Mărturisire

Am purtat în mine ani de zile imaginea Novaciului şi a acestor locuri, nădăjduind că va veni vremea când voi putea să aştern pe hârtie, cu sufletul şi inima, cele adunate în decursul multor ani de căutări.

Am trăit şi trăiesc cu convingerea că în viaţa aceasta trebuie să laşi ceva în urma ta şi nu doar să treci călător prin ea.

Monografia aceasta este recunoştinţa mea pentru cei care mi-au dat viaţă, pentru bunicul meu, haiducul Constantin lovan Ungureanu, cel care a adus la Novaci rasa de oi bucălăi, fala munţilor Parângului (pripăşite de la el în toată Mărginimea Sibiului).

Monografia aceasta este semn de preţuire pentru toţi dascalii mei, în viaţă ori plecaţi pe drumul fără întoarcere, cărora le mulţumesc pentru sfaturile înţelepte pe care le primeam cu dărnicie.

Monografia aceasta este semn de preţuire pentru toţi cei cu care am colaborat în decursul a peste 40 de ani de activitate pe tărâm cultural, fiindu-mi de un real sprijin.

Monografia aceasta este semn de preţuire pentru prietenii mei, pentru toţi cei care au crezut sau nu în mine, pentru familia mea care a fost destul de înţelegătoare cu mine şi m-a ajutat, mai ales atunci când eram pe punctul de a renunţa uneori.

Am trăit şi trăiesc cu crezul că generaţiile viitoare au nu numai dreptul să cunoască trecutul istoric al Novaciului, dar şi obligaţia să poarte respectul cuvenit moşilor şi strămoşilor acestui ţinut binecuvântat de Dumnezeu.

Şi, nu în ultimul rând, mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat sănătate şi putere în demersul meu de a aduna la un loc ceea ce se găseşte între coperţile acestei monografii.

Că am reuşit sau nu în demersul meu, las pe iubiţii mei concetăteni să mă judece, ei fiind cei mai autorizaţi şi competenţi critici.

Eu am facut doar o încercare, mai mult sau mai puţin reuşită, de prezentare a realităţilor unui trecut demult apus şi a celor prezente referitoare la locuri, oameni, fapte, tradiţii şi obiceiuri, năzuinţe de viitor.