Situat pe masivul Cioclovina, schitul de Sus a rămas nechimbat de-a lungul deceniilor, încremenit în timp şi spaţiu. Peisajul superb şi natura aproape sălbatică transformă această destinaţie gorjeană într-un adevărat loc de peregrinaj pentru cei credincioşi şi zonă turistică pentru amatorii de munte. Fotografii profesionişti şi amatori din toată ţara sunt de asemenea atraşi de schitul de sus, care oferă obiectivului o panoramă superbă.
Ca să ajungi la Schitul Cioclovina de Sus, treci mai întâi de mănăstirea Tismana şi urmezi şoseaua preţ de câteva minute (dacă eşti cu maşina). După ce traversezi un podeţ îngust peste 
râul Tismana, mai mergi un minut şi vei observa pe stânga o troiţă pe care sunt însemnate date despre cele două schituri, durata ascensiunii, respectiv 1h până la primul schit, Cioclovina de Jos şi 2h şi jumătate până la Cioclovina de Sus. Căutătorii de senzaţii tari pot alege ascensiunea către vârfurile învecinate masivului Cioclovina, drumeţie care durează peste 8h şi are o dificultate crescută. Ca să ajungi la primul schit, trebuie să urmezi poteca forestieră marcată cu un triunghi roşu, dar cu multă atenţie, poteca fiind mai ocolitoare. În cele din urmă ajungi într-o zonă deschisă unde poteca prin pădure se intersectează cu drumul forestier pietruit. Traversând drumul forestier în dreptul unei scări din piatră cu câteva trepte, se continuă pe potecă (fără abatere în dreapta sau stânga) până la schitul de jos. Primul schit este mai mare, fiind format din mai multe clădiri, coteţe pentru animale, grădini de legume şi pomi fructiferi. Acesta este construit într-o poiană denivelată, înconjurată de pădure.
Cioclovina. Superstiţii şi credinţe
Schitul Cioclovina de sus a fost părăsit până în 1940. Viaţa de sihăstrie din acest schit a reînviat prin grija maicii Vartolomeea în anul 1998. Întâmplarea a făcut să fim prezenţi sâmbătă, 6 august, când la schit se sărbătorea “Schimbarea la Faţă”. Turiştii din toate colţurile ţării au fost prezenţi la schit pentru a se bucura de această mare sărbătoare alături de maicile venite de asemenea în vizită la Maica Vartolomeea. Superstiţia din zona Tismanei este că, dacă reuşeşti să urci măcar o dată în viaţă până la schitul de sus, păcatele îţi vor fi iertate. Ca orice superstiţie, îşi are locul în folclorul local. Este de asemenea bine, mai ales dacă intenţionezi să vorbeşti cu maica Vartolomeea, să-i aduci ceva. Viaţa la schit este grea iar orice contribuţie, sub forma alimentelor este binevenită.
O istorie zbuciumată
Sihăstria din vârful masivului Cioclovina, ridicată în anul 1714, pare înfiptă în stâncă, nici vremea şi nici anii nu au reuşit să înlăture acest locaş de isihie. Schitul Cioclovina de Sus, cocoţat la altitudinea de 970 de metri, pe împădurita Cioclovina, este ctitoria serdarului Cantacuzino, el fiind ridicat în anul 1714. Între ctitorii acestuia este menţionat, alături de egumenul Nicodim, serdarul Pătru Obedeanu, vel serdar în vremea lui Ştefan Vodă Cantacuzino. Pe la începutul secolului XX, deasupra uşii interioare, se vedea o inscripţie în piatră, rămasă acolo ca prin minune: “Această biserică făcut-au Nicodim egumenul dimpreună cu jupân Pătru Obedeanu, sardar în zilele lui Ştefan Vodă, luna octombrie, ziua 20, anul 1714”.
Maica Vartolomeea
De 10 ani, Maica Vartolomeea stă singură la schit, vizitată fiind din când în când de călătorii de pretutindeni şi de scrisori trimise de maicile de la mănăstirea Tismana. Ea se roagă pentru lumea întreagă pentru iertarea păcatelor. Se spune că sfinţi ca aceştia şi rugăciunile lor mai ţin această lume aşa cum este ea acum, cu bune şi rele. Într-un interviu acordat PRO TV, Maica Vartolomeea spunea: „Nu sunt singură, nici vorbă. Tot ce mă înconjoară aici este o tăcere cumplită, profundă şi în acelaşi timp vorbăreaţă, trebuie numai să fii atent să recepţionezi tot mesajul care se transmite, e numai de pace, de bucurie şi de întărire”.
Destinaţie de weekend
Ascensiunea până la prima locaţie e destul de uşoară. În drum, vei întâlni mai multe popasuri, amenajate pentru a putea să te odihneşti. Nu vă gândiţi la ceva comod, mesele instalate sunt foarte spartane dar binevenite pentru turistul care caută un loc de odihnă. Chiar dacă religia nu ocupă un rol important în viaţa dumneavoastră, schitul merită vizitat. Toţi cei care au făcut această ascensiune vorbesc despre sentimentul de linişte interioară pe care îl simt în momentul când păşesc ultima treaptă din faţa troiţei. O simplă conversaţie cu Maica Vartolomeea îţi poate schimba perspectiva asupra vieţii. Pe de altă parte, frumuseţile munţilor Parâng se destăinuie în toată splendoarea, la cei peste 700 de metri ai masivului Cioclovina. Peisajul te invită să îţi tragi sufletul pentru măcar o jumătate de oră şi să priveşti împrejurimile. În acest loc de pe acoperişul Tismanei, mitul şi realitatea sunt încă în stadiul originar. Natura îţi vindecă orice durere, trebuie doar să deschizi ochii şi sufletul şi să inspiri adânc aerul tare şi curat al muntelui. Dacă faci această călătorie toamnă, vei fi bombardat de zecile de nuanţe şi culori ale copacilor şi vegetaţiei. La schitul de jos poţi să te împrospătezi cu apă de izvor rece ca gheaţa, izvorâtă chiar din inima muntelui Cioclovina, să te joci cu pisica persană care şi-a găsit adăpost în acest loc izolat sau să te relaxezi în poiana din faţa bisericii. Este aşadar o veritabilă destinaţie de weekend. Drumul până aproape de schit se poate parcurge şi cu maşina, dacă nu vă simţiţi în stare să urcaţi cei peste 700 metri ai masivului. Cele două schituri au devenit fără îndoială atracţii turistice ale zonei Tismana şi pe bună dreptate. Gorjul pitoresc oferă foarte multe destinaţii turistice celor care vor să schimbe peisajul urban al Târgu-Jiului. Nu-ţi trebuie decât o maşină, puţină planificare şi multă imaginaţie. Astfel, poţi transforma o sâmbătă plictisitoare într-o aventură care să-ţi rămână întipărită în amintiri pentru restul vieţii.
Silviu Popescu
