– Rep. ÎnaltPreasfințite Părinte Mitropolit, dr. IRINEU, Praznicul Pogorârea Sfântului Duh sau Rusaliile și Sărbătoarea Preasfintei Treimi, ca niște întrezăriri ale luminii necreate și de viață dătătoare, ne îndrumă “pașii pelerinului” la Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, unde se resfințește Biserica cea veche a mănăstirii, ca un mesaj al preînnoirii sufletului nostru smerit, dar care mereu scrutează înalturile de la porțile Ierusalimului Ceresc!
-Vedeți dumneavoastră, mai înâi să pornim de la faptul că mesajul Evangheliei trebuie să ajungă întotdeauna la sufletul omului! Sfânta Treime este cea mai înaltă mărturisire din viaţa noastră, pentru că Icoana sufletului nostru este făcută după chipul Preasfintei Treimi. Orişice faptă bună este o culoare pe care noi o punem la icoana noastră, la viaţa noastră, şi cu cât vom fi mai ostenitori şi mai silitori, cu cât ne vom lupta mai mult împotriva diavolului, cu atât ne vom lumina sufletul nostru!
“Biserica devine locul de ascultare a tuturor rugăciunilor”!
– Rep. Sărbătorile acestea, par a fi adevăratele trepte ale urcușului nostru anevoios către mântuire și spre desăvârșire?
-Dumnezeu, prin bunătatea Sa nemărginită, a făcut să trimită Preasfântul Duh, și astfel a dispus către toți, «Casa aceasta Tatăl a zidit-o, Fiul a întărit-o și Duhul Sfânt a sfințit-o»! Toate rugăciunie care se citesc și cântările care se cântă în biserică ne arată acest lucru, așa cum în prima rugăciune se și spune: «Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai cerul scaun și așternut picioarelor Tale pământul, fă ca această zidire să fie mai mult decât Templul din Ierusalim și jertfelnicul sfântului altar să fie mai mult decât jertfelnicul din legea veche, încât dumnezeieștile jertfe ce se vor aduce prin dânsul, să fie primite în sfântul cel mai de sus și tainicul tău jertfelnic»!
– Rep. Întotdeauna răspunsul Înalt Preasfinției Voastre sună ca o trimitere la textele dogmatice și la modul strălucit în care se evidențiază reflecțiile unui slujitor al bisericii care mereu etalează cultură și înțelepciune pilduitoare!
-Numai astfel, Biserica devine locul de ascultare a tuturor rugăciunilor, încât, orișice rugăciune, orice Sfântă Liturghie, orice sfântă taină, să fie primite înaintea Lui Dumnezeu, și astfel, orice credincios să primească alinare, să primească mângâiere, sănătate, izbăvire de vrăjmașii văzuți și cei nevăzuți, și tot ceea ce vor cere, zice iar Sfânta Liturghie, sfânta rugăciune, tu să le primești sus în cer și să faci milă, și milostiv să le fii lor, adică tuturor credincioșilor!
– Rep. Prezența sfinților care s-au nevoit poate fi socotită o întărire a credinței noastre?
-În felul nostru de a ne ruga, noi recunoaștem cu toții că Dumnezeu a așezat în sfânta Biserică, la fel ca în toate bisericile, sfintele moaște ale sfinților mucenici, care sunt martorii, mărturisitorii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vremurile de suferințe și de prigoane ale Bisericii. Prin așezarea sfintelor moaște în biserică, noi considerăm că sfinții mucenici care împreună cu noi slujesc Lui Dumnezeu, vor fi aceia care vor întări râvna credincioșilor pentru viața curată și plăcută Lui Dumnezeu, pentru că sfinții mucenici sunt atât rugători înaintea Lui Dumnezeu, cât și modele vrednice de urmat pentru modul cum trebuie să ne rugăm Lui Dumnezeu, cum să ne dăruim viața noastră Lui!
«Viața noastră Lui Hristos să o dăm», deci, să spunem: «Ție, Doamne»!
– Rep. Pericopa Evanghelică a Dumnicii acesteia și slujba Sfintei Liturghii, ne întăresc mai mult credința că Duhul Sfânt și ocrotirea Sfintei Treimi sunt reperele esențiale ale existenței noastre atât de greu încercate de marile provocări ale vieții lumești?
-Noi, de fapt, mereu spunem la Sfânta Liturghie, și răspundem după ce preotul zice: «Viața noastră Lui Hristos să o dăm», deci, spunem: «Ție, Doamne»! Deci, și noi, ca și sfinții mucenici, dăruim viața noastră Lui Dumnezeu, ca să fie păstrată și cinstită în ceruri! În felul acesta, Biserica devine locul central, atât în viața noastră, cât și în preocuparea noastră, căci în Biserică venim de la sfântul Botez și până la înmormântare. Atunci când ne botezăm, ne naștem în biserică, devenim copii ai Lui Dumnezeu, creștem în biserică, aici ne cununăm, ne împărtășim, ne spovedim, și mai apoi, când Dumnezeu ne cheamă la El în ceruri, vom fi duși de rude și de prieteni, pe ultimul drum la înmormântare, ca să ne așezăm în jurul sfântului lăcaș, așteptând învierea morților și viața veacului!
– Rep. Biserica reprezintă acest minunat «Axis Mundi» al existenție noastre pământești?
-Numai în acest fel putem considera, pe drept cuvânt, că Biserica este ca inima satului, inima credincioșilor, inima parohiei, care pulsează sfințenie în viața noastră întotdeauna! Și nu se aseamănă Biserica, orice am zice, cu nici o altă clădire din localitatea noastră. Dacă la școală ne ducem atunci când este rânduiala școlii, dacă la primărie ne ducem atunci când avem nevoie, la Biserică venim întotdeauna, duminică de diminică și sărbătoare de sărbătoare! Venim pentru sufletul nostru, și mai mult decât atât, venim să fim primiți în Casa Lui Dumnezeu de către Însuși Mântuitorul Iisus Hristos care a spus: «Casa Tatălui Meu, Casă de rugăciune se va chema»! Așadar, Biserica este Casa Lui Dumnezeu, deoarece în ea ne aflăm locul nostru, pentru că venind în Casa lui Dumnezeu, venim în vizită la Dumnezeu, mai mult ca să primim darurile Lui cele bogate!
– Rep. Da, dar sunt suficient de mulți și dintre aceia care caută darurile “cele bogate” în lumea aceasta dominată de “spiritual materialismului”, de dorința declarată de a avea bani cât mai mulți și o casă cât mai mare și mai impunătoare!
-Cel care agoniseşte ceva în lumea aceasta, ştie cât de mult s-a ostenit ca să dobândească lucrul dorit, şi se bucură de el. În felul acesta, Dumnezeu a pus în noi dorinţa de a avea ceva, de a avea Împărăţia Lui Dumnezeu, care de fapt, este în noi, cum spune Mântuitorul, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în sufletul nostru. Deci, în inima noastră, în adâncul nostru este Împărăţia Lui Dumnezeu, şi noi lăsăm cale liberă ca să pună stăpânire pe toată viaţa noastră, prin curăţirea gândului, prin luminarea minţii, prin curăţirea sufletului şi a trupului, că dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi, împlinim ceea ce întotdeauna spunem în rugăciunea Tatăl Nostru, “facă-se voia ta”!
– Rep. Să spunem, așadar, că fiecare vine în Casa Lui Dumnezeu pentru a se regăsi pe sine în comuniune cu ceilalți, dar nu credeți că sunt și unii oameni parcă prea nerăbdători și cu prea multe așteptări pentru ca Dumnezeu să facă minuni în viața lor zbuciumată?
-Nimeni nu pleacă din Biserică fără ceva de la milostivul Dumnezeu, un «cadou» ca un răspuns la rugăciune, pentru că El este milostiv și iubitor de oameni! Așa cum spunem de atâtea ori în rugăciunile noastre: “Că milostiv și iubitor de oameni, Dumnezeule ești”! Iar cei care se ostenesc cu adevărat și stau cuminți, cu atenție la Sfânta Liturghie, fără să vorbească, bineînțeles, fără să tăinuiască și să plănuiască, pentru că pe mulți îi vedem că stau și plănuiesc de parcă nu s-ar mai fi văzut de nu știu câtă vreme! Ei, și pe aceștia îi primește Dumnezeu, îi primește pe toți, pentru că Iubirea Lui este milostivă și îndelung răbdătoare. Însă, aceia care au stat cuminți, pe aceia îi cinstește cu multe daruri, și nimic de ei nu se va atinge, că spune Sfânta Scriptură: «Și de veți bea ceva de moarte, nu se va alipi de voi»!
“Duhul Sfânt este prezent, pentru că El este pretutindenea și pe toate le împlinește”!
– Rep. Într-o lume secularizată și mereu traumatizată de anumite efecte nedorite ale crizei materiale și morale, ce trebuie să facem noi, pentru a întări mai mult reperele credinței noastre și pentru a consolida zidirea Ierusalimului pământesc?
-Dacă noi credem în Mântuitorul Iisus Hristos, vom avea viață veșnică, și așa cum de multe ori a spus-o celor care i-a vindecat: «Crezi, tu, în Fiul Lui Dumnezeu?», iar ei au răspuns: «Cred, Doamne!», așa și nouă, Dumnezeu ne cere să credem, cum zicem și în Crezul pe care îl rostim întotdeauna la Sfânta Liturghie, și care a fost alcătuit de către sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din 325. În acest Crez, noi mărturisim dumnezeirea Tatălui, care este creatorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute, mărturisim dumnezeirea Fiului, Într-Unul Fiul, născut din Tatăl, mai înainte de veci. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Mărturisim întruparea Lui, adică, înomenirea Lui, că s-a făcut om, de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara! Mărturisim și ne închinăm sfintelor Sale pătimiri, pentru că a pătimit pentru noi, oamenii, și a Înviat și S-a Înălțat la ceruri!
– Rep. Sărbătoarea aceasta binecuvântată de la Mănăstirea «Sfânta Treime», ne arată întotdeauna cât de minunată este lucrarea Duhului Sfânt?
-Când noi așteptăm Pogorârea Duhului Sfânt la Rusalii sau la Cincizecime, ei, bine, toate acestea marchează evenimentele importante din viața noastră creștină. Sfinții Părinți care au temeluit această învățătură din Sfânta Scriptură, din viața Bisericii, ne-au arătat nouă felul în care au lucrat ei cu Duhul Sfânt, căci de fiecare dată, de câte ori au fost sinoadele acestea ale episcopilor, Duhul Sfânt este prezent, pentru că El este pretutindenea și pe toate le împlinește! Deci, Duhul Sfânt este în noi! Așa cum îl rugăm: «Vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea»!
– Rep. Dar, oare, avem noi întotdeauna deschiși “ochii minții și ai inimii” pentru a desluși lucrarea mântuitoare a Duhului Sfânt și a Sfintei Treimi?
-Deci, Duhul Sfânt este cinstit, în primul rând, ca unul care îndeamnă, înțelepțește și îi sfătuiește pe părinții noștri să alcătuiască învățături de suflet folositoare, pe care, folosindu-le în viața noastră, să ne mântuim! Căci, nu este totuna să mergi în competiția mântuirii, după altă lege care nu te duce la coroană! Cum spune Sf. Apostol Pavel: Numai cei care aleargă după regula jocului, aceia vor primi cununa cea nevestejită! Dar legea mântuirii noastre este simbolul de credință, Crezul, pe care noi, Biserica Ortodoxă îl avem de atunci, din 325 și până astăzi. Acest simbol este întotdeauna prezent în sfânta biserică și în Sfânta Liturghie, semn că odată ce mărturisim dumnezeirea Tatălui, și a Fiului și a Sfântului Duh, noi îi cinstim și pe sfinți, pentru că Dumnezeu există și prin plăcuții săi, prin sfinții săi!
– Rep. Putem vorbi de o cale anume pe care să mergem cu mai mult curaj pentru a deveni și noi sfințitori ai credinței și ai locului, poate și smeriți slăvitori ai corului de îngeri din Casa Lui Dumnezeu?
-Dumnezeu nu este singur în ceruri, este împreună cu sfinții, pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a trimis pe Însuși Fiul Său, iar Fiul Său care S-a înălțat la ceruri cu trupul nostru, ne duce și pe noi să ne întoarcem în Casa Tatălui Ceresc, pentru că acolo sunt multe lăcașuri! «În Casa Tatălui Meu, multe locașuri sunt ale sfinților», iar în aceste locașuri vrem să fim și noi, cei care ne ostenim pe pământ și Îl cinstim întotdeauna pe Dumnezeu, pe sfinții Săi, pe Maica Domnului și pe Sfânta Cruce!
– Rep. Care este «candela» care ține mereu aprinsă flacăra credinței noastre?
-Biserica noastră este aceea care păstrează tezaurul acesta, iar noi anul acesta îi cinstim pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, strămoșii noștri, care ne-au ajutat să dobândim libertatea, să dobândim această putere ca în biserică să ne rugăm cu frică și cu cutremur de Dumnezeu, fără ca să fim opriți de cineva! Lumina Crezului este întotdeauna folositoare în Biserica noastră! Așadar, Rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos: «Părinte, Sfinte, doresc ca unde sunt Eu, să fie și ei cu Mine, și slava pe care am avut-o de la Tine, mai înainte de a fi lumea, să le-o dai lor, ca și ei să fie întru bucurie, precum și noi suntem în aceeași bucurie» să fie mereu în sufletul nostru!
– Rep. E ca o flacără care luminează și mereu dătătoare de viață!
-Întocmai, pentru că slava cerească și bucuria Duhului Sfânt rămân întotdeauna în biserica noastră, iar Evanghelia rămâne vie în sufletele tuturor credincioșilor, așa cum a fost în sufletele Sfinților Apostoli, atunci când Mântuitorul S-a Înălțat la Ceruri!
– Rep. Poate că și noi, astăzi, după ce vom fi pregustat din mireasma acestor sărbători dumnezeiești, vom încerca să fim cu mult mai buni și mai răbdători!
-De aceea, zice Sf. Evanghelist Luca: “Sfinții Apostoli s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare, totdeauna preamărindu-L pe Dumnezeu și închinându-se Lui”! La rândul nostru, și noi să ne întoarcem de la sfânta Biserică la casele noastre, cu bucurie mare, că aici am lăsat pentru câteva momente toată grija cea lumească, și stând în biserica slavei cerești, să știm că în Biserica aceasta am primit Duhul Sfânt, așa cum spunem totdeauna: «Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne»! În această cântare și în această rugăciune pe care o zicem întotdeauna la sfârșitul Sfintei Liturghii, mărturisim toată viața noastră și toată învățătura noastră înaintea Sfintei Treimi!
Profesor, Vasile Gogonea
