe axa transcendere-luciditate-frumuseţe transfigurativă.
O autoprezentare de Ion Popescu-Brădiceni, scriitor, doctor în filologie
