Printre neîmplinirile tuturor guvernelor postdecem-briste şi mai ales a Guvernului Boc, pe un ruşinos loc unu, se află proasta funcţionare a Justiţiei. Nu mai departe de miercuri, 22 iulie 2009, Comisia Europeană a emis Raportul anual de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul Justiţiei. Unul dezastruos, catalogat de mai toată lumea drept un eşec naţional, din moment ce continuă monitorizarea noastră până în luna iulie 2010.
Practic, de prin 2006, ţara noastră îşi tot propune o Justiţie corectă. La 1 ianuarie 2007, Uniunea Europeană a primit România să adere, cu condiţia acceptării unui Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) referitor la Reforma judiciară şi a luptei împotriva corupţiei. Întrucât în planul justiţiei, România nu îndeplinea condiţiile de aderare. Numai că, potrivit intereselor Uniunii Europene de a admite România şi Bulgaria, conform propriului plan, la 1 ianuarie 2007, s-a hotărât ca, în materie de Justiţie şi Corupţie, România să fie monitorizată şi verificată anual în privinţa progreselor făcute pentru a îndeplini condiţiile de aderare şi în planul justiţiei. Din păcate, Rapoartele din 2007, 2008 şi cel recent, care abia recunoaşte că ar fi câteva progrese mărunte, anunţă deloc liniştitor continuarea monitorizării.
Optimismul lui Traian Băsescu, preluat bolnăvicios de aghiotantul său mărunt Emil Boc şi repetat de alt papagal acceptat ca ministru al Justiţiei, cică apolitic şi păstrat pe post din perioada tăriceanului moale, din pricini care ne scapă, nu se susţine. Orice am zice, eşecul continuării monitorizării trebuie să şi-l asume însuşi încă preşedintele Traian Băsescu.
În vremea asta, lucrători ai ministerului (in)Justiţiei fac greve peste greve şi îşi cer sporuri pentru nemuncă şi decizii incorecte. Reforma în justiţie este departe de a fi terminată ori apreciată ca fiind cât de cât ca lumea. De lumea civilizată e vorba.
Iar un alt sector important al unui stat, cel al sănătăţii, aşa-zis publice, este subfinanţat. Cei din sănătate nu fac greve şi nu trag targa pe uscat. Medicii de familie şi doctorii spitalelor primesc salarii de mizerie, cu 40% mai mici decât în anul 2008. Iar sporurile nu şi le-au primit niciodată! Deşi erau doar de 20% din nişte salarii şi aşa de mizerie.
Iar nesimţirea (in)justiţiabililor provoacă greve peste greve, cerând, şi uneori primind, chiar sporuri de 50% din salarii babane!
Ion PREDOŞANU
