Begonia are originile în Brazilia, aparţine Fam. Begoniacea, în cadrul acestei familii există peste 1300 de specii şi încă câteva sute de hibrizi „F1”, apăruţi în ultimii ani. Floricultorii şi grădinarii au considerat că aceste specii de flori pot rivaliza cu „sălcioara” ca sursă de culoare în zonele umbroase.
Genul „Begonia” are arie de răspândire foarte vastă, însă „Begoniile” de grădină se găsesc numai în două grupe de bază: unele cu rădăcini fibroase şi altele cu tuberculi. Iar din punct de vedere decorativ, întâlnim specii decorative prin flori „Begonia sempenflorens” şi prin frunze „Begonia X Rex”.
Şi totuşi au anumite caracteristici comune: frunzele sunt cărnoase sau cerate, solul trebuie să fie bogat în humus la toate, plantarea lor în grădină se face în luna iunie, căldura trebuie să fie nelipsită (20-25 grade C – ziua şi 14 grade C – noaptea).
În timpul iernii, plantele în general intră în repaus aşa că se reduce cantitatea de apă dar şi udarea se face mai rar (la plantele de apartament).
Frunzele begoniilor şi rădăcinile fibroase sunt rotunde iar principala lor utilizare este de a înfrumuseţa spaţiile verzi, bordurile, rondurile sau vasele) pe timpul verii cu coloritul florilor şi multitudinea de specii.
Begoniile au diferite nuanţe şi forme, culorile de bază sunt roşu şi galben, de la acestea formându-se o adevărată cromatică (roz, portocaliu, crem, alb) dar şi combinaţia de culori, unele flori având petalele albe şi marginile roşii cum sunt speciile „Fairy Light” sau „Double Picotee”.
Begoniile cu tuberculi sunt de preferat a fi cumpărate direct răsaduri, deoarece însămânţarea se face foarte greu. Însă mulţi grădinari vor să-şi facă singuri mici răsadniţe, folosind tuberculii vegetativi pentru crearea de material dendro-floricol.
În luna martie, tuberculii acestor specii se înfig cu partea scobită în sus, în cutii cu turbă umedă şi se ţin la temperatura de 15-20 grade C până când le dau frunzele, după care se transplantează în alte vase şi mai târziu afară în sol.
După ce trece perioada vegetativă (vara), tuberculii se scot din pământ în luna octombrie şi se depozitează în turbă uscată, într-un loc unde să nu îngheţe, până la anul următor.
„Begonia” este o plantă care preferă căldura, de obicei nu trebuie expusă la soare direct pe timpul verii, mai poate fi plantată şi în zone umbroase.
Preferă solul necalcaros, bine drenat şi bogat în materii organice.
Înmulţirea begoniilor cu rădăcini fibroase, se face prin răsaduri gata cumpărate şi cu ajutorul seminţelor, care de multe ori nu prea dau rezultate.
Pentru begoniile cu tuberculi, înmulţirea se realizează mult mai uşor, prin divizarea bulbilor când sunt mici sau chiar prin tuberculi întregi. Înmulţirea se mai face şi asexuat, prin butăşire la begoniile decorative prin frunze.
Varietăţi: Begoniile cu rădăcini fibroase; avem ca reprezentant „Begonia semperflorens”, Begonia „Rusher Red”, „Begonia Coco”, „B. Olympia”, „B. Pink Avalanche”.
Begoniile cu tuberculi: cea mai cunoscută este „B tuberhybrida”, „B. pendula”, „B. Double Picotee”, „B. multiflora”.
Pentru coşurile suspendate putem alege „B. Cascadee”, „B. Chanson”, „B. Pendula”. (Va urma)
Ing. Peisagist Maria-Teodora PEAGU
