Mircea Bârsilă – O poietică a redundanţei şi a prudenţei

179

Dialogul în doi a debuta, normal, cu întrebarea despre ce mai scrie, în perspectiva unor noi tipărituri. Mi-a răspuns că s-a decis să edi(c)teze nişte „Monede cu portretul meu”(apărut între timp), care este un volum de vreo 130 de pagini. În acesta se simte o schimbare dinspre profunzimi spre suprafaţă, o relaxare a textului, cu punct de plecare în Priveliştile lui B. Fundoianu, a căror indiscutabilă modernitate intrigă în continuare.

Predilecţial pentru Mircea Bârsilă a devenit acum spaţiul bucolic „clasic”, însă tratat cu mijloace care nu mai ţin de tradiţionalismul epuizat şi abordat redundant. Avangardistul din el se desparte dintr-odată de „avangardiştii înrăiţi” şi produce o operă mult mai rezistentă şi mai consistentă stilistic/poetic. Refuză mirajul experienţei auto-lirice şi optează pentru o recuperare a lirismului autentic. Opera de mâine va avea o foarte mare încărcătură metafizică şi se va caracteriza prin prudenţă. Raportându-se la tinerii poetaştri de azi, Mircea Bârsilă mi-a zis că „sub pavăza aşa-numitului huliganism literar, aceşti tineri nu mai respectă nici un sistem de valori, iar faţă de textul poetic se comportă la fel de suburban. E uşor să facă pe nebunul şi cu mult mai uşor să scrii cum procedează tinerii noştri de azi care nici măcar „la Paris nu mai învaţă cravatei cum să-i lege nodul”. Meditez, acum, în liniştea locuinţei mele din Brădicenii Gorjului la destăinuirile prietenului meu care, întrebat de Lazăr Popescu, martor invitat al interviului, cine-i va lua locul la USR lui Nicolae Manolescu, ne-a răspuns că a venit momentul ca optzeciştii să preia puterea, prin Gabriel Chifu, Marian Drăghici sau oricare altul. Aş avansa eu propunerea ca Mircea Bârsilă să-şi ia inima-n dinţi şi să candideze. Noi, scriitorii gorjeni, am avea de câştigat căci se simte bine cu noi, acasă, la Gorj. M-a sunat să mă felicite pentru ediţia scoasă de mine, de Vasile Ponea, de Ion Căpruciu şi de prefaţa scrisă tot de mine cu prilejul primei „renaşteri” a povestitorului Nicolae Al Lupului. A meritat, că acest Creangă al Gorjului să fie scos din uitare – m-a încredinţat Mircea Bârsilă, care s-a angajat că va scrie în revista „Argeş” despre volum, cel dintâi scos după 1940 şi după moartea prozatorului, în anii ‘60. În privinţa-mi, m-a înştiinţat că va scrie în cartea lui despre optzecişti, despre Atelierul Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, ca şi despre scriitorul Lazăr Popescu.

(Va urma)

Ion Popescu Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here