Lumea gorjenească – Moartea Copilului de viaţă

116

Mai zilele trecute, a trecut la cele veşnice Nicolae Rovenţa, pe care-l ştiu de când era mic. Luna viitoare ar fi împlinit 55 de ani. Timpul, timpurile grele şi viaţa, pe care şi el şi-a făcut-o grea, n-au mai avut răbdare.

Fusese, încă de mic, un isteţ. Voi povesti câte ceva despre el, ca la orice despărţire de un om care mi-a fost drag. Avusese o reputaţie deştept încă de copil. Nu doar ca aceia, de acum, ce „spun lucruri trăznite”. Pur şi simplu era dotat din născare. Ce spun eu acum, s-ar putea numi doar o interpretare. Nea Nică, tat’su, şi nea Costică Daicu, prieteni şi colegi de muncă la Şcoala de Meserii Peştişani, la un pahar de vorbă, se amuzau copios de zicerile sale pe când avea numai 6-8 ani. Dar îi şi dădeau să bea. Spre a-l face şi mai haios. Numai că dacă unui copilaş sub 12 ani, dacă i se dă alcool, spun doctorii, ba inima, ba rinichiul rămân cu sechele. Acum eu nu ştiu precis dacă studiile medicale se confirmă în toate cazurile. Viaţa lui, de mai târziu, i-a dat necazuri. Şi cu inima, motorul fiecărui organism. Deşi exista Liceul „C. Brâncuşi” la Peştişani, fiind un elev foarte dotat, părinţii l-au dat la Liceul „Tudor” din Târgu Jiu. Unde-i avusese colegi de clasă pe actualul primar al urbei de pe Jii, dr.ing. Florin Cârciumaru. Dar şi pe Ion Tudor, şeful Poliţiei Comunitare. Şi atunci, dar şi mai târziu, aproape până în ultimele clipe ale vieţii a citit enorm. Lecturile şi priceperea în multe chestii lumeşti, de care nu se ferea, îl făceau niţel cam caustic. Aşa că, din păcate, nu avea prea mulţi prieteni. A trudit ba pe la Uzinele Sadu, ba pe la Rovinari ori pe la şantierul ACH -, al aducţiunii de pe Bistriţa pentru hidrocentrala Tismana şi chiar casier la Primăria Peştişani. O boală de inimă, urmată de o operaţie grea – pe cord deschis -, cu schimbare de valvă, l-au îndepărtat de muncă. Mai ales că, la puţin timp, a mai făcut şi un accident cerebral. Cu paralizie pe partea dreaptă. Nu voi relua o mică crimă făptuită de o echipă de pretinşi medici gorjeni, despre care am mai scris. Deşi era netransportabil, fiind imobilizat într-un cărucior, anul trecut l-au trecut de la gradul I de handicap, la gradul II de handicap. Evident, cu pensie mai mică. Una c-an vremile portocalii şi după o Lege a pensiilor criminală. Başca faptul că, acel nenorocit de grad doi de handicap era revizuibil, la 6(şase!) luni. Vorbind despre pensii, nenorocitul de Emil Boc zicea că „Unii dintre pensionari vor dispărea, pe cale naturală”. Dar şi cu ajutorul guvernanţilor şi legiuitorilor din Alianţa portocalie.De astăzi, Nicolae Rovenţa va fi înmormântat în Cimitirul Peştişani. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească-n pace. Dacă mai amintesc şi că soţia sa, Paulina Rovenţa e tot fără slujbă şi nici n-a beneficiat de ajutorul cuvenit, cu carte de muncă, însoţitorului ce l-a îngrijit pe unul dintre semenii noştri aflaţi în suferinţă am spus totul. Mai puţin că Nae Rovenţa poate fi apreciat şi ca o victimă a regimului băsescian.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here