Lumina, şi Adevărul, şi Viaţa – Ca femeile mironosiţe, să-L căutăm pe Hristos Cel Înviat

109

poza gogoneaPericopa Evanghelică a Duminicii a treia după Înviere, ne îndeamnă să-L căutăm pe Hristos Cel Înviat, la fel ca femeile mironosiţe care s-au dus la mormântul Mântuitorului nostru, ca să ungă cu miresmele pe care le-au pregătit şi le-au cumpărat, Sfântul trup al Domnului Iisus Hristos aşezat în mormânt! Vedem, astfel, bărbăţia şi tăria credinţei acestor sfinte femei în Fiul Lui Dumnezeu, pentru că în timp ce ucenicii stăteau ascunşi, încuiaţi într-o încăpere de frica iudeilor, ele cumpărau giulgiu şi miresme să ungă trupul Lui Iisus, aşa cum le vedem alergând în zori de zi pe Golgota să vadă mormântul.

Iar ele, intrând în mormânt, au primit vestea, de la arhanghelul Gavriil, că a Înviat Domnul, spunându-le: Bucuraţi-vă! Nu mai plîngeţi! Apoi, la porunca lui, s-au întors fugind şi au spus apostolilor că Hristos a înviat şi nu mai este în mormânt!

Femeile mironosiţe sunt cele mai vrednice martore ale Învierii Domnului!

Iată, prin urmare, câtă îndrăzneală şi câtă putere la aceste femei, pentru că ele au tăria şi aleargă la mormânt, intră înăuntru, aduc miresme, se întăresc una pe alta, vorbesc cu îngerii, privesc cele dintâi mormântul gol de Viaţă şi văd giulgiurile aşezate alături, fără să se teamă de întunericul nopţii, nici de ostaşii care străjuiau mormântul, nici de moarte, nici de îngeri, de nimic! Tăria şi curajul de care au dat dovadă atestă că dorul lor era unul singur: să-L vadă pe Iisus, să ungă şi să-I sărute sfântul Lui trup, iar în felul acesta, femeile mironosiţe sunt cele dintâi şi cele mai vrednice martore ale răstignirii, morţii, îngropării şi Învierii Domnului, sunt primele care vestesc apostolilor şi lumii întregi că a Înviat Hristos, că moartea, diavolul şi iadul au fost biruite şi raiul s-a deschis! Dar, să vedem acum, cine au fost femeile mironosiţe? Cele mai cunoscute au fost: Maria Magdalena, din care Domnul scosese 7 draci, iar aceasta a fost cea mai înflăcărată în credinţă, atât la vremea aceea, cât şi după, deoarece, după Învierea Domnului a mers până la Roma, la Cezarul Tiberius, căruia i-a relatat despre toată judecata nedreaptă care I se făcuse Lui Iisus! Tot ea, cu puterea Domnului Hristos, a vindecat pe împăratul Tiberius la un ochi, iar acesta, drept mulţumire, a trimis ostaşi să aducă legaţi la Roma pe toţi cei vinovaţi, care şi-au luat pedeapsa meritată. Cu multă râvnă a propovăduit cu înflăcărare şi a răspândit credinţa peste tot pe unde mergea, găsindu-şi sfârşitul în Efes, fiind îngropată de Sfântul Evanghelist Ioan. Despre cea de-a doua mironosiţă, Salomeea, ştim că era fata Sfântului Iosif, logodnicul Maicii Domnului, fiind căsătorită cu Zevedei, tatăl lui Ioan Evanghelistul şi al lui Iacob. Cea de-a treia mironosiţă, Ioana, era femeia lui Husa, care a fost econom în palatul lui Irod împăratul. Marta şi Maria, cea de-a patra şi cea de-a cincea mironosiţă, sunt surorile lui Lazăr, Maria lui Cleopa este a şasea mironosiţă, iar cea de-a şaptea, Suzana, era singura soră a marelui învăţat Gamalieil, tânără, înţeleaptă şi frumoasă, care a cunoscut pe Domnul în apropierea Patimilor Sale.

Sfinţii Părinţi le-au aşezat în rândul Apostolilor, întocmai cu Apostolii

Aceste femei au fost martore la suferinţele lui Iisus, la îngroparea Lui şi apoi la Învierea Lui din mormânt, dar să nu uităm prea uşor că ele au lucrat cu mare dăruire pentru Domnul, încă de la începutul propovăduirii Sale. Mergeau cu o zi două înainte la locul unde trebuia să vină Mântuitorul şi pregăteau cele ce trebuiau pentru masă, gătind şi servind pe Iisus şi pe ucenicii Săi, practic, în tot timpul propovăduirii şi al activităţii Domnului au lucrat sfintele femei mironosiţe, ele dovedind şi un curaj deosebit în timpul Sfintelor Patimi, motiv pentru care Sfinţii Părinţi le-au aşezat în rândul Apostolilor, întocmai cu Apostolii, semn că fapta lor dovedeşte dragoste, devotament, iar mai mult decât orice, recunoştinţă nepieritoare! Aceste femei binecuvântate, împreună cu Maica Domnului, au petrecut o săptămână plină de lacrimi şi de jale până la Învierea Izbăvitorului din mormânt, dar şiroaie de lacrimi le-au curs din ochi încă din Betania, când Mântuitorul se despărţea de Prea Curata Sa Maică şi mergea la Ierusalim ca să pătimească. Prea Curata Fecioară a fost însoţită, mângâiată şi înconjurată întotdeauna de aceste minunate femei, iar niciodată să nu uităm rolul ce l-au jucat aceste sfinte mironosiţe în vremea Patimilor Lui Iisus. Nenumărate şi grele au fost asupririle, ocările, scuipatul şi batjocura pe care mulţimea aceea le arunca şi asupra lor cu ură şi dispreţ, aşa cum fusese batjocorit şi Mântuitorul! Oare. să fie aceasta, doar o latură macabră a psihologiei mulţimilor? Multe dintre aceste femei au fost lovite, altele luate în crudă bătaie de joc, mai ales Maria Magdalena, a cărei viaţă era cunoscută. De altfel, au fost urmărite de ochii pizmaşi şi răutăcioşi ai multora, de când mergeau, urcând spre Golgota, când Iisus ducea Crucea răstignirii, deoarece ele se apropiau pe rând şi cu mare respect de Mântuitor, ştergându-I faţa cu năframele lor, de sânge şi sudoare. Ele nu mai voiau să ştie altceva şi nu mai vedeau nimic decât drumul durerii, Crucea şi pe Izbăvitorul lumii, pentru că nu le păsa de batjocurile şi de toată răutatea oamenilor.

Duminica aceasta, s-ar mai putea numi şi Duminica femeii creştine

De bună seamă, Sfinţii Evanghelişti vorbesc de cele mai cunoscute dintre femeile mironosiţe, dar ele au fost mai multe. Aşadar, pe bună dreptate, Duminica aceasta, s-ar mai putea numi şi Duminica femeii creştine, Duminica diaconiţelor, a purtătoarelor de mir, de sfinte învăţături ale Domnului Hristos. Sfintele femei mironosiţe au purtat în sufletul lor toată tradiţia, învăţătura prin viu grai a Domnului Hristos şi au învăţat lumea cum şi ce să creadă. Ele au învăţat, mai cu seamă de la Sfânta Fecioară Maria, cu care au rămas în continuare, după Învierea Domnului şi pe care o ajutau să facă veşminte pentru preoţi, omofoare pentru arhierei, acoperăminte pentru sfintele vase de cult şi altele. Ştim că înainte de Domnul Hristos, istoria păstrează o amintire tristă, femeile nefiind altceva decât nişte unelte în mâna bărbatului. Ele nu puteau să cumpere, să vândă, nu puteau hotărî nimic şi uneori erau lipsite chiar de bucuria rodului pântecelui lor, căci bărbaţii, dacă nu voiau copii, îi luau cu sila de la sânul mamei şi-i aruncau în braţele morţii. De aceea, femeile mironosiţe au înţeles de la Domnul Hristos, înalta demnitate în care a fost pusă femeia creştină. Iată că vedem, cum s-a înmulţit Lumina Lui Hristos în lume prin uceniţele şi ucenicii Domnului şi e nesfârşit numărul femeilor creştine care au lucrat pentru numele Domnului şi care L-au propovăduit cu viaţa şi cu faptele lor, până în zilele noastre. Cine nu-şi aminteşte din istoria ţării noastre, de mamele creştine care au adus pe lume, prin naştere, prin creştere şi educaţie, oameni mari, viteji şi sfinţi! Iar, dacă femeia creştină a fost înălţată şi pusă la loc de cinste de Domnul Hristos, atunci, ca şi noi toţi, femeia creştină trebuie să propovăduiască învăţăturile Mântuitorului, iar fiecare dintre noi, ca şi femeile mironosiţe, să-L căutăm pe Hristos Cel Înviat, în toate locurile unde se află şi în toate momentele vieţii noastre binecuvântate!

Profesor Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here