Mândria și bucuria de a fi elev în Colegiul Național ,,Spiru Haret” Târgu Jiu

3345

Popasuri pe cărările vieții…
Recunosc că, în cei aproape patru ani petrecuți ca elev în acest colegiu de elită al Gorjului, am străbătut de atâtea ori culoarele acestuia, dar niciodată nu m-am oprit mai mult în holul central de la parter, unde sunt sintetizate patru dintre trăsăturile esențiale ale acestui templu al culturii: CUNOAȘTERE-NOBLEȚE-SIMPLITATE-HAR. Am făcut-o în ultimele zile, îndemnul venindu-mi în urma unui eveniment de largă respirație educațională și patriotică, care a avut loc în ziua de 5 decembrie, acesta fiind organizat de Consiliul Elevilor din CNSH Tg-Jiu. Proiectul educațional a fost aprobat de conducerea colegiului și, după cum mi-am dat seama ulterior, a fost încurajat și sprijinit de distinsele cadre didactice din colegiu. Pentru că, până anul acesta, am fost președintele consiliului elevilor de aici, am dorit să o susțin și să o încurajez pe eleva care a fost aleasă să ne reprezinte în fața elevilor și a cadrelor didactice, aceasta fiind a doua acțiune importantă în care a fost implicată, prima fiind ”Balul Bobocilor”, desfășurat în ziua de 29 noiembrie. La acțiune, cu acordul conducerii colegiului, au fost invitate să ia parte mai multe clase de elevi, care nu aveau la 12:30 ore, alături de aceștia fiind prezenți profesorii diriginți, alți profesori din cadrul școlii, părinți și conducerea CNSH Târgu Jiu.
Așadar, mai întâi CUNOAȘTERE. Ce alt titlu mai înălțător și mai de suflet putea fi ales decât ”Cântarea Neamului”! După intonarea Imnului Național de către corul ”Ad Astra, dirijat de domnul profesor Laurențiu Popescu, și aplauzele binemeritate venite din partea auditorilor, eleva Spîrlea Mirela, președintele consiliului elevilor, a anunțat evenimentul la care luam parte. Deodată, parcă venind de peste munții noștri, de peste dealuri și livezi, de prin satele și orașele aurite de amurg, mângâindu-le fruntea, s-au auzit trilurile duioase și senine ale operei enesciene ”Rapsodia Română nr.1”. Cum era firesc, acțiunea fiind înscrisă în calendarul acțiunilor dedicate Zilei Naționale, a urmat discusul istoric, susținut de profesorul Dumitru Cauc. De la început, ieșind din tiparele observate la asemenea evenimente, domnul profesor ne-a purtat pe cărările istoriei noastre naționale, ornând afirmațiile cu versuri din creația proprie și din marii noștri poeți, aducându-ne un volum consistent de informații, spuse rar, apăsat și clar, atrăgând atenția publicului prezent, care, sunt sigur, a înțeles că ”unitatea națională fu iubirea visată a tuturor voievozilor noștri cei mari”. A fost o liniște totală pe tot timpul discursului, semn că publicul a înțeles mesajul, iar aplauzele venite n-au făcut altceva decât să dea și mai multă energie elevilor și profesorilor implicați în acțiune.
Pe tot parcursul scenetelor bine gândite de elevi și profesori, NOBLEȚEA a fost și ea mereu prezentă. Cum altcumva putem numi ținuta profesionist aleasă pentru cei din cor și cei din scenetele istorice și costumele naționale autentice în care erau îmbrăcate elevele care întruchipau România Mare, Basarabia, Bucovina și Transilvania? Dar privirile lor senine și atitudinea degajată- o pledoarie pentru înalt, cum ar putea fi încadrate?
Derularea în continuare a ”Cântării Neamului” a fost un îndemn la reflecție asupra destinului românesc, o pledoarie pentru ”iubirea de moșie și de neam”, un imn închinat celei de-a doua mame a fiecăruia, cum spusese, în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor, profesorul de istorie. SIMPLITATEA rostirii învățăturii , SIMPLITATEA sentimentelor și SIMPLITATEA celor destinați să o facă!A fost un fel de invitație simplă adresată călătorului străin, turistului, care ar vrea să vină în România, versurile fiind înterpretate magistral de profesor: ,,De-ai veni pe-aici vreodată, ai vedea că am o țară,/Ca un fagure de miere, strâns din flori de primăvară/”.Elevii au fost și ei la înălțimea misiunii încredințate, fiecare străduindu-se să se autodepășească, spre încântarea colegilor din amfiteatru. Când acordurile duioase și fermecătoare ale Baladei lui Ciprian Porumbescu s-au revărsat ca o rază de soare, atenția a sporit căci veneau spre noi versurile ”Doinei” lui Mihai Eminescu, urmate de ale lui Vasile Militaru și a altor poeți români. Deși este cântat mereu de fiecare vale, piscuri și ape din templul sfânt al Apusenilor, ”Marșul lui Iancu”, cântat magistral de corul colegiului nostru în acompaniamentul profesorului Popescu Laurențiu și a saxofonistului Horia Pondriche, absolvent al CNSH Târgu Jiu, care a venit special ,,să dea o mână de ajutor”, era mai înălțător și mai militant decât cunoscutul marș al lui Radetzțki. Intercalate armonios printre versurile atent alese, au urmat alte cântece naționale, cântate cu mult entuziasm de membrii corului și micuța orchestră (Hora Unirii, Hai să-ntindem hora mare). Al doilea marș, ”Treceți batalioane române Carpații”, a înfierbântat spiritul național al celor prezenți, simțind parcă trăirile celor care în august 1916 au trecut Carpații pentru a înfăptui visul de veacuri al românilor. Când elevii din scenetă au rostit versuri ce aminteau de sentimentele celor care trăiseră cu peste 100 de ani în urmă evenimentul MARII UNIRI, a urmat HARUL, pe care CNSH Târgu Jiu îl are ca blazon. Mai întâi harul profesorilor care descoperă, zi de zi, diamantele ascunse în fiecare elev, apoi harul povestirii și rostirii sunetelor care este dat de muze și îl au mulți dintre colegii noștri. Interpretând melodia ”Bucovină, plai cu flori”, eleva Mureanu Andra din clasa a XI-a B a emoționat profund pe cei prezenți, iar cele două cântece (”Foaie verde plop uscatu” și ”Așa-i românul”), cântate cu atâta dăruire și simț artistic de Melinda Mitran, elevă în clasa a XII-a D, laureată a numeroase festivaluri naționale de muzică populară, au ridicat sala în picioare, aplauzele și lumina din ochii celor prezenți arătând înălțimea la care s-a ridicat acțiunea organizată de elevii și profesorii noștri.
Finalul a fost înălțător, elevi și profesor recitând din poezia ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, iar muzica lui George Enescu (Rapsodia Română nr.2) ne ducea pe plaiurile minunate ale ținuturilor românești. Versurile de încheiere recitate de profesorul Dumitru Cauc ne-au arătat de ce, oriunde ar fi, românul poartă în suflet a doua mamă și ce țară minunată avem: ”De-ai veni pe-aici vreodată și-ai voi apoi să pleci,/Mi-ai pleca cu țara-n suflet, ca să n-o mai uiți în veci!”.
Sinceritatea mă obligă să spun că acțiunea organizată de consiliul elevilor și de profesorii CNSH Târgu Jiu, cu prilejul Zilei Naționale a României, este o emblemă a acestei prestigioase instituții în care am dorit să învăț, iar aici fiecare elev, sub îndrumarea execepționalilor dascăli, învață cu adevărat să se ridice deasupra lui însuși. Și asta înseamnă noblețe.
Din vara viitoare voi porni pe alte drumuri ale vieții, oriunde voi ajunge nu voi uita această lecție de istorie națională, activitățile felurite din cei patru ani de studiu și ce foloase pentru dezvoltarea mea mi le-a adus popasul în CNSH Târgu Jiu.
A fi elev, și cred, și profesor în CNSH Târgu Jiu a fost, este și va fi o onoare!
Mirel-Claudiu-Marian Bălășoiu, Elev în clasa a XII-a A la CNSH Târgu Jiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here