Sunt întâmplări rupte din realitatea de fiecare zi, pe lângă care trec. Dar le observ. Şi-mi pare rău că lumea nu învaţă din greşeli. Ori cum spunea cineva, cândva, ale naibii greşeli au învăţat să înoate. Ca un optimist incurabil, trag nădejde de mai bine.
Moartea Partidului Umbra
Exista, pe la începutul anilor ‘90, un hâtru ce ieşise mai demult la pensie. Îl chema Nicolae Blendea, zis Mazilu, şi tare-i plăcea să stea pe marginea drumului, pe câte-o bancă, râzând de lume ori de poante chiar de el inventate.
Şi cum, pe-atunci, se putea înfiinţa câte-un partid cu doar 250 de membri mă-ntreba: „Măi nepoate, tu de ce nu-ţi faci un partid, pe-acolo, pe la Bucureşti. Nu-ţi trebuie mai mult de o scară de bloc, cel mult două”. Firesc, nu l-am luat în serios şi am rămas fără de partid.
Uite, îmi zicea, eu o să-mi fac un partid la mine-n sat. Partidul Umbra o să-i zică. Bag în el pe toţi care stau la umbră şi nu muncesc, continua dumnealui. Ce-i drept, de gospodăria lui se ocupa nevasta. Iar copiii îi avea mari. Unu-i şofer pe microbuzul ce transportă copiii la şcoală. Că, pe vremea mea, aveam colegi din Seuca, sat aflat la 9 kilometri de şcoala generală, ce veneau pe jos. Fie toamnă, fie iarnă. Abia mai târziu mi-am dat seama că ei, colegii mei, erau nişte eroi.
Nea Nicolae Mazilu s-a prăpădit săracu’. Şi cu el odată iniţiatorul unui partid ce ar fi avut mulţi adepţi şi astăzi.
Primăria Tismana, banii de la APIA şi islazurile date în comodat!
Pe inginerul profesor Marian Slivilescu, actualul primar al oraşului Tismana, îl ştiu din vedere de mai mulţi ani. Mă abordase, prima dată, la o casierie a unui magazin alimentar SUCCES. Bănuia că nu-l ştiu după nume, ci doar din vedere.
Cu patru ani în urmă, candidase la funcţia de primar al Tismanei din partea PSD. A pierdut la 6(şase!) voturi, iar la contestaţia PDL-istului Costel Buzianu, fost profesor de tumbe, au ieşit mai multe voturi în minus!
Ca invitaţi la Festivalul Piftiilor din Arcani, s-au regăsit foştii colegi de cancelarie ing.prof. Marian Slivilescu şi maistrul profesor al Grupului Şcolar Industrial „C. Brâncuşi”, Pantelimon Tivig. Consilier local la Peştişani şi până mai ieri viceprimar împuternicit cu prerogativele unui primar sadea, cel ales fiind arestat de mai multe luni.
„Vicele” Pantelimon Tivig încerca să mă ducă cu preşul, cum că hotărârea CL Peştişani privind acordarea dreptului de comodat/concesiune unei Asociaţii pentru Creşterea Animalelor – creată de oamenii de afaceri Ionel Purec şi Valentin Mucenic -, pe care Pantelimon Tivig refuza s-o aplice deşi o votase, nu este în regulă. Cică n-ar fi avut avizele tuturor comisiilor de specialitate ale primăriei. Stau şi mă-ntreb, dacă nu le avea cum de-a fost inclusă pe ordinea de zi a şedinţei ordinare de CL şi, mai ales, de ce o votase. Adică, fusese de acord cu ea.
La care, primarul urbei Tismana, ing.prof. Marian Slivilescu intervine: „Ce m-aş fi făcut eu cu trei islazuri dacă nu le aveam date unor asociaţii private? Primăria n-avea bani pentru investiţii, grajduri şi cumpărarea de animale. Aşa, dacă rămâneau ale primăriei Tismana primeam de la APIA nişte bani, în funcţie de suprafeţele islazurilor, iar asociaţiile primesc şi pentru taurine şi ovine. Adică, bani mai mulţi.”
Nu ştiu ce-o fi priceput „vicele” maistru „Panti” Tivig. Cu toate că expunerea fostului coleg de cancelarie fusese clară.
Calul nu-i viţel, iar dovlecelul are 1,42 m!
Un om născut şi crescut la Lupeni, Bogdan Huda, s-a trezit într-o bună zi pe la ţară. Unde are o casă a bunicilor săi. Cum se-ntâmpla ca un vecin să taie un viţel, s-a dus şi el să cumpere.
Mirat, nevoie mare, a-ntrebat de ce are carnea oase. Gazda, adică proprietarul viţelului sacrificat, i-a explicat că toată carnea de vacă are oase. „Păi, eu de câte ori am cumpărat, şi pentru mine şi pentru amici, n-avea pic de os. Şi mi-o aducea o asistentă, prietenă de familie”. Iar Nicu lui Pistol, pe care-l cheamă, de fapt, Blendea, i-a explicat: „Nu cumva era carne roşie?” „Ba da!”, a fost răspunsul. „E clar, era carne de cal, din aceea din care se fac şi micii, dar şi salamuri”, a mai completat Nicolae Blendea.
Care Nicu mi-a mai arătat ieri dimineaţă şi vreo cinci bucăţi de dovlecel. Cât toate zilele, cum se spune. Cel mai mare avea 1,42 metri, iar următorii 1,37 m, 1,35 m, 1,33 m şi 1,31 metri. Aşa-i când munceşti ca lumea. Şi ai!
Ion Predoşanu
