Merişor (Vaccinium vitis idaea) – beneficii şi proprietăţi

187

Merişorul este un arbust sub formă de tufă, înalt de până la 30cm. Creşte în zonele de munte, la peste1.300 m altitudine, pe pajişti şi în luminişuri. Are tulpini ramificate şi frunze alungite, mai rotunjite spre vârf, mai închise la culoare pe faţa superioară. Florile cresc pe vârfuri, grupate câte două-trei, au formă de clopoţei şi culoare alb-roz,cu câte cinci petale unite. Fructele sunt mici, zemoase, albe la început şi roşii ulterior.

De la merişor se recoltează fructele, în perioada septembrie-octombrie. Ele sunt consumate proaspete, uscate sau sub formă de suc; se folosesc şi la prepararea de capsule şi tablete.

 Compoziție: fructele de merișor conţin glucoză şi fructoză, sunt bogate în minerale esenţiale şi acizi organici, printre care şi vitamina C. Au conţinut mare de antocianine antioxidante şi de proantocianine.

Acțiune: ca remediu fitoterapeutic, merişorul are proprietăţi antiinflamatoare, antiseptice, astringente, diuretic, astringent, diaforetic (provoacă transpiraţia).

Indicații terapeutice: merişorul este utilizat în tratarea inflamaţiilor urogenitale (cistite acute şi cronice, uretrită, leucoree, pielonefrită). De asemenea, s-a consemnat faptul că merişorul reduce mirosul urinei – efect benefic pentru vârstnicii care suferă de incontinenţă. Sucul de merişor este folosit pentru prevenirea aglomerării de bacterii printre dinţii, cauza formării tartrului şi a cariilor dentare. Vitamina C din fruct, împreună cu mineralele antioxidante, poate preveni gripa şi guturaiul.

Administrare:

Infuzia se poate prepara din 1 linguriţă de frunze mărunţite, la 1 cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi. Decoctul se poate prepara din 1 linguriţă de frunze la 1 cană cu apă. Se beau 2 căni pe zi, în mai multe reprize.

Precauții și contraindicații

Dacă trataţi o infecţie urinară, este recomandabil să folosiţi preparatele din merişor în combinaţie cu preparate farmaceutice convenţionale ca antibioticele.

Administrarea îndelungată poate duce la iritaţia mucoasei gastrice. Uneori pot să apară reacţii alergice. Pentru prevenirea efectelor adverse la nivelul tractului digestiv, se poate asocia cu menta, în părţi egale. Nu se administrează la femeile însărcinate. Pentru a nu diminua acţiunea dezinfectantă la nivelul căilor urinare, preparatele din merişor nu se vor administra concomitent cu medicamente care acidifică urina.

Persoanele care suferă de adenom de prostată sau de obstrucţii ale tractului urinar trebuie să ceară sfatul unui medic înainte de a utiliza un preparat pe bază de merişor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here