În Duminica a 28-a după Rusalii (a Sf. Strămoşi după trup ai Domnului); Ap. Sf. Strămoşi: Coloseni 3, 4-11; Ev. Luca 14, 16-24 (Pilda celor poftiţi la cină), Evanghelia care se citeşte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în această a cincea Duminică a Postului Naşterii Domnului, ne prezintă momentul sublim în care îi sărbătorim pe toţi strămoşii, ca să aşteptăm descoperirea Lui Dumnezeu pe pământ, descoperirea Tainei ascunse de veacuri, prin arătarea Lui Dumnezeu în chip de om, pentru că acest lucru a fost vestit chiar de la început, de când Dumnezeu a luat ţărână în mâinile Sale şi i-a făcut pe oameni, plăsmuindu-i în chipul Său, prin aceasta anunţându-L deja pe Cel Ce avea să vină, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este chipul Lui Dumnezeu Tatăl (Fc. 1, 26-7; 2, 7; Col. 1,15), Cel Preaslăvit şi Atotputernic! În acest fel, cel care este poftit la Cină să poată spune: «Doamne, adeseori primesc Trupul şi Sângele Tău, şi ştiu că eu mă împărtăşesc cu Trup şi Sânge, iar eu simt, Doamne, acest lucru! Tu, Care ai trecut prin uşile încuiate, deci, Tu, al cărui Trup e îndumnezeit, Doamne, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt, înduhovniceşte-mă, Doamne, ca să simt cu duhul, în pâinea şi vinul de pe altar, Trupul şi Sângele Tău! Înduhovnicite, îndumnezeite, Doamne, din Tine să mă împărtăşesc şi astfel să trăiesc mereu Taina Ta şi Taina venirii Tale! În acest fel, simt că Împărtăşania este darul eternităţii Tale, că în toate, eu Te văd pe Tine, căci toate prin Tine s-au făcut, şi toate sunt un dar, o Euharistie, toate dorind să devină trup şi sânge dumnezeiesc, iar, eu însumi, să fiu părtaş la Cina Ta, la Trupul şi Sângele Tău, la masa Ta, în Casa Slavei Tale, ca să pot înţelege pe deplin că Dumnezeu ne-a pregătit pentru Euharistie, pentru Cina cea de Taină, la masa aceasta divină în care Dumnezeu-Fiul este unit cu făptura Lui şi în chip sublim cu omul»!
«Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: ,,Veniţi, că iată toate sunt gata!”».
În Duminica a 28-a după Rusalii, aflăm că Mântuitorul a chemat oamenii la Cina cea împreună cu El, precum la cina de dinaintea jertfei, patimii Lui, când a rostit: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu; beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele Meu”, adăugând, apoi: ,,Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea”. Prin urmare, despre banchetul din cer şi bucuria de a trăi, în Evanghelia Duminicii a 28-a după Rusalii, Mântuitorul a relatat următoarele: «Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: ,,Veniţi, că iată toate sunt gata”! Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă! Şi altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă! Cel de-al treilea a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni! Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: ,,Ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici”! Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: ,,Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul dintre bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea”! Aşadar, atunci când Iisus Hristos rosteşte parabola aceasta, cu smerită rugăciune să facem legătura adâncă între cuvintele ei şi «Cina cea de Taină», pentru că El le-a vestit atunci celor de faţă: ,,Un om oarecare a făcut cina”, iar Omul care a făcut cina este Însuşi Dumnezeu. Pentru că Mântuitorul se prezenta de fiecare dată: «Fiul Omului», iar, de la Sfinţii Părinţi înţelegem că Se numea astfel, fiind între oameni şi făcându-Se El Însuşi Om! Ca şi când ne-ar spune: ,,Eu, Om m-am făcut pentru voi; şi Eu, ca Om, ca Dumnezeu şi Om, fac cina şi vă chem la această cină, la această împărtăşire cu Mine”!
Deci, să ştim că este Cina din bunătăţile acestui pământ al Lui, Însăşi Viaţa Lui, iar cei chemaţi suntem noi! Pentru că toţi suntem chemaţi la acest ospăţ, nu, însă, toţi şi aleşi, pentru că Domnul va spune: ,,Mulţi chemaţi, puţini aleşi”, deoarece, devine ales acela ce răspunde la chemare, iar, în parabola aceasta, vedem că au fost chemaţi mulţi la ceasul cinei, după obiceiul tradiţiei creştine, mai ales că a fost trimis atunci slujitorul ca să le spună celor poftiţi: veniţi, că iată, toate sunt gata, ca în zilele creaţiei.
Cu certitudine, putem aprecia că sensul parabolei este de a pune sub semnul întrebării încrederea celor care ar putea fi prezenţi la cina mesianică a Mântuitorului Hristos, când va veni din nou în Slava Sa, cu precizarea că acei care aveau locul asigurat la cină au dovedit că nu şi-l doreau cu adevărat. Astfel, trebuie să ne întrebăm, dacă spunem că noi credem cu adevărat că atunci când suntem chemaţi, şi venim, oare, vom acţiona diferit de cei din parabolă? Dar, de ce ar trebui să credem că vom avea convingerea şi tăria de a acţiona diferit, când nici măcar ucenicii Lui Hristos nu au reuşit să fie prezenţi? Iată, după ce ucenicii fuseseră cu Hristos atâta vreme, ascultând învăţăturile Lui, fiind martori la minunile Lui, chiar şi după toate acestea, când Petru află că mărturisirea lui de credinţă este piatra pe care va fi zidită Biserica, el încearcă să-L oprească pe Hristos de la drumul spre Pătimirea Sa la Ierusalim şi primeşte în schimb cea mai aspră mustrare posibilă din partea lui Hristos: „Înapoia mea, Satano!” (Mt. 16, 23), mai ales că aşa cum se va dovedi ulterior, Sf.Ap. Petru şi toţi ceilalţi ucenici Îl părăsesc pe Hristos în timpul Pătimirii Sale pe Cruce, cu toate că Evanghelia după Ioan spune că numai unul dintre ucenici a stat lângă Hristos, unul fără nume, un ucenic anonim, denumit şi «ucenicul cel iubit» şi devotat! Evident, spre deosebire de ucenicii din vremea Lui Hristos, noi ştim acum, desigur, că prin faptul că Hristos S-a dat pe Sine pentru mântuirea noastră, ne facem părtaşi trupului Său, prin această venire înaintea Sa, când putem să fim părtaşi la cină, pentru că Dumnezeu ne-a pregătit pentru Euharistie, pentru Cina cea de Taină, la masa aceasta divină în care Dumnezeu-Fiul este unit cu făptura Lui şi în chip sublim cu omul!
„Nici unul dintre acei bărbaţi (care M-au refuzat, n. n.) nu va gusta
din Cina Mea“!
Să mai înţelegem din parabola aceasta şi faptul că omul rămâne robit în lumea în care trăieşte doar materialiceşte şi chinuit de pandemie, deci, unul lângă ogorul lui, altul lângă vieţuitoarele lui, altul cu familia lui, dar fără Dumnezeu, iar, fără Dumnezeu, omul nu mai înseamnă nimic, indiferent că s-a văzut mare bogat, mare parlamentar, mare consilier cocoţat pe afişele partidului pe care îl slujeşte cu…slugărnicie, pentru că fără Dumnezeu şi în pandemie, rămâi în lumea morţii! Deşi toate dau cuvânt şi Slavă Lui Dumnezeu, simţi parcă întreaga făptură: bobul de grâu, bobul de strugure, cum strigă: «Eu sunt Împărtăşanie! Eu sunt Euharistie!», ca apoi să strige lanul de grâu: «Din mine ia Hristos pâinea şi o preface în trupul Lui», iar strugurele spune: «Din mine, din boabele mele ia Hristos şi din vin face sângele Său!». Aşadar, toate strigă, toate mărturisesc faptul că sunt Împărtăşanie. Cu toate că ele strigă, parcă nici nu auzim, fără să realizăm că numai în Dumnezeu este salvarea noastră din pandemie şi din propaganda politicienilor fără scrupule, iar, fără Dumnezeu, toţi rămânem în lumea morţii la… pretinsa terapie intensivă! Căci Dumnezeu, chiar şi aici este Taina, pentru că El a creat lumea prin Harul Lui, pe care îl putem intitula ca fiind «inelul nostru de logodnă» cu Dumnezeu, iar El este «Mirele» Bisericii! În loc de concluzie, să reţinem faptul că de multe ori, dacă nu chiar întotdeauna, refuzăm înnobilarea pe care Dumnezeu ne-o hărăzeşte şi ne complacem în mizeria condiţiei umane căzute în păcatul pandemic, iar, dacă renunţăm să înaintăm spre mântuire, spre viaţa veşnică, vom rămâne pe dinafară! Poate că nu suntem pregătiţi pentru ea şi am ales drumuri false, pardosite cu aroganţă politicianistă, globalistă şi secularistă, unii dintre politicienii noştri cocoţaţi la…palavramentare având convingerea că numai ei au dreptate, iar cei pregătiţi să-L slăvească pe Dumnezeu, vezi, Doamne, ar fi nişte…habotnici, neavându-se în vedere că aceştia sunt mai degrabă cei smeriţi, cei în suferinţă, cei care nu cunosc aroganţa şi slava deşartă! Puţine cuvinte pilduitoare sunt mai dramatice decât acestea din parabolă, iar învăţătura unei asemenea parabole să ne fie mereu prezentă în conştiinţă, în fiecare clipă, deoarece, în fiecare clipă suntem «poftiţi la cină» şi în fiecare clipă găsim alte şi alte pretexte fără sensuri reale, inventându-ne o lume artificială, cu satisfacţii efemere, care nu duc nicăieri şi care ne sechestrează în întunericul izolării şi al distanţării sociale!
Pericopa Evanghelică se încheie cu un avertisment înfricoşător: „Nici unul dintre acei bărbaţi (care M-au refuzat, n. n.) nu va gusta din Cina Mea“! Ei, bine, aşa va fi, deoarece Cuvântul Domnului întruchipează întotdeauna Adevărul, iar, pentru mângâierea noastră, vrem să vedem, însă, aspectul pozitiv, încurajator al acestei Pilde Evanghelice şi să înţelegem că Domnul a zis că toţi aceia ce I-au refuzat chemarea, nu vor gusta din Cină, deci, înseamnă că acei care răspund chemării Sale, vor pregusta din ospăţul euharistic, vor fi fericiţi să cineze la Masa Lui, pentru că în ajunul Naşterii Sale, Dumnezeu ne-a pregătit pentru Euharistie, pentru Cina cea de Taină, la masa aceasta divină în care Dumnezeu-Fiul este unit cu făptura Lui şi în chip sublim cu omul!
VASILE GOGONEA
