– Rep. Preacuvioasă Maică Stareță, Monahia Nicodima, suntem înaintea Duminicii a treia după Sfintele Paști, numită și Duminica Mironosițelor, iar eu am senzația că mă aflu înaintea unei mironosițe din vremea Domnului nostru Iisus Hristos, chiar dacă ne aflăm la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, aparținătoare de Orașul Turceni, Gorj!
-Sfânta noastră Biserică prăznuieşte în această Duminică pe sfintele femei mironosiţe, iar sfinţii părinţi au găsit de cuviinţă ca în această zi să se facă pomenirea acestor mironosiţe dimpreună cu Iosif şi Nicodim, cei care au îngropat trupul Domnului Hristos.
– Rep. Mi se pare impresionant şi vrednic de toată lauda curajul acestor femei credincioase, iar fapta lor minunată dovedeşte dragoste, devotament, o mare și deosebită recunoştinţă.
-Şiroaie de lacrimi le-au curs din ochi acestor femei, încă din Betania, când Mântuitorul se despărţea de Prea Curata Sa Maică şi mergea la Ierusalim ca să pătimească. Prea Curata Fecioară a fost însoţită, mângâiată şi înconjurată întotdeauna de aceste femei!
– Rep. Preacuvioasă Maică Stareță, ce reprezintă acest sfânt lăcaș pentru obștea de maici pe care le păstoriți de aproape un an cu atâta dăruire duhovnicească?
-Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, aș numi-o, fără ezitare, un loc al dumnezeirii, este un loc binecuvântat, în primul rând, pentru rugăciune. Pentru maicile de aici, rugăciunea și ascultarea merg «mână în mână», în fiecare zi. Nădăjduim că numai cu ajutorul Lui Dumnezeu să ne rugăm să ne mântuim sufletul, dar să și ajutăm lumea cu folosul rugăciunii, că aceasta este menirea noastră și de aceea am venit aici, nu pentru altceva, și eu cred că fiecare mănăstire are menirea de a fi un loc de rugăciune smerită, deci, de a ajuta oamenii.
“Cei care vin la această mănăstire, o fac pentru liniștea pe care o află”
– Rep. În această sfântă mănăstire, vin oameni din diferite părți ale județului Gorj, unde găsesc ajutorul Lui Dumnezeu și glasul mângâietor al cântecelor de la strană, dar mai ales frumusețea și folosul rugăciunii!
-Mai ales în vremea postului, vin oameni din localitate, dar și din locuri mai depărtate, pentru că sunt unele grupuri de credincioși care vin de la Prislop și trec, după aceea merg mai departe și trec și pe la noi, iar toți care vin la această mănăstire, o fac pentru liniștea pe care o află, chiar dacă suntem defavorizați cu drumul acesta pe care veniți și dumneavoastră. Dar, fiind aici, la margine de sat și aproape de pădure, avem liniște multă, pentru că mulți oameni simt nevoia unui loc mai retras, în care să se bucure de liniștea sufletului și feriți de forfota lumii, de toate celelalte încercări! Aici vin oameni mai de departe, chiar dacă nu sunt în număr foarte mare, de la Craiova, de la Tg. Jiu, Petroșani, mai puțini cei din sat!
– Rep. Aș fi dorit să încep chiar prin a vă felicita pentru această «ungere» în stăreție, pentru că am înțeles că sunteți ajutată și de către Maica Proestareță Marina Gligor, de aceea, aș dori să ne spuneți, cum ați primit această ascultare și cum ați desfășurat activitatea în acest prim an de când păstoriți obștea Mănăstirii «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, continuând o tradiție frumoasă a sfântului lăcaș?
-În primul rând, ascultarea mea de stareță am primit-o ca «din Mâna Lui Dumnezeu», pentru această ascultare este foarte grea, din punct de vedere duhovnicesc, vreau să spun, iar de multe ori, am «fugit» de această ascultare!
– Rep. Dar, până la urmă, ea v-a prins!
-Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu a reușit, pentru că aceasta a fost, de fapt, Voia Lui Dumnezeu, pentru că nu mi-am dorit să fiu stareță și chiar am plâns când m-a numit, pentru că a fost cam pe neașteptate, încât am fost surprinse, și eu și obștea de maici, pentru că a fost un pic greu să trec la ascultarea de stareță, deși am trecut prin toate ascultările din mănăstire!
– Rep. Sunt etapele unui parcurs firesc, pentru că în ultimă instanță, urmați o cale!
-Da, pentru că în iarnă am avut o discuție cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit și i-am spus că funcția nu ajută la mântuire! Iar Înaltpreasfințitul mi-a replicat: «Dar, nu uita că ești călugăr și trebuie să faci ascultare»! Da, i-am spus la rândul meu, dar, nu există un canon care mă îndeamnă să fac ascultare pentru această funcție, pentru că sfinții au fugit de preoție, de stăreție, de aceste ascultări grele! Dar, cred că așa a rânduit Dumnezeu și eu am luat-o ca fiind porunca Lui Dumnezeu, și la început, chiar am vrut să demisionez, când am văzut ce înseamnă și cât de greu e să lucrezi cu omul!
“Am pus rânduială și ordine în cadrul mănăstirii, la toate ascultările”
– Rep. Maică stareță, să lăsăm demisiile la îndemâna politicienilor, pentru că aici e vorba de cu totul altceva, cred eu!
-Da, însă aici nu e doar ascultare, pentru că grecii văd ascultarea ca diaconie, deci, ca slujbă, ca o muncă, dar ascultarea duhovnicească de stareță e un lucru mai greu, pentru că la celelalte lucruri materiale ne mai ajută oamenii, le mai completăm, dar ascultarea duhovnicească este cea mai grea! A lucra cu fiecare maică, nu e un lucru prea ușor, mai ales că e vorba de trecerea de la o stareță la alta, pentru că Maica 
Proestareță a avut un alt stil de a conduce, eu am un alt stil, și atunci maicile au fost un pic «date peste cap», cum se spune, dar, acum toată lumea a intrat în rânduială, pentru că am pus rânduială și ordine în slujirea la biserică, în lucrarea la trapeză, în felul nostru de a ne face datoria și a ne gospodări în cadrul mănăstirii, la toate ascultările!
– Rep. Deci, să înțeleg că a fost o minune ca la doar două zile până la împlinirea unui an de stăreție să acceptați prima parte a acestui interviu și eu să fiu prezent la această mănăstire. Ne puteți face un bilanț al osârdiei și al efortului cuvioșiei voastre, de aproape un an în funcția de stareță?
-Nu pot să mă laud cu nimic, pentru că în ceea ce s-a făcut nu este doar meritul meu! Tot ceea ce am realizat este cu ajutorul Lui Dumnezeu, în primul rând, cu ajutorul maicilor din această mănăstire, pentru că singură n-aș fi putut să fac aceste lucruri, la care aș adăuga sprijinul binecredincioșilor și al binefăcătorilor care au ajutat această sfântă mănăstire!
– Rep. Totuși, aveți multe împliniri, pentru că am văzut activitate deosebită în curte și împrejurul mănăstirii!
-Da, maicile s-au silit, pentru că, în primul rând, am stabilit obligația totală de a nu lipsi nimeni la nici o slujbă de la biserică, în afară de cele care au unele ascultări «fixe» pe la bucătărie, la trapeză, la grajduri!
– Rep. Să folosim cuvântul «datorie» și cu mai multă reținere pe acela de «obligație», care pare desprins din lumea largă!
-Da, pentru că alte datorii le-am împlinit după programul de la biserică! Am pus multă atenție pe slujbele bisericii, iar Părintele Irineu, care a fost dat aici de la Mănăstirea Dobrița, ne-a ajutat foarte mult!
– Rep. Are mult har duhovnicesc Părintele Irineu!
-Când a venit la noi și a auzit că sunt stareță, a avut așa, o frică, a avut o reținere și ne-a spus: «Eu sunt mai în vârstă și aș dori să merg la o mănăstire de călugări». Eu l-am încurajat să rămână aici, că o să ne fie bine și nouă și sfinției sale! Cu ajutorul Lui Dumnezeu, ne-a ascultat cu multă răbdare și ne susține slujbele, nu lipsește de la nici o slujbă, fie noapte, fie zi, numai din anumite cauze medicale, poate a lipsit de moment! I-am zis: Părinte, poate eu sunt plecată pe drumuri cu alte treburi, prin alte locuri, dar slujbele vreau să meargă, că dacă n-am fi avut slujbe și rugăciune, nici celelalte nu s-ar fi realizat!
– Rep. Să trecem și la «capitolul» împliniri, pe care le datorați vremelniciei truditoare a perioadei de când păstoriți obștea sfântului lăcaș!
-Vă referiți la împlinirile materiale sau la cele duhovnicești?
“Să sperăm că le rezolvăm pe toate cu ajutorul Lui Dumnezeu”
– Rep. Și la unele și la celelalte! Toate, cred că fac parte din ascultarea preacuvioșiei voastre, maică stareță Nicodima, iar în privința priorităților…!
-La cele duhovnicești, cred că am mai făcut referire, iar în privința celor materiale, ce să vă spun? Pentru că Biserica este «Casa Lui Dumnezeu», în primul rând acolo am acționat și am împodobit lăcașul cu două baldachine și am făcut o raclă la sfintele moaște pe care le aveam, iar în acest timp, am mai primit sfinte moaște făcătoare de minuni, iar în acest sens, am observat că la Sfântul Maslu și la Sfânta Liturghie de Duminică, oamenii vin în număr mai mare, pentru că ei găsesc aici părticele de moaște binecuvântate…
– Rep. Sfântul Maslu se săvârșește tot vineri seara, în fiecare vineri, așa cum știam eu?
-Doar în prima și în ultima vineri din fiecare lună îl săvârșim, pentru că vin oameni mai mulți, iar slujba începe la ora șase!
– Rep. Vă rog să continuați cu…împodobirile!
-Deci, icoana cea veche a Maicii Domnului, pe care am găsit-o la schit, i-am dat cinstea cuvenită și am pus-o la baldachin, spre închinare pentru toată lumea, am reparat gardurile sau am făcut garduri noi, am amenjat-o seră a mănăstirii!
– Rep. Am văzut că și pe dealul din fața mănăstirii, ați făcut lucrare!
-Da, am sădit rugi de mure, ca să se consolideze și dealul și am zis ca să dea un alt aspect, am amenajat un solar mai mare pentru că sunt ploile acide și distrug totul, iar noi dorim să avem legumele noastre. Acum vrem să punem în grădină căpșuni, cum o vrea Dumnezeu cu mila Lui, pentru că acum ploile și frigul nu prea ne lasă, dar, până la sfârșitul anului, să sperăm că le rezolvăm pe toate cu ajutorul Lui Dumnezeu!
– Rep. Deci, sunteți o maică stareță grijulie și preocupată de bunul mers al treburilor la această minunată mănăstire!
-Acum suntem cu toți pe făgașul cel bun, maicile s-au obișnuit mai mult cu mine, iar mie, fiind din rândul lor, mi-a fost mai greu să mă obișnuiesc cu gândul de a fi stareță a lor, dar, cunoscându-le foarte bine, acum, eu mă consider o soră de-a lor mai mare, mă duc și la trapeză, la bucătărie, pretutindeni sunt împreună cu ele!
(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
