Mănăstirea Tismana a sărbătorit cu mare cinste cel de-al doilea hram al sfintei lavre (I) – ,,Fiul Lui Dumnezeu, Care este Lumina cea adevărată, a venit ca să împărăţească, să stăpânească lumea, s-o conducă pe o cale luminoasă spre Împărăţia cerurilor”!

1522

Luni, 26 decembrie 2022, în cea de-a doua zi de Crăciun, marea lavră a Sf. Cuv. Nicodim de la Tismana şi-a sărbătorit cel de-al doilea hram al său: «Soborul Maicii Domnului» şi «Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit de la Tismana», ctitorul şi ocrotitorul mănăstirii, iar, Sfânta Liturghie a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales şi însemnat sobor de călugări, preoţi şi diaconi din care au făcut parte: Preacuviosul Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Marian Mărăcine, Protoiereul Protopopiatului Târgu-Jiu-Nord! După ce în seara zilei de Crăciun a fost Slujba Pavecerniței, în ziua pomenirii Sfântului Nicodim a fost oficiată Sfânta Liturghie arhierească, iar, sărbătoarea s-a încheiat cu slujba de sfințire a apei. La marea sărbătoare creştină au participat mulţi credincioşi veniţi din judeţ şi din ţară, înfruntând gerul şi vântul tăios al crestelor munţilor, pentru a se ruga Lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sf. Cuv. Nicodim! După ce a primit credincioşi pentru Sfânta Spovedanie şi pregătindu-i pentru Sfânta Împărtăşanie, Preacuviosului Părinte Vartolomeu, la o vârstă înaintată şi sprijinit de cei apropiaţi, s-a arătat puţin şi tot mai obosit, dar plin de dăruire şi de primitoare şi duhovnicească cinstire a harului dumnezeiesc, spre slava ortodoxiei şi a Puterii Lui Dumnezeu! Răspunsurile la strană au fost date de către Grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane «Sfântul Mare Muc. Dimitrie» din Craiova, condus de către prof. dr. Victor Şapcă, un grup inspirat şi purtător al harului divin, care a interpretat la sfârşitul slujbei, în trapeza mănăstirii, o serie întreagă de colinde închinate Naşterii Domnului! La buna organizare şi desfăşurare a sărbătorii a contribuit obştea de măicuţe truditoare conduse de către Maica Stareţă Antonia Popescu Monahia, ca şi o serie de oameni cu dăruire şi cu binevoire, creştini cu inima generoasă care le-au oferit credincioşilor daruri şi pachete, iar o parte dintre credincioşi au fost primiţi la o agapă frăţească în trapeza mănăstirii, pentru ca toţi să înţelegem că Dumnezeu nu se naşte într-o lume inocentă şi perfectă, ci într-o lume în care lipsa dragostei de multe ori a generat, ca şi astăzi, multă nedreptate şi suferinţă, pentru că firea omului se alterase atât de mult încât reîntâlnirea lui cu Iubirea va stârni, paradoxal, împotrivire, asemenea cu reacţia cuiva care trăind mult timp în întuneric şi obişnuindu-se într-un astfel de mediu, ajunge să se ferească de căldura binefăcătoare a Luminii Lui Dumnezeu!

,,Fiul Lui Dumnezeu a adus în lume o viaţă nouă, o viaţă care nu va fi asemenea niciodată, cu tot ceea ce este în lumea noastră”!
În cuvântul de o aleasă şi deosebit de înţeleaptă învăţătură duhovnicească pe care l-a rostit la această sărbătoare creştinească, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a pornit de la faptul că: ,,În ziua de astăzi, a doua zi de Crăciun, trăim, încă, sub lumina dumnezeiască a Praznicului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, o sărbătoare atât de aşteptată şi de iubită de noi, pentru că, pe de o parte, ne aminteşte de începutul mântuirii noastre, de împlinirea Planului Lui Dumnezeu de refacere a lumii prin Întruparea Fiului Său, iar, pe de altă parte, de bucuria pe care noi o trăim datorită acestui eveniment cosmic care îmbracă, atât lumea văzută, cât şi lumea nevăzută! Fiul Tatălui S-a făcut fiul omului, S-a făcut Fiul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi în această stare ne-a arătat, atât iubirea Lui Dumnezeu, cât şi comuniunea noastră cu Tatăl Cel Ceresc, legătura noastră de fii şi fiice cu Tatăl Care ne-a creat! Dumnezeu ne-a făcut pentru El, şi permanent sufletul nostru e neliniştit până când se va odihni lângă El! Ne-a făcut ca să fim îndreptaţi spre El, să fim atraşi de El şi să ne apropiem de El ca de Părintele ceresc! Ne-a făcut ca noi să fim într-o preocupare permanentă de a trece în Împărăţia cerurilor, acolo unde nu este întristare, nici suspin! Tocmai pentru aceasta, Sf. Arh. Gavriil i-a spus Preacuratei Fecioare la Bunavestire că Cel ce Se va naşte dintr-însa, va primi tronul lui David, tatăl Său, şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit! Deşi, naşterea Lui este smerită, pentru că a venit la noi, nu ca să ne înfricoşeze, ci, să ne dea exemplu de slujire şi de smerenie, de iubire nemăsurată, pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Însuşi Fiul Său L-a trimis în lume ca să Se facă om, să trăiască pe pământ viaţa noastră, să fie răstignit şi apoi să învieze din morţi! Fiul Lui Dumnezeu a adus în lume o viaţă nouă, o viaţă care nu va fi asemenea niciodată, cu tot ceea ce este în lumea noastră! Dacă în lumea aceasta, răul a putut să schimbe firea oamenilor, iar, diavolul să creeze prima catastrofă din istoria lumii, rău care se va tramsmite şi va crea iadul, ei, bine, Fiul Lui Dumneeu a venit ca să arate că binele, că Raiul este mai presus de rău, că lumina este mai puternică decât întunericul, iar, ca lumina să fie puternică, Însuşi Fiul Lui Dumnezeu, Care este Lumina cea adevărată, a venit ca să împărăţească, să stăpânească lumea, s-o conducă pe o cale luminoasă spre Împărăţia cerurilor! Lumea de dinaintea Lui Hristos trăia într-o confuzie prin închinare la idoli, într-o stare jalnică, încât omul căzut în păcat ajunsese la marginea prăpastiei, din care nu s-ar mai fi ridicat niciodată! Tocmai când acest vârtej al răului a încercat să cuprindă omul şi să-l subjuge pentru totdeauna, tocmai în momentul acela, Fiul Lui Dumnezeu S-a făcut om” a subliniat Mitropolitul Olteniei!

,,Toată creaţia Lui Dumnezeu se îndreaptă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care face ca Dumnezeu să vină la noi”!
În continuare, Înaltul nostru Ierarh a reiterat faptul că Hristos Domnul este Lumina lumii, iar, Biserica dreptmăritoare practică botezul pruncilor, pentru că atunci când ştii care este ţinta drumului în viaţă, când ai găsit Iubirea ca lumină a vieţii, nu mai trebuie să cauţi motive ce te pot reţine să oferi toate acestea şi copiilor tăi! De aceea, relativismul critic faţă de Naşterea Pruncului Sfânt şi chiar faţă de Botezul în Hristos, nu trădează decât îndoiala sau neştiinţa celor care caută în rătăcire ca să-şi aleagă drumul în viaţă, dar e şi dreptul părinţilor de a oferi copiilor ceea ce cred ei că este bine. Vrajba şi zavistia fac parte dintr-un război ideologic cu Biserica, iar asta nu este ceva nou, creştinismul fiind, cea mai prigonită religie din lume! Poate că revenind la Magi, observăm că ei cunosc foarte bine, Cine este Pruncul, deşi este în loc sărăcăcios, totuşi, I se închină ca lui Dumnezeu şi Îl cinstesc cu daruri: aur, smirnă şi tămâie, iar, acestea sunt primele donaţii făcute în creştinism, deşi unor contemporani zgârciţi nu le place ideea de donaţie, fie ea privată sau instituţionalizată! În acest sens, Mitropolitul Olteniei a continuat să spună că: ,,Tatăl Cel ceresc, în multe chipuri ne-a grăit şi iată că la Naşterea Domnului, ne grăieşte prin Însuşi Fiul Său! Ne-a ales, ca să stăm de vorbă cu El, ne-a învăţat să-L numim Tată, ne-a învăţat să-L iubim, pentru că ne-a dat, nu doar posibilitatea de a iubi, dar şi felul vieţii noastre de a iubi! Cea care a ascultat mai întâi glasul Lui Dumnezeu a fost Maica Domnului, cea care a crezut, aşa cum spune Sfânta Elisabeta, pentru că Maica Domnului a crezut că se va face în pântecele ei Pruncul Care este creatorul cerului şi al pământului! A crezut că este Maica Dumnezeului nostru, a crezut că Cel Atotputernic, Care nu este cuprins de nimic în lumea aceasta, Se naşte din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu! Din cauza aceasta, Maica Domnului este fericită între toate neamurile, fiind Maica Împăratului Cel Atotputernic! Prin ea, Dumnezeu S-a făcut om şi a luat toate ale ei, că nimic din ceea ce este omenesc nu a lăsat deoparte Fiul Lui Dumnezeu! Din sângele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a făcut sângele Său, din trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Şi-a făcut Trupul Său, din sufletul Fecioarei Maria, El Şi-a făcut sufletul Său, ceea ce înseamnă că Maica Domnului ne reprezintă pe toţi, în actul acesta al întrupării! Deci, a dat din trupul şi din sufletul Său fire omenească Fiului Lui Dumnezeu, Cel Care este creatorul nostru! Prin căderea în păcat a lui Adam, stricăciunea adâncindu-se, nu mai puteam să ne apropiem de Dumnezeu Tatăl! Dacă la naştere un copil este nevinovat, tot la naştere el moşteneşte şi stricăciunea! Trebuia să fie cineva care să ia din această fire omenească şi s-o unească apoi cu firea dumnezeiască, aşa cum se uneşte focul cu fierul, aşa cum se uneşte trupul cu sufletul, iar, în firea omenească să lucreze Fiul Lui Dumnezeu! Dar, am văzt că păcatul a stăpânit în lume de la Adam şi până la Hristos, între cei buni şi între cei răi! De aceea, Dumnezeu Tatăl a ales-o pe Fecioara Maria, Maica Împăratului ceresc, cea mai presus decât heruvimii şi decât serafimii! Toată creaţia Lui Dumnezeu se îndreaptă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care face ca Dumnezeu să vină la noi! Este «podul» care ne trece de la pământ la cer, căci din ea S-a născut Fiul Lui Dumnezeu, Care a întemeiat, nu doar o viaţă nouă, ci, a întemeiat o împărăţie care nu va avea sfârşit”!
(VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here