În Duminica a 8-a după Rusalii, avem Pericopa Evanghelică despre «Înmulţirea pâinilor», (Sf. Ev. Matei 14, 14-28; Ap. I Corinteni 1, 10-17), un prilej minunat care îndreptăţeşte omul credincios, cu mintea plină de înţelepciune, să desluşească un mesaj potrivit căruia Mântuitorul Iisus Hristos veghează îndeaproape pulsul vieţii noastre cotidiene, dar vrea să vadă că şi noi ostenim pentru salvarea noastră, mai ales că El, Fiul Lui Dumnezeu, Care a hrănit mulţimile, şi poate că o parte din aceste mulţimi, împreună cu fariseii, L-au răstignit pe cruce, dar, peste toate vitregiile acestea, Mântuitorul se dovedeşte trimisul Părintelui Ceresc, iar într-o astfel de ipostază Înălţătoare, ne ştie pe noi toţi, în toate mădularele noastre, înrădăcinaţi în aceeaşi pronie cerească, poate şi ca fraţi ai Lui, deoarece El suferă împreună cu noi, ca noi să suferim împreună cu El, pentru a birui împreună cu El, ştiind că pe El, Fiul lui Dumnezeu, L-a trimis Tatăl, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, desigur, ca să ne hrănească, dar să ne şi crească prin suferinţă, prin încercări şi prin iubire şi, mai mult, prin nevoinţă să biruim, adresându-ne îndemnul de a ne îngriji mai întâi de hrana noastră sufletească!
«Şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulţimilor»
Astăzi, când îl sărbătorim pe Sfântul şi slăvitul Prooroc, Ilie Tesviteanul, să pornim de la premisa că în Dumnezeiasca Evanghelie (Matei 14, 14-22) a Duminicii a 8-a după Rusalii, când ne împărtăşim din Trupul şi sângele Domnului, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să păstrăm în sufletul nostru şi cuvântul dumnezeiesc, asemenea unei împărtăşanii, fiindcă ne-a spus Mântuitorul Hristos: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4), de aceea, facă Domnul să ne împărtăşim şi noi dintr-o asemenea Milă care îi cuprinde pe toţi, deoarece în milă suntem cuprinşi noi, cei păcătoşi, iar Iisus Mântuitorul, aşa cum ne descoperă Evanghelia, are milă, văzând mulţimile şi tămăduindu-i pe cei bolnavi, mai ales că atunci când s-a făcut seară şi s-au apropiat de El ucenicii, aceştia I-au zis: “Locul este pustiu şi, iată, vremea e târzie. Dă drumul, deci, mulţimilor, să meargă în sate să-şi cumpere de hrană”. Desigur, două taine se deschid aici, deodată: pe de o parte, taina cu adevărat dumnezeiască, în loc pustiu Dumnezeu a scos apa din piatră şi pâine va înmulţi. Iar spiritual, te răscoleşte acest gând: în loc pustiu să dai hrană! Pur şi simplu, te cuprinde această nelinişte, simţind parcă pustiul acestei lumi, iar în golul sufletesc al omului, în pustiul deşertului, să dai, de la Hristos, împreună cu El, pâine pustiului sufletesc al omului, mai ales că experienţa acestui pustiu interior naşte întrebarea: cum să hrănim pustiul din interiorul nostru, ca să-l facem roditor? Un lucru valabil pentru orice pustiu sufletesc din lume, care nu poate fi desfiinţat pentru că pleacă din Creaţia Unui Atotputernic Dumnezeu, din suflarea divină originară cu care a fost înzestrat omul, din eternitatea Lui Dumnezeu! Evanghelia Duminicii acesteia ne invită să ne schimbăm optica, să nu fim victime ale societății secularizate, care eludează perspectiva creștină asupra realității sau o marginalizează, să luptăm pentru a dobândi o inimă plină de iubire, care iradiază în jur dragoste și atunci o expresie din popor se va adeveri și în cazul nostru, al fiecăruia, căci vom avea un suflet bun «ca pâinea caldă», iar în acest suflet, să facem loc unei viziuni a milosteniei, a întrajutorării aproapelui, pentru a depăşi o viziune eronată a lumii secularizate! Pentru lumea noastră de azi, pentru lumea dintotdeauna, de cele mai multe ori șubrezită din punct de vedere economic și aflată într o criză prelungită și cu mare putere de eroziune psihică profundă, mesajul Evangheliei acestei Duminici a 8-a după Rusalii ne învaţă că Dumnezeul înseamnă şi îndemnul de a ne îngriji mai întâi de hrana sufletească, iar acest mesaj, nu ar trebui nicidecum ignorat, căci el ne ajută să vedem lumea cu ochii Lui Dumnezeu, ca să ne vindecăm de viziunea secularizată, care e o sursă de măcinare lăuntrică, atât de plină de toxicitate şi de manipulare.
“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”
În loc de concluzie, putem spune că minunea înmulţirii pâinilor se repetă la fiecare Sfântă Liturghie şi se repetă cu fiecare moment greu prin care trecem în viaţă, dar Iisus Hristos este cu noi, oferindu-ne din pâinea bucuriei. Desigur, multe ar fi sensurile duhovniceşti ale acestei Evanghelii a înmulţirii pâinilor, dar, dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie primim darul darurilor care este Iisus Hristos, fiindcă la Sfânta Liturghie Dumnezeu se coboară printre oameni şi suie oamenii la Dumnezeu, cum ne spune Părintele Arsenie Boca! La fiecare Sfântă Liturghie, Duhul Sfânt actualizează, face prezentă pentru fiecare credincios în parte şi pentru toţi laolaltă, nu numai întreaga viaţă pământească a Mântuitorului, ci şi Înălţarea Sa la cer şi chiar în mod anticipat, a doua Sa venire. Hristos este prezent în slujbă, tot atât de real ca şi acum două mii de ani, iar această prezenţă atinge punctul culminant la prefacerea darurilor de pâine şi vin în Trupul şi Sângele Mântuitorului. Însă, Sfânta Liturghie nu este doar o anamneză a faptelor mântuitoare ale lui Hristos, ci şi o lucrare actuală a Lui! Să mai amintim despre faptul că peştele are un înţeles deosebit în Sfânta Scriptură, de aceea în catacombe e înfăţişat chipul Mântuitorului, precum ştim şi pentru faptul că cele cinci litere ale cuvântului grecesc «ihtis» = peşte (de aici şi o ştiinţă: ihtiologia) sunt iniţialele expresiei: «Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul». Aşadar, s-au adus la Mântuitorul cinci pâini şi doi peştişori, iar El a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă în cete de câte cincizeci. În cele din urmă, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, Mântuitorul Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor, iar ucenicii, mulţimilor, pentru a întări încă o dată faptul că Dumnezeul înseamnă nu doar hrana trupească, ci, mai înseamnă şi îndemnul de a ne îngriji mai întâi de hrana sufletească!
«Auzi-mă Doamne, ca să cunoască poporul acesta că Tu eşti singur Dumnezeu»
Pentru că, astăzi, aşa cum amintim, avem şi Sărbătoarea Sfântului şi slăvitului Prooroc, Ilie Tesviteanul, acesta ne ajută să observăm că, deşi a trăit cu aproximativ 850 de ani înainte de Hristos, faptele lui au o deosebit de mare actualitate, deoarece, într-o lume controversată şi apăsată de păcate, dacă el ar coborî acum printre oameni, ar lua aceleaşi atitudini ferme împotriva tuturor, faptelor care nu sunt după voia Lui Dumnezeu, mai ales că prin întreaga lui osteneală, Sfântul Ilie a dovedit o exemplară ascultare faţă de Dumnezeul Cel Unic, demascând falsitatea idolilor şi a slujitorilor acestora. Însuşi numele lui, Ilie, în ebraică «Eliahu», se traduce «Iahve este Dumnezeu», adică numai Unul Iahve este Dumnezeu cu adevărat, iar noi trebuie să realizăm faptul că Sfântul Ilie, prin slujirea lui devotată, nu este numai unul dintre cei mai râvnitori prooroci ai Legii Vechi, ci este şi contemporan cu noi, ca un luptător împotriva idolatriei şi a falşilor preoţi. Ni se relatează faptul că Ahab, un rege nelegiuit, căsătorit cu idolatra Isabela, a acceptat închinarea la zeul păgân Baal, căruia i-a rânduit 450 de preoţi mincinoşi, iar pe preoţii adevăratului Dumnezeu i-a omorât. În consecinţă, Sf. Ilie, după ce, cu puterea Domnului a încuiat cerul spre a nu mai ploua 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru această nelegiure, i-a avertizat pe toţi închinătorii la idoli: «Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi lui!». Cu certitudine, în mijlocul idolatriilor secolului XXI-lea, al sectelor, al «taumaturgilor» răsăriţi din noaptea globalismului ateu, al pretinşilor «guru», al abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine, poate că Sf. Ilie ne-ar întreba: «Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele, românilor? Ziceţi că sunteţi urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Constantin Brâncoveanul Mucenicul, Alexandru Ioan Cuza sau Mihai Viteazul, ai celor care au înfăptuit Marea Unire? Dacă da, vă întreb: ce credinţă au avut? Ştim bine, cea ortodoxă! Şi atunci, de ce alergaţi după credinţe străine de neam şi după dumnezei străini?». Desigur, Sfântul Ilie nu este doar un personaj aspru, justiţiar intransigent, gata să taie şi să ardă cu foc pe cei nelegiuiţi, dar şi un om tandru, al rugăciunii smerite, al râvnei exemplare, după cum însuşi mărturiseşte: «Auzi-mă Domne, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu eşti singur Dumnezeu», fiindcă Sfântul şi slăvitului Prooroc, Ilie Tesviteanul este un ales mijlocitor pentru toţi cei care îngenunchează cu evlavie înaintea icoanei lui, în Biserica noastră dreptmăritoare!
Profesor, Vasile GOGONEA
PS. Astăzi, 20 iulie 2018, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi, va oficia Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii «Sfântul Ilie», situată în apropierea Sanatoriului din localitatea Dobriţa, Comuna Runcu, Protopopiatul Târgu-Jiu Nord, judeţul Gorj.
