Lumini şi umbre la Brădet, comuna Mătăsari

252

DSCN0742Motto: “Fără îndoială, o educaţie mai bună, mai sănătoasă şi mai vie pentru poporul nostru nu se poate obţine decât prin înfăţişarea permanentă a trecutului, în care stă viaţa de cultură naţională şi morală care va fi totdeauna singura putere adevărată a neamului nostru.”

Imboldul Generalului C. Vasiliu

Într-o zi însorită a acestui schimbător precum vremea octombrie, satul Brădet, al comunei Mătăsari, fu martorul unui sublim eveniment cultural cum nu s-a mai văzut pe la noi, prin Gorj. Ideea lui Sevastian Bălescu, fiu al satului Brădet, i-a venit de la organizarea în perioada 24-30 octombrie 1943, la Craiova, a “Săptămânii culturale a Olteniei”, prin grija Fundaţiei Culturale Regala „Regele Mihai I”, Regionala Oltenia, în cadrul căreia a fost editat şi volumul de studii şi cercetări „Oltenia”, din cuvântul înainte semnat de generalul C. Vasiliu, şeful regionalei, alegând moto-ul acestei pagini. Ce-i drept, s-a preluat DSCN0747doar ideea acestui ilustru înaintaş, iar realizarea momentului cultural a ieşit minunat. Totuşi, păstrând proporţiile, paralela se susţine. Chiar dacă lui Sevastian Bălescu – un fel de Mecena, nu i-au sărit în ajutor prea mulţi.

Primarul Gaşpar, ca mic dictator!

Deşi omul avea documentele necesare înfiinţării unui muzeu local, primarul comunei Mătăsari, Gheorghe Gaşpar, a strălucit prin absenţă. Doar Consiliul Local votase desfăşurarea manifestării culturale, iar primarul a dat un zapis de interzicere. Apoi s-a dezmeticit, tras la răspundere, probabil, de către Vasile Râbu, vicepreşedintele CJ Gorj, şi-a cerut scuze pentru încercarea dictatorială, dar n-a onorat cu prezenţa sa inaugurarea Centrului de Informare şi Documentare Istorică şi Culturală. Nici o pierdere, întrucât domnia sa n-a catadicsit să inaugureze un superb Cămin Cultural construit la Brădet şi care stă închis de mai bine de trei ani! Dar, ce să-i ceri unuia precum primarele Gaşpar, care-şi aduce aminte de localnici numai când are nevoie de voturile lor!

Cine este Sevastian Bălescu şi ce vrea el pentru eternitate?

DSCN0753Elevilor Şcolii primare din Brădet, o şcoală cum nici la Târgu-Jiu n-am văzut, li s-a oferit o Bibliotecă cu peste 400 de volume dăruite, ca şi obiectele de etnografie ale începutului muzeistic. Iar scriitorul Viorel Gârbaciu a făcut posibil un spectacol folcloric al Ansamblului „Maria Lătăreţu”, condus de directorul său artistic Ştefan Popescu, cu solistele Niculina Enăşescu şi Liliana Ciochină-Neoagă. Acompaniate de o micuţă orchestră, cele două îndrăgite interprete au susţinut aplaudate recitaluri. Din care nu puteau să lipsească melodii din repertoriul Mariei Lătăreţu.

În „Acatistul Sfântului Mare Mucenic Sebastian”, dăruit tuturor elevilor de faţă pentru luminarea minţii şi reuşita la examene de către acelaşi vrăjitor Sevastian Bălescu, generosul îşi face el însuşi o mică prezentare. Din care cităm: „Eu, Sevastian Bălescu, cel de-al optulea copil născut al mamei mele, Sâţa lu’ Gheorghe al Horceoanei(născută Mârşu Uţam la 4 martie 1910, care ar fi împlinit în anul acesta de graţie 2010, vârsta de 100 de ani, căsătorită Bălescu în localitatea Brădet-Gorj, din Podişul Getic, la poalele Parângului), când ea avea 38 de ani, adică la 8 octombrie 1948, în satul Brădet, pun la dispoziţia credincioşilor ortodocşi o serie din editarea „Acatistului Sfântului Mare Mucenic Sebastian”, după varianta iconomei Sebastiana Stoian, de la Mănăstirea Bistriţa Olteană, din Judeţul Vâlcea.

Cu modestie, amfitrionul manifestării culturale se purta firesc precum un părinte cu mulţi copii, cum păreau elevii Şcolii primare din Brădet, fostă Şcoală generală până la măsurile de restrângere a activităţii şcolare apreciată greşit ca nerentabilă de prăpăstioasa actuală guvernare.

Scriitorii gorjeni onorează evenimentul

DSCN0758La deschiderea primului Centru Rural pentru Informare şi Documentare Istorică spre o nouă Cultură au participat oameni ai locului, invitaţi, parteneri media precum dr.ing. Maruis Buzera, directorul Colegiului Naţional Tehnic „General Gheorghe Magheru” din Târgu-Jiu, un sprijin de nădejde, împreună cu redacţia revistei „Cuget Liber”, Ion Săceanu, directorul CNT Mătăsari, preoţii Vasile Goşa, consilierul local de la Drăgoteşti Ion Goşa, preotul paroh Vasile Popescu de la Brădet şi a lipsit cu desăvârşire, deşi îşi anunţase cu pompă prezenţa părintele protopop Cosmin Bălan. Au dăruit din cărţile lor scriitorii Dumitru Dănău, cu deosebire cartea de inimă şi de căpătâi pentru o istorie adevărată a ultimilor 20 de ani ai României „Culorile focului” şi poetul Viorel Gârbaciu, unul dintre cei mai valoroşi autori ai un or cărţi pentru copii.

Sponsorul principal şi inima evenimentului a fost ing. Gheorghe Turturea, de la Cariera Jilţ, şi nu deputatul care se bagă-n toate Constantin Severus Militaru, care-a făcut doar o mică baie de mulţime în proasta şi molipsitoarea tradiţie portocalie.

Cum e văzut de alţii?

În Cartea de Onoare instituită cu prilejul evenimentului cultural au semnat mulţi. Majoritatea cu semnătură indescifrabilă. Îi rugăm pe cei mulţi să ne ierte, dar ne-a plăcut însemnarea profesorului Claudiu Purdescu, director adjunct al Colegiului Naţional Tehnic Mătăsari, unul de-al locului şi care s-a preocupat, ca şi directorul Şcolii primare Brădet, ca şcoala să arate dumnezeieşte. Domnia sa scria: “un fiu al satului Brădet, născut la 50 m de şcoala primară Brădet, plecat în ţară, unde s-a realizat ca o personalitate marcantă a Banatului, preşedinte al Ligii Culturale „Fiii Gorjului”, sucursala Timişoara, a creat primul Centru de Informare şi Documentare din mediul rural în mediu asociativ prin donarea unei biblioteci, obiecte care atestă istoria trăită din copilărie până în prezent, documente personale, decoraţii, monede, Acatistul Sfântului Sebastian, pe care le-a donat comunităţii locale şi elevilor din Brădet cu totul gratuit, iar eu, director adjunct al CNT Mătăsari, prof. Purdescu Claudiu, voi fi continuatorul şi iniţiatorul culturii şi tradiţiei locale din satul Brădet, fiu al satului,

Din Realitate spre Eternitate Prof. Claudiu Purdescu”

Iar semnatarului acestor rânduri îi mai rămâne să mulţumească lui Dumnezeu că, graţie Lui, a fost martorul unei adevărate minuni culturale cum în vremea noastră nu se mai văd.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here