Originar din Siberia, mesteacănul este cunoscut încă din cele mai vechi timpuri pentru capacităţile sale deosebite în tratarea diverselor afecţiuni, atât interne, cât şi externe.
Printre proprietăţile terapeutice se numără cele antiseptice şi antimicrobiene, mesteacănul fiind un foarte bun adjuvant în bolile de rinichi, ale vezicii urinare, ficatului sau ale căilor respiratorii.
Cunoscut şi sub denumirea de „Arborele vieţii”, mesteacănul creşte şi la noi în zonele de dealuri joase şi de câmpii, unde suportă foarte bine condiţiile de secetă şi arşiţă. Cele mai utilizate sunt frunzele tinere, mugurii florali şi scoarţa, dar şi răşina şi seva, extrase primăvara din ramuri tinere şi tulpini. Mesteacănul se poate achiziţiona din magazinele plafar sub diverse forme: ceai, unguente sau tincturi, în funcţie de patologia pe care doriţi să o trataţi sau să o preveniţi.
Ceaiurile sunt recomandate în special în tratare şi prevenţie, tincturile, în tratamentele bolilor sistemice, iar unguentele, în diverse afecţiuni ale pielii, răni sau afecţiuni ale scalpului sau părului.
Seva de mesteacăn este un excelent tonic fizic şi psihic, un revitalizant psiho-emoţional. Cura trebuie să fie ţinută trei sau patru săptămâni, administrându-se câte 2 ml de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în cazul adulţilor, şi câte 1 ml de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, la copiii de peste 10 ani.
Infuzia din frunze de mesteacăn ajută la scăderea colesterolului rău din sânge. Preparare: într-o cană cu apă fierbinte se pune o jumătate de linguriţă cu frunze uscate şi se lasă la infuzat timp de zece minute. Beţi două sau trei căni zilnic după mesele principale.
Infuzia este şi un adjuvant de nădejde în tratarea hipertensiunii arteriale, deoarece are capacitatea de a elimina apa din organism. Pentru aceasta se vor bea tot două sau trei căni pe zi.
De asemenea, sub formă de infuzie, mesteacănul e bun pentru eliminarea nisipului la rinichi (trei căni pe zi) şi în caz de nefrită (o cană la câteva ore, după fiecare masă principală).
Sucul de mesteacăn este considerat cel mai bun tratament pentru dizolvarea pietrelor la rinichi. Se vor bea câteva pahare zilnic.
Dacă aveţi probleme cu ficatul – colică hepatică sau „bilă leneşă” – consumaţi câte o cană cu suc proaspăt de mesteacăn, la nevoie, iar dacă nu aveţi suc proaspăt puteţi bea infuzie după fiecare masă principală.
Ceaiul e foarte bun şi pentru tratarea indigestiei, a diareii sau a colitei.
Tinctură contra litiazei renale
Având în compoziţie uleiuri esenţiale, flavonoide, saponine şi polipeptide, tinctura de mesteacăn este recomandată atât pentru tratarea afecţiunilor interne, cât şi externe. Aşadar, tinctura este indicată în tratarea uremiei, cistitei, uretritei, edemelor de origine cardiacă şi renală, litiază renală, colibaciloză, reumatism, artroză, obezitate, dar şi a diverselor afecţiuni ale pielii, precum acnee, pistrui, ulceraţii, eczeme, urticarii cronice.
Mesteacănul este utilizat şi în tratamentele cosmetice. Proprietăţile astringente ale acestuia sunt eficiente în tratarea diverselor imperfecţiuni precum acnee, pete sau pistrui. Pentru aceasta, spălaţi-vă cu decoct din frunze uscate de mesteacăn de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Acest decoct se prepară astfel: fierbeţi timp de 20 de minute cinci linguri cu frunze uscate şi mărunţite într-un litru de apă.
Puteţi folosi decoctul din frunze uscate de mesteacăn şi pentru a opri căderea părului, dar şi pentru a accelera creşterea acestuia. Cu acest lichid frecţionaţi scalpul de două ori pe zi, dimineaţa şi seara.
Mesteacănul poate fi folosit şi în curele de slăbire, pentru tratarea obezităţii. În acest caz, decoctul face minuni (50 g la un litru de apă, lăsaţi vasul acoperit cinci minute şi luaţi şase linguri pe zi).
Atenţie însă:
Persoanele alergice la aspirină nu trebuie să folosească produse care conţin mesteacăn. Totodată, mesteacănul trebuie folosit cu precauţie în timpul sarcinii şi în momentul alăptării, consumându-se în cantităţi mici, sub 200 ml, iar seva nu este recomandată copiilor care au sensibilităţi alergice sau tulburări digestive frecvente.
Selecţie realizată de Daniela Scafeş
