Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Interviu cu Maica MARINA GLIGOR Stavrofora, Stareţa Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Gorj – “Să ne străduim să-L primim pe Dumnezeu, prin Fiul Său, în sufletele noastre”

1768

– Rep. Maică Stareță Marina stavrofora, vă regăsesc azi, cu mare bucurie în suflet, în amvonul stăreției acestei sfinte mănăstiri, spre bucuria credincioșilor care vă cunosc de zeci de ani, ca fiind ostenitoare dăruită cu har și mereu stăruitoare în slujba lăcașelor de închinare din Gorj!
-Ca să vă spun sincer, nu mi-am dorit neapărat să revin la demnitatea de stareță a mănăstirii unde am trudit de aproape un sfert de veac, pentru că sunt conștientă de greutățile pe care le am de înfruntat și de răspunderea în fața Lui Dumnezeu de a păstori obștea aceasta!
– Rep. În Duminica a 28-a după Rusalii, avem, așadar, «Pilda celor poftiți la cină»(Luca 14, 16-24) în care Sfântul Evanghelist Luca prezintă Cina la care suntem cu toţii chemaţi prin Sfânta Liturghie, unde Domnul Iisus se dăruieşte în Sfânta Împărtăşanie, iar pentru că trebuie să luăm parte la această Cină, să ne plecăm înţelepciunii atotştiutoare a Lui Dumnezeu, pentru înţelepţirea noastră!
-Dumnezeu ne cheamă pe toți să ne împărtășim cu Sfântul Său Trup, ca să primim viața veșnică în Împărăția Sa! Ne cheamă și pe cei păcătoși, pe cei care nu vor să vină, pentru că suntem în timpul postului, când trebuie să facem pregătire duhovnicească și să ne împăcăm cu Dumnezeu! Să ne străduim să-L primim pe Dumnezeu, prin Fiul Său, în sufletele noastre!

“Dumnezeu ne cheamă mereu, dar, noi nu suntem pe măsura chemării Sale”

– Rep. Pot să vă spun că în toată această perioadă de mai bine de un an și jumătate, cât ați purtat nevoința de proestareță, v-am ascultat și chiar v-am admirat glasul dumneavoastră inconfundabil care a răsunat atât de frumos la strană!
-Am cântat și îmi place să cânt și acum, chiar dacă sunt puțin răgușită!
– Rep. Cred că locul binecuvântat de Dumnezeu în care se află această sfântă mănăstire unde oamenii vin ca să-și vindece sufletul e o «gură de rai» în care sălășluiesc sfinții, iar, cum spune psalmistul: «Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei»!
-Dumnezeu ne cheamă mereu, dar, noi nu suntem pe măsura chemării Sale! Simt că mereu sunt nemulțumită de mine!
– Rep. Ați dovedit mereu și acum o faceți cu prisosință, demonstrându-le tuturor și demonstrându-vă că știți să răspundeți chemării Lui Dumnezeu!
-Poate că nu reușim să răspundem întotdeauna, așa cum trebuie!
– Rep. Vă mai încearcă amintirile din perioada în care ați fost în Germania împreună cu Maica Stareță de la Mănăstirea «Sfânta Ana» din Orșova?
-Am fost atunci trimise ca să învățăm limba germană, pentru că eram în obștea de maici de la Tismana. E bine ca oriunde mergem, să arătăm frumusețea ortodoxiei noastre, pentru că Mântuitorul a venit o singură dată și ne-a lăsat o singură credință ca s-o propovăduim cu mintea și cu sufletul.
– Rep. Maică stareță, mulți oameni știu puține lucruri despre această frumoasă mănăstire, așa că fiind cea mai îndreptățită prin menirea pe care o aveți, vă rog să ne spuneți ceva despre istoricul acestui sfânt locaș de închinare și de rugăciune!
-Mănăstirea e atestată documentar din anul 1519, dar ea este mai veche, desigur, ființând multă vreme ca mănăstire de călugări, a fost și biserică a satului, dar la Primul Război Mondial a fost părăsită din diferite motive, pentru că în zonă s-au purtat lupte eroice ale armatei române aflată în retragere. În 1923 Părintele Veniamin Pestrea, care era de loc din Strâmba și care fusese la Muntele Athos, a găsit mănăstirea ruinată, numai biserica era «în picioare», pentru că restul construcțiilor fuseseră dărâmate şi a renunțat să mai slujească la Sfântul Munte, a venit aici și a reparat biserica și construcțiile anexă, ridicând casa cea veche din incinta mănăstirii, pe care trebuie s-o restaurăm. S-a reluat rânduiala vieții de mănăstire şi în 1928, Nicolae Iorga a trecut biserica și construcția cea veche pe lista monumentelor istorice. De atunci, a funcționat ca mănăstire de călugări până în 1952, când au fost aduse maici de la Jitianu și de atunci funcționează ca mănăstire de maici.

“Dacă vrea Dumnezeu, totul este cu putință”

– Rep. Frământată istorie are această mănăstire!
-Au mai viețuit câteva maici, până în 1985, când a trecut la Domnul Maica stareță Ermionia Cândea, iar apoi a rămas doar un călugăr, până în 1991, când am fost trimisă de la Tismana împreună cu câteva maici. Apoi au venit și multe tinere, astfel că în scurtă vreme am ajuns ca obștea să numere aproape șaptezeci de viețuitoare. Cum s-a reluat viața monahală după revoluție, au venit măicuțe de la alte mănăstiri care au fost părăsite, dar, de aici de la noi au mers la Mănăstirea «Dealu Mare», la «Cămărășeasca Sf. Ioan Botezătorul», la Mănăstirea «Icoana», la «Mraconia» și ultima la Mănăstirea Dobrița, unde s-au dus opt măicuțe de la noi! Au plecat la Maglavit, la Craiova, în Ardeal, la «Schitul Doamnei» de lângă Toplița, la Săliște, lângă Sibiu, peste tot unde a fost nevoie.
– Rep. Cu harul pe care îl aveți, de a strânge la un loc măicuțele, să sperăm că se va ajunge iar la numărul de șaptezeci de viețuitoare, câte au fost odinioară!
-Dacă vrea Dumnezeu, totul este cu putință! Nu eu le strâng, Dumnezeu le trimite! Avem spațiu, chiliile sunt gata făcute, le așteptăm să vină la noi!
– Rep. Sunteți un fel de «pepinieră» a vieții de mănăstire, după cum înțeleg!
-Dacă e ceva bun, evident, nu e meritul meu, e numai darul Lui Dumnezeu!
– Rep. Am aflat că revenirea cuvioșiei voastre la demnitatea de stareță a produs multă bucurie în sufletul credincioșilor!
-Eu nu am plecat de aici, tot aici am fost și am supravegheat mai «de departe» viața de obște a mănăstirii! Simt că nu mai am energia pe care am avut-o înainte…
– Rep. Dar, aveți experiența necesară pentru a da viață faptelor pilduitoare!
-Numai dacă vrea Dumnezeu! El ne dă rugăciunea și noi trebuie să cerem, că dacă nu ceri și nu te rogi…Avem nevoie de binecuvântări arhierești, ca să împlinim poruncile, iar noi trebuie să fim ascultători!

“La această mănăstire ne ocrotește Harul Sfintei Treimi și Acoperământul Maicii Domnului”

– Rep. Mă bucur că pe chipul sfinției voastre strălucește lumină și acest lucru e un semn de binecuvântare! E un semn de împrimăvărare a sufletului!
-Ei, nu numai pentru că sunt din nou stareță, ci, pentru că pot să mă implic direct în activitățile de înfrumusețare a mănăstirii, pot să iau parte la toate slujbele, iar cât am fost proestareță, am fost nelipsită de la slujbe! Dumnezeu te ajută cu putere nemăsurată atunci când ești în «Casa» Lui și te rogi!
– Rep. Aș dori să vă gândiți și să facem acest lucru cu toți, astfel ca Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu să fie mai cunoscută, pentru că lumea nu știe cât de binefăcătoare este rugăciunea la această mănăstire pentru sănătatea oamenilor și pentru viața liniștită a omului care trăiește în societatea zbuciumată de azi!
-Să sperăm că lumea va descoperi tot mai mult puterea tămăduitoare a mănăstirii noastre, că oamenii vor veni să se roage pentru nevoințele lor, să caute mai mult biserica, pentru că aceasta înseamnă «biserica», o comunitate de credincioși!
– Rep. Ce poate să ofere mănăstirea pentru primenirea sufletească a vieții omului?
-Rugăciunile și sfintele slujbe, cele care ne apropie mai mult de Dumnezeu! Se zice că dacă noi facem un pas către Dumnezeu, El face zece pași către noi! Pentru că din iubire ne-a făcut! Ne supraveghează și ne așteaptă pentru că este Creatorul nostru, ca Proniatorul purtător de grijă! Așa cum părintele se bucură de copilul său că e cuminte și îl ascultă, așa se bucură și Dumnezeu de noi. Aș dori să înțeleagă oamenii acest lucru! Nu neapărat în mănăstirea noastră! În mănăstiri și în bisericile de parohie, oamenii să alerge la Tatăl lor, la Dumnezeu, să ținem legătura cu Dumnezeu! Mă uit la câte o familie la care Dumnezeu le-a dat și necazuri, de parcă nu mai pot sărmanii să scape de ele! Iar aici, putem să spunem că Dumnezeu le-a îngăduit necazul, pe care oamenii îl pot duce, pentru că, de fapt, omul să se roage și mai tare la Dumnezeu! Prin acele necazuri îngăduite, se menține o legătură permanentă cu Dumnezeu, pentru că necazurile sunt îngăduite în urma păcatelor noastre!
– Rep. Aveți înțelepciunea și blândețea cuvântului care mângâie sufletul, de unde ați dobândit acest neasemuit har, Maică Stareță?
-Nu este meritul meu, ci, peste toate e Harul Sfintei Treimi! La această mănăstire ne ocrotește Harul Sfintei Treimi și Acoperământul Maicii Domnului! Dacă am ceva bun, e darul Lui Dumnezeu!(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here