O altă “Pasăre Măiastră” a Gorjului

502

Apariţia unui album scos de Marioara Murărescu despre mari interpreţi de folclor românesc, m-a făcut să vă scriu. Pe primul loc este situată Maria Lătăreţu, socotită cea mai mare interpretă de folclor românesc.

Apoi sunt enumeraţi alţi zece mari interpreţi. Lipseşte Maria Tănase, inegalabila interpretă de folclor românesc, Maria Ciobanu, Maria Dragomiroiu, Sofia Vicoveanca etc. Sigur, era necesar un album cu Maria Tănase cea mai mare înterpretă de folclor românesc, mai ales că în 25 septembrie 2013 s-au împlinit 100 de ani de la naşterea artistei. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a numit-o ”PASĂREA MĂIASTRĂ A FOLCLORULUI ROMÂNESC”. Se ştie că la 25 de ani, în 1938, când deja era cunoscută, a avut o idilă cu marele sculptor Constantin Brâncuşi, care avea atunci 62 de ani. Tot în 1938, au apărut multe cântece, unele compuse de ea, cum au fost:
“Uite dealul, uite via
Unde iubeam pe Maria
Şi beam vinul cu facia.
Uite şi gropiţele, unde sta genunchele.
Şi-i sărutam buzele,
Şi făceam dragostile.
Uite şi tăvălitura unde-mi da Maria gura
………………………….
Şi-am auzit din bătrâni,
Că gardul de spini nu-i bun
Şi gagica din vecini;
Gardu-i bun de scânduri late,
Şi gagica de departe.
…………………….
N-a guriţa şi te du,
Guriţa şi sărutatu
Ţi-au pus capu, luate-ar dracu.
……………………………………
Tot în 1938, a compus cântecul “Jandarmul”:
Pe şoseau din Cepari,
Trece-o fată şi-un jandar.
Jandarul trece călare,
Fata mare pe picioare.
Pune-mă jandar călare,
Că nu mai pot de picioare.
Nu te pot fetiţo lua,
Ca mi-e murgu ostenit,
De la Bucureşti venit
……………………….
A preluat de la Maria Lătăreţu, tot în 1938, cântecul: ”Lung e drumul Gorjului”
Foaie verde-a bobului
Lung e drumul Gorjului,
De la Gorj te duci şi vii,

Doru n-are căpătâi
Drumul Gorjului se gată,
Al dorului niciodată.
La început, ca şi copil, i-am cunoscut cântecele Mariei Tănase. Aveam, înainte de 1940, un patefon performant cu foarte multe discuri. Când lipseau ai mei de acasă, mă delectam cu cântecele populare. Într-o zi bunica, m-a luat la Târgu-Jiu şi mi-a arătat-o pe Maria Tănase într-un restaurant. Mi-a rămas în minte drept femeia cea mai frumoasă pe care am văzut-o până atunci. Nu întâmplător a fost numită “PASĂREA MĂIASTRĂ” pentru frumuseţea ei şi a cântecelor ei. Ce a atras-o în Gorj, numai ea ştia, iar noi trebuie să-i păstram respectul şi amintirea frumoasă pentru ce a însemnat ea în folclorul românesc şi în special cel gorjenesc.
După război, am venit cu bunica la Bucureşti să vizităm niste rude, care locuiau pe calea Griviţei. Am mers la cinematograful Marna, unde Maria Tănase, cânta înainte de începerea filmului. S-a tras cortina, şi-a apărut într-o rochie neagră, de mătase, cântând nişte doine foarte triste.Melodiile reproduceau tânguirea ţăranului român, aşa încât bunica m-a întrebat: ”Pe cine jeleşte mumă?, A pierdut pe cineva în război? ”,
În 1956, student fiind în Bucureşti, alături de colegii mei de la universitate, am participat la serbarea de sfârşit de an universtar, care s-a ţinut, într-o seară, în Parcul Trandafirilor, din Bucureşti. Maria Tănase, o admiratoare a tineretului, ne-a făcut favorul de a cânta în cinstea noastră.Mai mulţi studenţi gorjeni am învitat-o în grupul nostru, ea cu amabilitate, a răspuns invitaţiei noastre şi a venit lângă noi.Era îmbrăcată într-o rochie neagră de muoar, s-a asezat pe iarbă cu noi, desfăcându-şi rochia clos ca pe un evantai. Am nimerit în stânga dânsei. Cu mâna stângă mi-a atins părul negru cârlionţat, şi m-a întrebat dacă vreau să mă fac artist. I-am răspuns că nu mă tentează acest lucru, pentru că mai am doi ani şi termin facultatea.
Şi azi, la 80 de ani, îi simt mângâierea degetelor prin părul, acum cărunt, ce mi-a mai rămas.
S-a ridicat în picioare şi ne-a cântat ”Am iubit şi-am să iubesc ”cântec de petrecere şi chef. Cred că nu ştia că noi la cantină mâncăm arpacaş,”crep studenţesc”. Şi eram fericiţi că întâlnisem una din cele mai mari artiste ale României.
M-am bucurat, din partea dânsei, de un bilet pentru intrarea gratuită la teatrul “Constantin Tănase “unde ea cânta. Şi astăzi o vad cu capul puţin dat pe spate cântând în spectacolul “Revista 58”.
Toţi care vorbesc despre ea trebuie să-i aducă laude pentru modul în care a slujit poporul român, tineretul şi lumea mai sărăcă.
În privinţa celei mai desăvârşite cântăreţe a cântecului gorjenesc, Maria Lătăreţu, pot spune ca ea a fost în primulrând gorjeancă şi apoi olteancă!
A cântat prima dată în Bălceştiul ei, pe “dial cu vacile până a auzit-o un boier” care trecea cu maşina spre “Târgu Jiu” aşa spunea bunica mea Ioana Popescu din Bengeşti, sat vecin cu Bălceştiul ei. Trebuie să fi fost Brăiloiu, care a adus-o la Bucureşti şi i-a înregistrat primele cântece. Multe din cântecele, apărute acum pe CD-uri, provin din înregistrări mai noi.Au cuvintele modificate şi nu păstrează autenticitatea celor vechi. Dacă ar fi trăit Maria Lătăreţu, ar fi revenit la forma lor iniţială. Cei care scot CD-uri cu cântecele ei, trebuie să întrebe bătrânii din Bălceşti, Bengeşti, Ciocadia, Albeni, Mogoşeni etc
Ei şi-ar fi adus aminte de cântecele vechi ale Mariei Lătăreţu. O doina care o aud şi acum spunea:
“Foaie verde mărgărit
Mă uitai spre răsărit,
Văzui primăvara viind.
Primăvara când soseşte
Neica la plug îmi hăieşte,
Mândră la pânză-nălţeste.
Cine-i om atunci trăieşte
Şi ce-i place tot iubeşte
………………………………Sau
Foaie verde bob năut
Şi băgai cu cucu-n plug.
Cucu cântă şi eu mai
Şi doru ţine de coarne
Şi dragostea pune boabe
Ce de boabe risipite
Ce de vite necăjite.
………………………
Alt cântec de dor era:
“Şi aş ofta să-mi iese focul
Nu mă lasă nenorocul
Şi aş ofta să-mi iese boala
Nu mă lasă inimioara
Şi aseară de nu oftam
Până la ziua nu ieşeam
Malul stâng al Gilortului se mărginea cu un islaz pentru vite, iar partea dinspre pădure era plină de tufe de alun. Când se însetau copiii care păzeau vitele, coborau la apă Gilortului şi-şi astâmpărau setea. Aşa a scos Maria Lătăreţu unul dintre cele mai frumoase cântece gorjeneşti.
“Foaie verde şi-o alună
Gilortule apă bună
Apă bună de beut
Eu nu pot să te mai uit
Nici pe tine neiculiţă
Cum veneai seara–n portită
Asteptând să-ţi dau guriţă
Că guriţă ca a mea
Nu mai are nimenea.
Cântecele nu trebuiesc modificate. E cazul cântecului despre Dinca Schileru înregistrat de Maria Tănase şi cântat de multe cântăreţe din Gorj. Maria Loga l-a cântat în aşa fel încât Dincă Schileru este prezentat ca un mare iubăreţ. Ori este ştiut că nu şi-a iubit decât pe soţia sa, Maria. Cântecul autentic sună aşa:
“Foaie verde de trei boji
Cine a fost odată-n Gorj? of,of,of
Fosta-a Tudor şi Magheru
Şi neica Dincă Schileru.
Şi-a mai fost şi Aristică
Copilul lu neica Dincă.
Foaie verde şi-o sipica
Şi aolică neică Dincă
Şi tu ai casa de sticlă
Şi n-ai nicio ibovnică.
Iar eu stau într-un bordei
Şi tot am vreo două trei
Una-i Leanca şi alta-i Stanca
Şi alta-i Maria săracă.
Prin 1953, pe când eram la un concert la Ateneul Român, cu un fir de trandafir roşu în mână, am abordat-o pe Doamna Maria Lătăreţu “Doamna de ce cântecele Dvs. nu mai au versurile de înainte?” I-am spus ca sunt student şi mi-a răspuns ca nu dânsa a modificat versurile şi s-a convins că înţeleg despre ce este vorba.
Dacă ar trăi astăzi sigur le-ar cânta pe toate, cu versurile autentice de atunci.
Cea mai desăvârşită interpretă de muzică populară a Gorjului, alături de Maria Tănase, şi Maria Lătăreţu poate fi numită o altă “PASĂRE MAIASTRA”.
Vorbind de tradiţie, putem spune că ea trebuie păstrată neschimbată, astfel încât copiii noştri să o cunoască şi să o ducă mai departe nealterată.
Profesor Popescu Emanoil
Fost profesor de istorie la Liceul Militar Breaza

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here