Acesta a fost din Betsaida, orăşel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Ioan, din Galileea, şi fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Înainte de a fi Apostol al Domnului, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
Dar dacă a auzit, a doua zi după Botezul lui Isus în Iordan, pe dascălul său Ioan, arătând cu degetul către Isus şi zicând: ,,Iată Mielul lui Dumnezeu. Cel ce ridică păcatul lumii” ( Ioan, 1,29). Sfântul Andrei, lăsându-l pe Ioan a urmat după Hristos, zicând fratelui său Petru: ,,Am găsit pe Mesia, care se tâlcuieşte Hristos” ( Ioan, 1,41) .Şi astfel l-a tras şi pe Petru spre dragostea lui Hristos Drept aceea, Sfântului Andrei i se mai spune şi Apostolul cel dintâi chemat al Domnului. Şi se află în Scriptură şi alte multe învăţături despre dânsul. Din zilele acelea, ca şi ceilalţi Apostoli, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorului , însoţindu-L pe drumurile Ţării Sfinte, adăpându-se din izvorul nesecat al dumnezeieştilor descoperiri pe care le aducea Mântuitorului. A fost martor faptelor minunate săvârşite de Domnul, s-a îndepărtat, s-a împărtăşit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viaţă, al credinţei celei noi întemeiată de Hristos, şi, mai presus de toate, a văzut Patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi şi s-a întărit în credinţă, în ziua Învierii. La rândul ei, Tradiţia Bisericii ne spune că, după Înălţarea Domnului la cer şi după Cincizecimea, Apostolii au tras la sorţi şi au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Atunci, acestui întâi chemat, i-a căzut sortul să meargă în mai multe ţinuturi pe unde zăbovea şi răbda multe împotriviri şi nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a întors la urmă din nou în Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie şi, străbătând celelalte ţări, a ajuns la ţinutul Peloponezului, unde pe mulţi i-a tras de la idoli la Hristos. Tot din Tradiţie, mai ştim că Sfântul Andrei a avut şi un sfârşit de mucenic, fiind răstignit, la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de ,,X”, căreia i s-a spus ,,Crucea Sfântului Andrei”. Dumnezeului nostru slavă! Întru această zi, cuvânt al Preacuviosului Părintelui nostru Efrem Sirul, despre lucrarea dracului, cel ce este urâtul binelui. Părinţilor şi fraţilor ascultaţi: ,,De multe ori vrăjmaşul sfătuişte pe om să se înfrupte din toate bunătăţile lumii acesteia şi la bătrâneţele tale te vei pocăi.” Vin apoi bătrâneţele şi el, vicleanul, aduce atunci graiuri din dumnezeieştele Scripturi şi zice: ,,Omule, suspini şi te îndoieşti de mila lui Dumnezeu şi îl faci pe Dânsul nemilostiv?” Dumnezeiasca Scriptură propovăduieşte că Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni. Nu cunoaşte El că eşti bătrân şi neputincios? Nu ştie El că nu poţi să posteşti, nici să priveghezi ? Nu l-ai auzit pe Dânsul, zicând în Evanghelie că şi cei ce slujesc, tineri sau bătrâni, întocmai iau plata? Că aşa a zis în Evanghelie: Şi cei ce au venit din ceasul dintâi, ca şi cei din al unsprezecelea ceas, aceeaşi plată au luat. Iată şi Proorocul David a prorocit zicând: ,,A binecuvântat şi pe cei mici şi pe cei mari.” Graiurile acestea le zice duhul său : ,,Ai fost desfrânat, ai tâlhărit, ai ucis, ai furat, ai minţit, ai jurat strâmb! Ce nădejde de mântuire mai ai?Ai pierit. Pe cele de dincolo le-ai pierdut, vezi de acestea de aici să nu te lipseşti!” Ale lui Hristos sunt tocmai dimpotrivă: ,,Ai pierit, dar poţi să te mântuieşti. Ai fost desfrânat, dar poţi să te faci întreg înţelept.” Când Petru a zis : ,,De câte ori voi ierta fratelui meu, când se pocăieşte?” I-a răspuns Hristos: ,,De şaptezeci de ori câte şapte. Adică întotdeauna.” Însă omul, aşa cum v-a fi găsit la sfârşitul său aşa se va judeca ori în bine, ori în rău. Dumnezeu este milostiv şi iubitor de oameni, dar El este şi drept şi judecător. Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul păgâni, căci creştinătatea însemnează să urmezi, după putinţă lui Hristos. Că dacă ne mulţumim numai cu Sfântul Botez, şi ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi, Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi păcat. Că l-am auzit auzi pe Dânsul grăind în Sfânta Evanghelie: ,,Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” ( Matei 7,21) Deci fraţilor, să lucrăm bunătatea din toată mintea noastră, să omorâm cugetul nostru cel trupesc, ca să nu ne aflăm vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, cum a zis Pavel, marele Apostol al lui Hristos. Să ne milostivim, să dăm pâine şi să luăm cerul, să dăm un ban şi vom locui în Rai, să dăm o haină să moştenim Împărăţia Cerurilor. Să dăm puţine ca să luăm mult. Să avem voinţă şi vom putea săvârşi totul . Să avem tragere de inimă şi vom lua virtute. Că zice Sfântul Grigore : ,,Numai fapta bunăcu osteneală hrăneşte puterea, neslăbind-o, ci crescând-o.” Să lăcrimăm aici, o fraţilor iubitori de Hristos, ca să stingem văpaia cea fără de sfârşit, că cei ce aici se veselesc, acolo se vor osândi, iar cei ce plâng aici, acolo vor râde. Cei ce sunt urâţi, acolo vor fi fericiţi. Cei ce flămânzesc, acolo se vor sătura. Cei ce aici însetează, acolo se vor îndestula. Să ne trezim, să priveghem cu toată puterea. Să nu ne întristăm, bătând la uşă şi rugându-ne, că negreşit ne va deschide Hristos Dumnezeul nostru. Lui slava acum şi de-a pururea şi în vecii vecilor! Amin.
Preot Iconom Stavrofor, Dumitru Dumitraşcu
