Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Dumnezeu ne încredinţează bogăţia darurilor Sale!

310

Evanghelia Duminicii a 16-a după Rusalii este o pildă a înţelepciunii dumnezeieşti transfigurată şi metamorfozată în culoarea bogăţiei pe care Dumnezeu ne-o încredinţează cu atâta bunătate, deoarece ascultând Pilda Talanţilor avem obligaţia să folosim darurile primite de la Dumnezeu, împărtăşindu-le şi semenilor noştri, mai ales când trebuie să ne ferim de a ne mândri cu pretinsele noastre talente şi calităţi, pentru că nu trebuie să dispreţuim nicicând pe cei care nu sunt atât de înzestraţi, iar ceea ce credem că avem la un moment dat, nu este meritul nostru, ci, un dar de la Creatorul nostru!

Numai astfel putem să desluşim cu înţelepciunea minţii faptul că unul este mai marele bisericii, altul conducător de ţară, altul mitropolit, altul episcop, altul preot, altul stareţ de mănăstire, altul conducător de oşti, altul mare dregător în societate, altul scriitor, altul judecător, altul dascăl de învăţăcei, altul pictor sau zugrav, altul filosof, altul mare cântăreţ, altul astronom, altul croitor, altul meşter dulgher sau tâmplar, altul zidar, altul învăţător de minţi, altul lucrător de pământ, altul păzitor de vite sau de oi şi aşa mai departe, iar cu cât dregătoria este socotită mai mare, cu atât sporeşte răspunderea în faţa ui Dumnezeu şi a oamenilor!

Talanţii reprezintă darurile Duhului Sfânt, puse la dispoziţia credincioşilor!
Talanţii aceştia semnifică darurile şi abilităţile noastre personale, cu care Dumnezeu ne-a înzestrat când ne-a creat, fiind una din cele mai populare “interpretări” şi pentru fiecare devine interesant să vedem cât de mulţi creştini folosesc pilda plecând de la acest înţeles: Dumnezeu când ne-a creat ne-a dăruit nişte calităţi de mare valoare, pe care noi trebuie să le punem în valoare pentru El. Ideea pare generoasă dar, nu este neapărat biblică. Când citim textul vedem acolo ne-am aştepta să vedem un Dumnezeu care să insiste prea mult pe calităţile unei persoane pe care şi-o doreşte în slujba Sa, dar El pare să îşi aleagă slujitori tocmai de acolo de unde noi nu am alege, dintre oameni fără abilităţi prea multe, neîndemânateci, needucaţi şi dezavantajaţi fiziologic în diferite moduri, când avem impresia că un gen de corectitudine morală ne omoară! Domnul ne cheamă să Îi slujim prin Duhul Sfânt, lăsându-ne conduşi de Cel ce dă darurile, în lepădare de sine şi de pretenţiile propriilor noastre capabilităţi. Capacităţile celor trei robi apar în pilda Mântuitorului în ideea că le dă talanţii “fiecăruia după puterea lui”, iar semnificaţia talanţilor este deci exterioară celor trei robi, fiind aflată în altă parte. Da, oameni buni, talanţii aceştia reprezintă bani, valori şi lucruri materiale încredinţate nouă spre administrare înţeleaptă. Şi ne putem întreba în ce măsură ar trebui să privim la Stăpân, la Domnul nostru, ca la cineva interesat în aşa mare măsură de bunul mers al unor afaceri cât se poate de lumeşti, cum sunt acelea ale negoţului şi plasamentelor financiare, iar în sufletul nostrum am putea fi mai mult de atât, mult mai mult, nu-i aşa? Talanţii reprezintă darurile Duhului Sfânt, puse la dispoziţia credincioşilor pentru a aduce multă roadă în Împărăţia lui Dumnezeu. O interpretare spirituală, fără îndoială, şi cine ar îndrăzni să o conteste? Nu numai că Duhul Sfânt nu este menţionat nicăieri în proximitatea pildei, deoarece nu există nici măcar un element care să-i ajute pe ucenici să se raporteze la Duh şi darurile Sale, auzind pilda. În plus, o astfel de interpretare cade în capcana deraierii focalizării de pe Duh pe daruri, acestea fiind ontologic independente de Dătătorul lor. Desigur, talanţii aceia reprezintă şi oameni mântuiţi de Hristos, încredinţaţi de către Acesta ucenicilor şi urmaşilor lor spre păstorire.

Să ne împărtăşim de viaţa Dumnezeirii, de puritatea grădinii Raiului!
Credincioşia în slujirea acestor oameni este definitorie pentru răsplătirea acelui slujitor, iar imaginea Judecăţii viitoare, care succede Pildei talanţilor, este şi ea profund legată de atitudinea pe care o avem faţă de oameni, mai ales că răsplătirile sunt conforme cu felul în care am înţeles sau nu să slujim acelor “fraţi neînsemnaţi” ai lui Hristos! Constatăm că interpretarea populară talanţi = talente este cea mai nefericită dintre toate, la pachet cu cea legată de posesiuni materiale. Ambele nu ţin cont de contextul imediat al pildei, în care este important să menţionăm că singurii auditori sunt ucenicii, iar ce talanţi au primit ei când Învăţătorul şi Stăpânul lor a plecat înălţându-Se la Cer? Această conştiinţă ar trebui să ne zguduie pe toţi, că noi nu putem transfigura această lume şi nu putem să o facem cu adevărat respirabilă, să simţim că din ea ne împărtăşim de viaţa Dumnezeirii, de curăţia divină, de puritatea grădinii Raiului, de puritatea ei originară, uitând că înainte de a sfinţi lumea, trebuie să ne sfinţim pe noi. Noi nu putem transfigura, nu putem, cum se spune în Ecologie, să păstrăm curăţia acestor făpturi pe care le cântă poeţii, fie stolul de păsărele, de rândunele, fie grădinile care ne copleşesccu frumuseţea şi parfumul lor, fie muntele cu puritatea lui, fie apele, atât de cristalineodinioară, dacă oamenii nu se folosesc de talanţii oferiţi lor de către Dumnezeu. Omul modern nu întrebuinţează darurile naturale şi supranaturale ale lui Dumnezeu doar pentru sine! În pilda despre talanţi, Dumnezeiescul Mântuitor arată cum stăpânul a pedepsit pe servitorul său pentru că a îngropat talantul pe care i l-a încredinţat acestuia spre administrare. Trebuie precizat faptul că talantul, nu reprezenta o monedă, ci aproximativ 35 de kilograme de aur, argint sau bronz, având o valoare foarte mare, în funcţie de metalul preţios pe care îl desemna.

În concluzie, talanţii reprezintă darurile supranaturale pe care le primim!
Să privim cu atenţie: servitorul i-a dat înapoi stăpânului său talantul, dar s-a făcut vinovat că nu a folosit cum se cuvine talantul încredinţat lui. Stăpânul l-a pedepsit aspru, spunându-i răspicat: «Slugă vicleană şi leneşă!… Se cuvenea, ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind aş fi luat ce este al meu, cu dobândă» (Matei 25, 26-27). Servitorul a fost pedepsit pentru că nu a folosit talantul în nici un fel. El l-a îngropat. Câţi talanţi sau câte daruri ale lui Dumnezeu nu risipesc oamenii zilnic? Iată, unul dintre cei mai preţioşi talanţi de pe pământ este timpul. Cât de mulţi oameni risipesc timpul preţios. Tindem spre eternitate, spre nemurire, dar niciodată nu ştim ce să facem cu timpul vieţii noastre personale, atât de scurt şi irepetabil! Cât de des se gândesc oamenii prin ce să-şi omoare timpul, iar el nu se mai întoarce niciodată. Alt talant este raţiunea, un talant preţios, mare comoară pe pământ. Cât de mulţi oameni, mai ales tineri, şi-l îngroapă, fără să-şi îndeplinească îndatoririle legate de anii destinaţi învăţăturii, pentru că vine un timp când regretă că au atâtea lacune şi că nu au folosit cum se cuvine aceste daruri, însă ceea ce a fost irosit, irosit rămâne. Talantul înseamnă şi bani. În timpurile noastre milioane de oameni mor de foame, alte milioane de oameni nu au cu ce să se îmbrace, nu au un acoperiş deasupra capului, în timp ce bogaţii oferă mari sume de bani pentru lux, băutură şi diferite lucruri care nu sunt neapărat necesare. Cât bine ar putea face unii oameni oferind bani pentru opere de caritate, pentru şcoli, biserici şi alte opere destinate răspândirii Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Banul oferit pentru un scop bun, poate însemna un capital depus la banca cerească, unde el se înmulţeşte şi pe care odată dreptul Dumnezeu îl va întoarce însutit. În concluzie, talanţii reprezintă toate darurile supranaturale pe care le primim, sunt nişte preţioase tezaure, mană cerească, graţii nesfârşite ale lui Dumnezeu, daruri pe care le primim prin meritele Fiului lui Dumnezeu care a plătit cu suferinţa, sângele şi moartea Sa. Şi cât de mulţi creştini le neglijează şi nu se folosesc de rugăciune, ignoră Sfânta Liturghie, iar când se apropie de clipa morţii simt cu disperare cât de ignorantă şi deşartă a fost viaţa lor. Nu contează câte daruri am primit de la Dumnezeu, important este cum le folosim!
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here