În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; Ev.Matei 1, 1-25, (Genealogia Mântuitorului), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie se va citi despre Sfinţii Părinţi după trup ai Domnului nostru Iisus Hristos, înainte de a avea Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului, înţeleasă şi asumată ca un eveniment dumnezeiesc, un fapt unic şi minunat al lucrării Lui Dumnezeu în opera Sa creatoare, pentru ca lumea, neîncetat să se regăsească pe deplin în acest fapt proniator şi să crească neîncetat, aşa ca dintr-o minune să se împlinească şi să parcurgă într-o desăvârşită comuniune, pentru că ne spune Sf. Ap Pavel: «Să meargă din slavă în slavă»” întreaga făptură către acest orizont divin, un colţ al Împărăţiei Cerului, deoarece în această perioadă a pregătirii Naşterii Domnului, a faptului unic şi irepetabil în creaţia divină, cu toţii să înălţăm Imn de Slavă pentru minunea prin care Dumnezeu coboară din înalturi la omul pe care l-a creat şi în lumea aceasta, pentru ca pe om şi pe întreaga Sa Creaţie să le înalţe la dumnezeire, pentru ca noi, oamenii, să legăm înţelepciunea noastră cu înţelepciunea Lui Dumnezeu şi să aplicăm în viaţa cea de toate zilele Dreptatea Lui, pentru că în Ajunul Marii Sărbători a Naşterii Domnului, s-a rânduit de Sfânta noastră Biserică citirea unei liste lungi a strămoşilor după trup ai Mântuitorului Iisus Hristos, ai lui «Adam cel de pe urmă» (I Cor. 15, 45), adică a seminţiei din care S-a născut Fiul lui Dumnezeu, ca Om şi Mântuitor al oamenilor, tocmai pentru a pătrunde miezul învăţăturii prin care Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe toți cei de sub Lege să-i răscumpere şi să-i binecuvânteze cu binefacerea Duhului Sfânt.
Genealogia lui Iisus Hristos de la Avraam până la Mântuitorul, Cel întrupat în lume din pururea Fecioara Maria
În Duminica dinaintea Naşterii Domnului, vom asculta cum Sfântul Evanghelist Matei începe spiţa neamului sau genealogia lui Iisus Hristos de la Avraam şi o urcă până la Mântuitorul, iar Luca, începând de la Iisus Hristos, suie neamul Mântuitorului până la Dumnezeu, de aceea, citind aceste înşirări de neamuri ale Mântuitorului, ni se pare că vedem o scară uriaşă în văzduhul mântuirii noastre, o scară asemănătoare cu scara aceea din Sfânta Scriptură pe care a văzut-o în vis Patriarhul Iacob, şi pe care îngerii lui Dumnezeu se suiau la cer şi se coborau la pământ, fiindcă se pare că vedem un arbore uriaş, aşa cum este adesea zugrăvit pe zidurile exterioare ale bisericilor, şi care este cunoscut ca «arborele lui lesei» sau Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam care l-a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: «Dumnezeu este cu noi». După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa, dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus, pentru că noi, creştinii, precum ştim, două sunt naşterile lui lisus Hristos: una dumnezeiască, din Tată fără de mamă, mai înainte de veci, iar alta ca om, omenească, din mamă fără de tată – din Sfânta Fecioară Maria şi despre naşterea cea dumnezeiască scrie Sfântul Evanghelist Luca, zicând despre lisus Hristos că este fiul lui Enoh, al lui Set, al lui Adam, al lui Dumnezeu, aşa cum despre naşterea cea omenească ne relatează Sfântul Evanghelist Matei, aşa cum am văzut, începând spiţa neamului Mântuitorului de la Avraam şi mergând până la lisus Hristos, Cel întrupat în lume din pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Aceasta, după cum ne spun Sfinţii Părinţi, s-a făcut cu bună rânduială dumnezeiască, pentru ca să se înţeleagă dintru început, din prima pagină a Sfintei Evanghelii, că Iisus Hristos Mântuitorul lumii a venit să mântuiască toată lumea, pe bărbaţi şi pe femei, pe drepţi şi pe păcătoşi, pe iudei şi pe păgâni, iar tot de la începutul Sfintei Evanghelii, suntem înştiinţaţi că în timpul vieţii sale publice, Iisus Mântuitorul a fost numit şi Hristos, adică, traducerea grecească a cuvântului ebraic «mesiah» sau «Mesia», care înseamnă Uns, pentru că eliberatorul, aşteptat şi de iudei şi de păgâni, trebuia să fie în chip deosebit Unul trimis de Dumnezeu, reunind în Persoana Sa întreita chemare de profet, preot şi împărat, acestea toate fiind spuse, pentru că Bunul Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe toți cei de sub Lege să-i răscumpere.
Dumnezeu ne-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut, în chipul acesta uman, pentru ca să mântuiască tot ceea ce înseamnă omenire
În concluzie, Evanghelia Duminicii dinaintea Naşterii Domnului, ne cheamă pe toţi spre o împlinire în aşezarea noastră în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, fiindcă ni se arată prin toată înşiruirea aceasta a genealogiei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, că El nu este un accident genetic, iar prezenţa Lui în lume s-a făcut după mijloacele prin care Dumnezeu a îngăduit în marea Lui dragoste să nu ne sperie cu vreun balaur sau cu vreun zmeu, ci ne-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut, în chipul acesta uman, pentru ca să mântuiască tot ceea ce înseamnă omenire, deci, umanitate. Prin urmare, suntem dinaintea acestei Duminici, ca înaintea unei istorii întregi de aşteptare, fiindcă tot ceea ce aştepta neamul lui Israel se mărturiseşte prin neamurile acestea, care sunt împărţite atât de minunat de către Sf. Ev. Matei şi noi învăţăm, de fiecare dată, că de la Avraam până la David sunt 14 neamuri, de la David până la strămutarea în Babilon sunt 14, iar de la strămutarea în Babilon, până la Hristos sunt 14 neamuri, iar după Hristos e un singur neam, acela al lui Hristos Mântuitorul. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a fost neam înainte de Hristos, devine neam în Biserică, prin Hristos, până la sfârşitul veacurilor. Pentru aceasta, cu toţii suntem invitaţi să vedem imediat Naşterea Mântuitorului Hristos în Betleem, suntem chemaţi laolaltă cu Iosif să înţelegem visul, cu Sf. Arh Gavriil să înţelegem Bunavestire, cu îngerii să slavoslovim, cu păstorii să venim degrabă, cu magii să întâmpinăm pe Hristos. Duminica aceasta ne vesteşte că Hristos este Dumnezeu, că Naşterea, Crăciunul în sine, reprezintă punctul de început al lumii, în Hristos. Crăciunul este un mod de a fi în Hristos, un mod de a-L chema pe Hristos ca parte integrantă a propriei noastre mântuiri. Să concluzionăm, Cel întrupat şi născut pe pământ, nu este un om ca toţi oamenii şi nu este un geniu ca toţi ceilalţi întemeietori de religii sau un «înşelător», cum L-au numit iudeii din vremea Sa, ci, despre El ne vorbesc profeţii Vechiului Testament, care au fost iluminaţi de Duhul Sfânt, iar cu multe veacuri înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască, ei anunţă zămislirea Lui (Fac. 3, 15), timpul venirii Lui (Fac. 49, 10; Dn. 9, 25), locul naşterii Lui, Betleemul (Mih. 5, 1), şi ei prezic faptul că Se va naşte din neamul lui David (Ps. 88, 3; Ier. 23, 5), că Se va numi Nazarinean (Jud. 13, 5) şi se prooroceşte că va fi mijlocitorul unui Nou Legământ (Is. 42, 6) şi piatra unghiulară a Bisericii (Ps. 117, 22). Prin întreaga genealogie, Sfânta Scriptură vrea să ne dovedească faptul că Răscumpărătorul omenirii aparţine istoriei, fiindcă a avut strămoşi, pe Avraam, Isaac şi Iacob, pe David, Solomon, Zorobabel, Iosif şi alţii, ca Unul Care prin Naşterea Sa va întemeia Biserica în care sunt chemate să intre toate popoarele lumii spre a se bucura de mântuire, pentru că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe toți cei de sub Lege să-i răscumpere!
Profesor, Vasile GOGONEA
