Mitropolitul Irineu, la evaluarea preoţilor de la Tismana

102

Cei aproape 100 de preoţi din Mitropolia Olteniei, care s-au întâlnit la Mănăstirea Tismana în vederea susţinerii unor cursuri pastorale şi care încheie astăzi examenele pentru susţinerea gradelor profesionale, încă din prima zi, în data de 10 septembrie 2012, au fost onoraţi de prezenţa ÎPS Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei, care le-a prezentat participanţilor o minunată prelegere despre nevoia oamenilor de a comunica şi de a împărtăşi cunoştinţe unii către alţii, de a întări legăturile sufleteşti, dar în acelaşi timp, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit în modul cel mai doct şi mai pertinent cu putinţă despre TAINĂ, văzută ca o modalitate de comunicare interumană.

Taina este o vocaţie, o chemare care lansează multe provocări Eului nostru
“Suntem aici, la Tismana, pentru că ne întâlnim pentru a ne împărtăşi cunoştinţele şi experienţele noastre, iar acesta este un moment de comunicare şi de comuniune! Chiar dacă uneori lipseşte comunicarea şi comuniunea dintre noi, ştim că acestea sunt momente definitorii în viaţa noastră”, a subliniat în partea introductivă a prelegerii sale, Academician Dr. Irineu, care a pornit de la premisa că viaţa bisericească este în esenţa ei o “taină”, iar taina este o formă expresă de comunicare(??!!) ce presupune şi…tăinuirea, poate mai mult ca…destăinuirea, atunci când avem un confident! Având un sens profund legat de viaţa fiecăruia dintre noi, de multe ori simţim că în Taină Însuşi Dumnezeu ne vorbeşte, iar în aceasta constă valoarea veşnică a tainei, deoarece prin ea ni se “vorbeşte” ca unor “îngeri în trup” însufleţit! De aceea, simţim de multe ori că avem o legătură energetică unii cu alţii, un “feeling” de mentalitate şi de sentiment empatic împărtăşit prin emoţie, sensibilitate şi convingere, chiar dacă Dumnezeu Însuşi constată că uneori omul poate fi doar trup şi ajunge în stare de animal, fiind lipsit de sensibilitate şi de posibilitatea de a comunica! Adâncind conotaţia conceptului de “taină”, Mitropolitul Olteniei, parcă înveşmântat în limbajul de înaltă ţinută filosofico-teologică a Decanului Facultăţii de Teologie, a dezvoltat o serie de resorturi lăuntrice ale tainei, ca modalitate de a ne comunica nedesluşirea misterului, iar prin aceasta, o taină este mai mult decât un mister, pentru că devine expresia frumuseţii existenţiale, când ne simţim copleşiţi de faptul că “timpul devorează omul”, aşa cum se întâmplă în filosofie! De multe ori, prostia nu este departe de infantilism, deşi o săvârşesc oamenii maturi, din păcate, cu mintea răvăşită de pierderea identităţii! Vedem că omul se află într-o continuă mişcare spaţio-temporală, iar prin aceasta, el se poziţionează permanent în raport cu taina, chiar dacă aceasta din urmă nu se lasă niciodată cuprinsă în totalitate sau epuizată! În momentul în care conştientizăm deosebirea esenţială dintre “secret” şi “taină”, însăşi creaţia se înnobilează prin noi şi se cunoaşte pe sine! Să nu uităm, ne atrage atenţia Mitropolitul nostru, că taina este o vocaţie, o chemare care lansează multe provocări Eului nostru şi ne îndeamnă de a fi mai buni! Prin aceasta, îşi etalează partea ei pozitivă prin excelenţă, devenind chiar o persistenţă a demersului uman spre desăvârşire!

Teologia este o dialectică a modului nostru de «a fi» prin Harul Lui Dumnezeu
Trecând cu abilitate şi cu multă măiestrie la conceptul de CREDINŢĂ, ÎPS Mitropolit a subliniat că aceasta constituie o îndelungă meditaţie şi o înţelegere a sufletului nostru, câtă vreme faptele noastre izvorăsc din Binele Lui Dumnezeu, iar meditaţia profundă înseamnă şi contemplarea spre înţelegerea tainică a lucrurilor! Teologul este un participant fervent la viaţa Bisericii, iar Sfânta Evanghelie constituie hrana noastră spirituală, mai ales atunci când instantaneu descoperim că Adevărul este esenţa cunoaşterii care ne face liberi! Adresându-se şi auditoriului său larg, cinului preoţesc, Dr. Irineu subliniază că Teologia şi viaţa pastorală constituie “un corp pe care noi trebuie să-l desfacem, să-l deschidem, să-l dezgolim pentru a-l pregusta”, chiar dacă unii dintre noi trăim viaţa lui Origen şi devenim saturaţi de ceea ce gustăm! Trebuie să-L avem pe Dumnezeu ca într-o Familie, pentru că de aceea Îl numim Tată! Să nu uităm că viaţa în Biserică este asemenea copilăriei, în sensul frumuseţii sale, ca o antecameră a Împărăţiei Lui Dumnezeu, mai ales dacă pornim de la premisa că noi suntem copiii Lui Dumnezeu, pentru că nu avem doar o vârstă înaintea Tatălui Ceresc! Adresându-se şi participanţilor la cursurile pastorale de la Tismana, în partea finală a expunerii sale, Înalt Preasfinţitul Mitropolit a subliniat că “Sunteţi teologi prin participare, căutăm ceva care ne lipseşte, aşa cum căutăm şi hrana de care avem nevoie, pentru că ne este teamă, pentru că ne temem de moarte! Din păcate, de multe ori murim de foame…în Casa Pâinii, murim de sete în Casa Apei, ca într-un paradox al existenţei noastre precare, dar teologul este mai mult decât specialistul pe care îl numim jurist, medic, profesor, inginer, pentru că el este în contact cu sacrul”! De aceea, în finalul schimbului de idei pe care l-am avut la Tismana, Mitropolitul nostru a ţinut să precizeze că Teologia este şi o dialectică a modului nostru de «a fi» prin Harul şi puterea Lui Dumnezeu, dar mai înseamnă şi o mare responsabilitate pe traiectul demnităţii fiinţei noastre, iar câtă vreme trăim viaţa turbulentă a păcatului, aceasta nu mai este viaţa noastră firească, normală! Să nu trecem prea uşor peste faptul că în fiecare “moleculă” a faptelor noastre se află Dumnezeu! Pe temeiul acesta, vedem că taina este o vocaţie care “ne poartă pas cu pas” acolo unde ceva sfânt ne aşteaptă, iar când o anume trăire ne face să plângem de bucurie, abia atunci realizăm că un om de taină trebuie să aibă multă simţire pentru acest lucru!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here