Am primit acest volum chiar de la autor, profesorul de matematică Dan Gr. Pupăză, cu următoarea dedicație: Dăruiesc acest volum Domnului profesor Voicu Tudor, un cunoscător al Istoriei României.
Cu mult respect, Dan Pupăză, 17 ian. 2024
De fapt autorul scrie la început că acest volum este dăruit celor apropiați. Cu mâinile l-am deschis și am parcurs cele 408 pagini de istorie trăită, de istorie tragică, adunate printr-o muncă sisifică de prof. Dan Gr. Pupăză și echilibrat… pentru a reda viața distrusă de comuniști la trei mari personalități culturale ale zonei și anume: Gr. Brâncuși, Al. Stoichițescu și Gr. Pupăză, așezați pe copertă în această ordine. Coperta e foarte bine realizată și fericit realizată de Mariana Jdeică! Observăm simțul istoriei și modestia autorului când nu deschide volumul cu biografia și viața distrusă de comuniști a tatălui său – Gr. Pupăză.
De fapt, autorul Dan Gr. Pupăză fiind profesor de matematică, în elaborarea acestui volum a demonstrat că știe ce este axiologia și taxonomia și s-a înconjurat de oameni valoroși cu care s-a sfătuit, enumerați la referenți științifici, în ordinea: Ion Popescu-Brădiceni, Eugen Velican, Grigore Haidău, Antonie Dijmărescu, și de lectori pe măsură precum: Ion Popescu-Brădiceni și Ion Dudău. Tehnoredactarea este fericit realizată de către Gabriel-Dumitru Tăculescu și Dan Gr. Pupăză.
Este un volum impresionant ca întindere, 408 pagini și foarte bine structurat pe trei capitole foarte valoroase:
Capitolul I – Grigore Brâncuși pag. 195-216;
Capitolul al II-lea – Alexandru Stoichițescu pag. 195-216;
Capitolul al III-lea – Pupăză Grigore, zis Giurică, între pag. 217-404;
Urmează epilogul istoric: RUIC adică Români Uniți-vă Împotriva Comunismului semnat de autorul acestui volum, Dan Gr. Pupăză.
De fapt, fiecare capitol al acestui volum deosebit de interesant, privind istoria recentă sau imediată, putea să obțină doctoratul în istorie, în istoria nefastă și de decimare a elitelor intelectuale de către comuniști. Căci comunismul ca și fascismul sunt cele două fețe ale răului și au adus cu ele teroarea, dictatura, frica și decimarea oamenilor valoroși din punct de vedere intelectual. Cea mai mare realizare a comunismului românesc a fost rărirea rândurilor studențimii, a oamenilor de cultură cu ajutorul unor închisori de trist renume precum: Sighet, Gherla, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, etc. și cu ajutorul unor torționari sau brute fără suflet, fără mamă sau tată!
Dintre aceste capitole, mă voi opri la capitolul al III-lea.
Despre Pupăză Grigore (1915-1997), spre a scrie câteva rânduri, ca un epigon, ca un profesor de istorie ce n-am norocul să-l cunosc în carne și oase, sau ca personalitate culturală cum l-a cunoscut marele meu profesor de limba și literatura română, Eugen Velican, și care, în Gorjeanul din 1 noiembrie 2017, la pag. 2, a scris un articol răscolitor, cutremurător, tragic despre profesorul Grigore Pupăză intitulat: Omagiu unui recuperator al trecutului, trebuie să încep prin a fi onorat:
Volumul este unul din cele mai reușite probe de jurnalism, unde Grigore Pupăză este prezentat ca în orice portret literar, cu lumini și umbre de un OM care l-a cunoscut în mod direct pe Grigore Pupăză în activitatea de luminător al satelor într-o eră a ticăloșilor, sintagmă utilizată de Marin Preda pentru a caracteriza deceniul al VI-lea din secolul trecut!
Articolul domnului profesor Eugen Velican nu vorbește doar despre Grigore Pupăză, ci și despre Grigore Brâncuși, Alexandru Stoichițescu, dar și de oamenii de bine ce l-au ajutat pe Gr. Pupăză să revină în învățământ, după ce a stat ascuns trei ani, iar în anul 1954, Gr. Pupăză este arestat și dus la Penitenciarul din Craiova ca să fie interogat.
Articolul scris de marele meu profesor Eugen Velican în Gorjeanul din 1 noiembrie 2017, pag. 2, aș dori să fie din nou publicat, pentru că este cel mai bun portret, al unui martir al neamului, al unui mare Profesor și patriot și luptător împotriva comunismului, acest sistem care a nenorocit omenirea.
Volumul este monumental din toate punctele de vedere și demonstrează că prof. Dan Gr. Pupăză putea să fie, foarte ușor, și profesor de istorie sau de limba și literatura română, și să obțină un titlu de doctor în istorie, căci avem în județul nostru o grămadă de așa-ziși doctori în istorie, obținând doctoratul prin negocieri, prin plagiat, sau printr-o slabă monografie a unui erou din Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial sau luptători anticomuniști mediocri, ce nu se pot compara cu Marele Om și Profesor – Grigore Pupăză.
Cu alesă considerație, profesor de istorie – fără doctorat, Theodor Voicu
