Mitropolitul Olteniei: “Maica Domnului scoate sufletele, chiar şi din iad, dacă o rugăm”

117

– Rep. Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, aici, la Mănăstirea Tismana, la Sărbătoarea “Adormirea Maicii Domnului”, am dori să aflăm, cum putem să ne deschidem cel mai bine sufletul nostru, înaintea Născătoarei de Dumnezeu?
-În primul rând, să înțelegem că Maica Domnului scoate sufletele, chiar şi din iad, dacă o rugăm! Despre tot ceea ce ne revelează icoanele sale, vedem că minunile Maicii Domnului sunt nenumărate!

– Rep. Ce vă bucură cel mai mult, atunci când mulţimile vă însoţesc şi vă ascultă în spaţiul acesta sacru al mănăstirilor şi al bisericilor parohiale?
-Mă bucură lumea, pur şi simplu, oamenii care vin aici! Este o mare bucurie prezenţa oamenilor care caută credinţa la acest “prânz sacru”, pentru că este un regal să participi la Sfânta Liturghie, când vin oameni din toate părţile!

“În toate se află lucrarea şi puterea Maicii Domnului”

– Rep. Maica Domnului are și această putere de a-i aduna pe oameni laolaltă, de a realiza apropierea lor și de a întări spiritul comuniunii?
-Oamenii, chiar au fost aduşi în viaţă ca să se pocăiască şi au mărturisit cu adevărat, în atâtea și atâtea cazuri, că în toate se află lucrarea şi puterea Maicii Domnului! Maica Domnului ne adună laolaltă, aşa cum agricultura adună boabele de grâu, bob cu bob, din toate zonele ca să facă pâine, aşa cum viticultorul adună toţi ciorchinii de struguri, bob cu bob, iar dacă nu e adunat totul, pentru omul harnic bobul acela mic este o pierdere.
– Rep. La sărbătorile acestea mari și pline de taină, cuvintele “păstorilor de suflete” capătă o conotație aparte care se trăiește și ca o mare bucurie?
-Aşa este, şi pentru Dumnezeu, totul este o mare bucurie, şi pentru “păstorii de suflete” acestea sunt bucurii pe care noi trebuie să le punem, aşa, “la inimă”! Este o mare bucurie când oamenii sunt de faţă, chiar dacă ne confruntăm cu concepţiile unora care se întreabă: “ce înseamnă asta, să te duci la biserică”? Mai sunt şi oamenii aceştia care dau impresia că sunt ocupaţi, care au tendinţa de a se grăbi mereu, de iuţeală sau chiar de plictiseală! Noi nu suntem aici ca nişte oameni care să ne comportăm asemeni unor “piese pe tabla de şah”, cu toate că şi pe tabla de şah mişcarea pieselor are o anumită logică, pionul acţionează într-un fel, turnul şi calul acţionează altfel, dar noi nu suntem aşa!
– Rep. ÎPS Voastră, cu deplină ascultare, aș dori să ne împărtășiți ceva despre «taină», pentru că întreaga viață pământeană a Maicii Domnului se leagă de această minunată nedeslușire a firii! De aceea, v-aş întreba, cum poate slujitorul altarului să transmită un asemenea sentiment, o asemenea stare către omul obişnuit, către mirean? Cum poate să se adreseze mireanului un slujitor al altarului, pentru ca aceasta să fie însuşită ca un gen de comportament al trăirii duhovnicești?
-Taina are întotdeauna un gen de elasticitate în tot ce se poate comunica fiecărui om, aşa cum este Sfânta Scriptură pentru noi toţi, și nici nu poate să fie altfel! Şi cel care este elevat, şi cel care este înţelept, şi cel care este cultivat, pentru că a învăţat filosofie sau altceva, Sfânta Scriptură este o mare desfătare şi o mare bogăţie, pentru că sufletul, ca şi trupul nostru, are nevoie de hrană, iar hrana nu o poate lua decât printr-un contact de comunicare de la cel care o presimte ca hrană!

“O taină ne poartă spre ceea ce este circumscris în jurul ei”

– Rep. Desluşirea tainei ne face mai educaţi şi mai umani în relaţiile dintre noi?
-Fireşte, pentru că atunci când reuşim să descifrăm un simbol, deja suntem într-o lume cu totul nouă. Să luăm, ca exemplu, descoperirea atomului, care ajută lumea să înţeleagă ce înseamnă forţa unui mic “sâmbure”, chiar dacă şi el s-a dovedit că se divide în elemente şi mai mici. Cunoaşterea ne aduce în situaţia când omul ajunge faţă în faţă cu simbolul, iar dorinţa de a cunoaşte se manifestă ca un fel de neastâmpăr de a şti, pentru că şi filosofii care au dorinţa de a cunoaşte, ne îndeamnă să desluşim ceea ce este dincolo de aparenţă. În clipa în care am depăşit limitele înguste ale unei abordări, deja, noi ajungem în “priveliştea” aceea şi pătrundem în “grădina” tainei respective!
– Rep. Tainicul acesta este o evidențiere a unui spațiu sacru sau al unui moment anume?
-Tainicul este irezistibil, nici nu poţi să-l defineşti sau să-l localizezi, pentru că el se mişcă dintr-o parte în alta, îţi arată fel şi fel de frumuseţi, însă niciodată în abordări pe orizontal sau pe vertical. Tainicul “merge” ca o săgeată, iar o taină ne poartă spre ceea ce este circumscris în jurul ei. Taina are o ţintă spre înălţimi! Chiar dacă se află în apă, tainicul iese la suprafaţă, pluteşte! Întotdeauna, taina iese la suprafaţă, apare deasupra. În jurul ei se află “Logosul” Lui Dumnezeu, Cuvântul, pentru că acest “logos” este energia Lui Dumnezeu, această putere a lui Dumnezeu, aerul care se ridică la suprafaţă, dar este aerul care aeriseşte lumea! Ne dă putere şi viaţă, Deci, când aeriseşti ceva, introduci viaţa în acel spaţiu!
– Rep. Am putea să spunem că Dumnezeu a introdus această taină, mai ales în om, care este produsul suprem al creaţiei Sale?
-Evident că da, însă lumea, prin această aplatizare şi uniformizare a sa, prin renunţarea la sacru, la puterea Lui Dumnezeu, devine opacă şi nu mai are aceeaşi elasticitate spirituală, se întăreşte şi dă să crape distrugând componentele din care a fost alcătuită, atunci când propune direct sau voalat chiar o renunţare la valorile sacrului!
– Rep. Poate că o asemenea tendinţă se leagă de umanismul modern şi postmodern!
-N-aş putea spune, pentru că lucrurile după venirea Lui Iisus Hristos sunt cu totul altfel, iar apropierea de Mântuitorul Iisus Hristos apare şi aici, poate altfel! Iată, pentru că Revoluţia franceză de la 1789 corespunde cu Revoluţia isihastă a lui Paisie cel Mare, a Sf. Paisie, deci nu mai sunt circularităţi sau realităţi unde se stinge focul, dar se aprinde flacăra! De exemplu, până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, putem vorbi de o lume care se mişca într-un spaţiu restrâns, cu o atmosferă sufocantă, iar după Iisus Hristos apar, iată, evoluţiile acestea spontane, la care aproape că nici nu te aştepţi!

“Maica Domnului era pregătită pentru Cel Care avea să mântuiască lumea”

– Rep. Mi se par interesante aceste comparații și aspecte pe care le detaliați! Cum se revelează «taina», atât în lucrările teologilor, cât și în operele unor teoreticieni ai filosofiei?
-Iată, Sf. Grigorie Palama, pe la 1400, când lumea se schimba fundamental, când vorbim despre Evul Mediu, despre iluminism, despre “Tomism”, deci, lucruri care, după unii, ar premerge filosofiei heideggeriene şi filosofiei lui Nietzsche, deci, după ce apare Sf. Grigorie Palama ca fiind “teologul luminii”, vedem, pe de altă parte că apar şi reprezentanţi ai filosofiei materialismului dialectic, Feuerbach, Marx, dar totdeauna a existat un vârf, pentru că niciodată omenirea nu a fost lipsită de lucrarea Duhului Sfânt!
– Rep. Iar Maica Domnului ne apare ca fiind chiar Icoana luminoasă a celei “pline de Har”!
-Așa este, ceea ce înseamnă că totdeauna Duhul Sfânt este lucrător! Iată, citeam zilele trecute un articol interesant despre har, despre ce înseamnă a avea har, sau ce înseamnă “cea plină de Har”, pentru că Maica Domnului avea har! Este adevărat că Acela Care a activat acest Har şi i-a dat putere mântuitoare acestui Har este Însuşi Fiul Lui Dumnezeu!
– Rep. Așadar, Venirea Mântuitorului Iisus Hristos înseamnă și începutul mântuirii lumii acesteia care ne pregătește pentru viața veșnică?
-Deci, Maica Domnului era pregătită pentru Cel Care avea să mântuiască lumea! Aşadar, nici chiar omenirea, înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, nu este într-o stare de descompunere, pentru că nu putem vorbi de o stare inertă, ci vorbim despre o stare care dădea să meargă spre forme din acestea autodistrugătoare! După Mântuitorul Iisus Hristos şi după apariţia creştinismului, lumea este într-o permamentă lucrare, într-o permanentă schimbare întru dumnezeire!
– Rep. Iată un motiv întemeiat, ca să ne bucurăm cu toții, că în lavra Cuviosului Nicodim cel Sfințit, Maica Domnului este prezentă la această sărbătoare a Duhului Sfânt!
-Biserica noastră întemeiată de Duhul Sfânt este aceea care mărturisește adevărul credinței care rostește Crezul, care vorbește despre Tatăl, Creatorul cerului și al pământului, despre Fiul Lui Dumnezeu, «Care s-a întrupat de la Duhul Sfânt și de la Maria Fecioara și S-a făcut om»!
Profesor, Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here