„MAESTRUL PETRE BRÂNCUȘI, dascălul cu har unic și dăruire totală, care a luminat drumurile și sufletele multor slujitori ai artei muzicale românești.”
MOTTO: ”Mulţumescu-ţi DOAMNE că pe cărările vieţii mele spre împlinirea unui vis frumos, mi-ai netezit paşii spre lumină îndrumat fiind de asemenea personalităţi muzicale precum cea pe care o omagiem astăzi într-un loc sfânt al patriei lângă Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Coloana Infinitului!”
Cu emoţie firească îl evocăm pe maestrul PETRE BRÂNCUŞI, Omul de suflet, Muzicologul, Profesorul universitar şi Omul de Radio de ale cărui îndrumări s-au bucurat multe generaţii de slujitori ai artei sunetelor. Parcă ieri mă aflam în această primitoare sală pentru cea de a X-a ediţie a Simpozionului Naţional „PETRE BRÂNCUŞI”, în calitate de discipol al maestrului. Port şi acum în suflet lumina şi căldura gândurilor exprimate de la această tribună în amintirea celui ce ne-a călăuzit paşii spre afirmarea noastră profesională cu dragoste părintească, pasiune şi măiestrie ieşite din comun, alături de muzicieni de prestigiu ai Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Anul trecut am mai trăit clipe emoţionante care m-au îmbogăţit sufleteşte, m-au făcut mai bun, mai înţelegător: Marea întâlnire, după patruzeci de ani de la absolvire, a promoţiei 1972 (Facultăţile: Muzicologie, Compoziţie, Dirijat cor, Pedagogie, Instrumente şi Canto). Încă un prilej de a ne aminti şi de a mulţumi, măcar printr-o clipă de reculegere, celor plecaţi în depărtări, că fără luminarea drumurilor sau a cărărilor noastre spre împliniri, am fi rătăcitori şi astăzi prin haosul lumesc. Unul dintre deschizătorii drumurilor noastre, de aceeaşi spiritualitate şi acelaşi profesionalism ca ale maestrului omagiat astăzi, este dirijorul IOVAN MICLEA, stabilit prin destin în oraşul Vancouver(Canada) de unde ne-a transmis la aniversare un mesaj cu care putem onora şi personalitatea celui dispărut dintre noi, dar mereu prezent în sufletele noastre şi în urmele pe care noi le-am lăsat graţie învăţăturii primite la vremea potrivită:
Din gândurile mele, multe,
Pe urmele ce le-am lăsat,
Găsesc mereu momente scumpe
De care sunt pe veci legat.
Din multele promoţii bune
Pe care eu le-am păstorit,
Mărturisesc, ca-n rugăciune,
Că doar în voi m-am împlinit.
Cu voi, promoţia de aur,
Eu am crescut ca profesor
Şi din al inimii tezaur,
Cu dragoste-am dat tuturor!
……………………………………..
… „Voi mi-aţi dat cele mai mari satisfacţii ca profesor şi îndrumător, în toţi cei cinci ani petrecuţi în Conservator! Voi aţi fost cea mai mare serie de studenţi şi, categoric, cea mai bună din toată istoria academicului Conservator, ultima serie de studenţi cu durata de cinci ani de studii, având rezultate foarte bune la toate disciplinele din planul de învăţământ cât şi la Examenul de Licenţă. Bravo vouă!” … (Acelaşi maestru IOVAN MICLEA, căruia i-am rămas dator până dincolo de pragul vieţii mele!)
Şi nu numai domniei sale, ci tuturor celor care ne-au îndrumat paşii, cum au fost: PETRE BRÂNCUŞI, VICTOR IUSCEANU, GHEORGHE DUMITRESCU, VASILE ILIUŢ, OVIDIU VARGA, DUMITRU CIOCAN, TUDOR CIORTEA, DAN CONSTANTINESCU, GEORGE BĂLAN, DINU CIOCAN, VASILE DINU, ION ŞERFEZI, ALEXANDRU TĂNASE, ALEXANDRU SACHELARIE şi mulţi alţii. Acum, străbătând cărările vieţii şi amintindu-mi de câtă monitorizare m-am bucurat pentru a nu mă rătăci vrăjit de iluzii deşarte pe cine ştie ce coclauri, nu pot uita o întâmplare din cariera mea de realizator la redacţia de folclor a Televiziunii Române, întâmplare care, dincolo de umorul bucovinean care mă caracterizează, vine să sublinieze un adevăr absolut privindu-l direct pe cel omagiat astăzi, pentru a unsprezecea oară: muzicianul PETRE BRÂNCUŞI, cel care ne-a fost ghid spre împlinirile carierei noastre muzicale, mai mult chiar, cenzor şi corector permanent al devierilor noastre puerile sau orbeşti de la adevărurile artei muzicale. Într-o duminică liniştită de vară, la ora când ţăranul cugetă după ce-o mâncat bine la prânz, străbăteam cu microbuzul uliţa principală a unei comune ardelene. Văzând pe o laviţă la poarta gospodăriei un „cugetător” am oprit în dreptul acestuia, dându-i „bună ziua” şi întrebându-l dacă ăsta este drumul pe care mergem noi! Răspunsul a fost mai mult decât perplex: „Mulţămim de bună zâua! După ce s-a uitat de vreo două ori, dinspre unde veneam şi înspre unde mergeam ne-o spus: „Da, ăsta-i drumul pe care mergeţi, dar să nu vă abateţi de la el că eu nu mai răspund!”
MAEȘTRUL MEU ÎN ALE MUZICII, ÎN MOD CU TOTUL DEOSEBIT PETRE BRÂNCUȘI, MI-A SPUS CĂ RĂSPUNDE, EL ÎNȘUȘI, PENTRU TOATE ABATERILE NOASTRE DE LA DRUMUL CEL DREPT!
HRISTOS A ÎNVIAT! FIE CA LUMINA ÎNVIERII SĂ NE ARATE CALEA CĂTRE FAPTE BENEFICE! Să ne lumineze, pentru a câta oară?, sufletele rătăcitoare pe drumuri presărate cu asprimi şi netezimi, după cum ne-au fost hărăzite de soartă, sau ni le-am căutat ! Mai port în suflet LUMINA BRÂNCUŞIANĂ a MESEI TĂCERII, a PORŢII SĂRUTULUI şi a COLOANEI FĂRĂ DE SFÂRŞIT. Mai am un POD AL LUI DUMNEZEU, tot pe pământ gorjean, dar încă nu-i de vânzare… şi nici nu va fi de vânzare, ci numai pentru LUMINARE! şi mai am OAMENI DE SUFLET, pe care i-am cunoscut personal sau, incidental, în acele clipe unice de evocare a personalităţii unui muzician de talia maestrului PETRE BRÂNCUŞI : EDILI AI MUNICIPIULUI TÂRGU JIU, CADRE DIDACTICE UNIVERSITARE, GIMNAZIALE, DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR, OAMENI DE SUFLET care prin strădania lor dusă până la renunţarea de sine au întreţinut viaţa cultural-artistică a GORJULUI la cele mai înalte cote. Amintesc, cu asumarea riscului omiterii, pe: Domnul inginer doctor FLORIN CÂRCIUMARU – primarul municipiului, pe Domnul inginer TITU PÂINIŞOARĂ – fostul primar al municipiului, pe Doamna IULIA VÂNĂ- actual viceprimar, pe Domnul profesor GHEORGHE GORUN – directorul Colegiului Naţional „SPIRU HARET” (fosta Şcoală Normală unde a fost elev viitorul mare muzician PETRE BRÂNCUŞI), pe Doamna prof.dr. MIHAELA SANDA POPESCU, o pildă de devotament pentru formarea unor profesii artistice, pe Domnul ION PREDOŞANU- fost redactor şef al cotidianului „GORJEANUL”. TOATE ACESTE PERSONALITĂŢI MARCANTE UNITE SUB AURA UNUI SUFLET LUMINOS CUM ESTE CRISTIAN BRÂNCUŞI, FIUL CELUI OMAGIAT AICI LA TÂRGU JIU. SĂ VĂ AJUTE DUMNEZEU!
Cu sufletul plin de căldura şi lumina pe care plaiurile şi oamenii Gorjului ni le oferă prin porţile deschise tuturor, cu aceeaşi generozitate, mă despart cu regret, dar şi cu promisiunea unor viitoare păşiri pe aceste meleaguri sfinte, cu gândul la unul dintre cele mai emoţionante cântece ale PRIVIGHETORII GORJULUI, MARIA LĂTĂREŢU:
Tu mamă când m-ai născut
Mai bine să fi făcut
Două fântânele reci,
Între două dealuri seci!
Şi din mâna mea cea dreaptă,
O cană de beut apă…
Şi din mâna mea cea stângă
Un stejar, să facă umbră!
……………………………………
Am beut apă din izvoarele fermecate ale Gorjului, am adăstat la umbra stejarului luminos din sufletul Măriei şi oricât veţi încerca, DE MINE NU VEŢI SCĂPA!!!
Muzicolog PETRU RUSU realizator TVR
