Lucrare de control…la EDUCAŢIE – “Da, avem nevoie de o educaţie a emoţiilor noastre”!

102

gogoneaTermenul de „emoţie” îşi are originea în verbul latinesc „motere” care înseamnă „a mişca” plus prefixul „e”, adică „ a te da la o parte”, sugerând că tendinţa de a acţiona se dovedeşte implicită în orice emoţie, mai ales că emoţiile conduc nemijlocit la fapte.

Am putea spune că fiecare emoţie joacă un rol unic, deoarece pregăteşte corpul pentru o reacţie diferită. Emoţiile rezultă din procesele cerebrale şi sunt necesare adaptării şi ordonării comportamentului uman, constituind reacţii complexe descrise prin intermediul a trei componente majore: o stare epecifică, o schimbare fiziologică şi impulsul de a acţiona.

De data aceasta, vom porni chiar de la o lucrare de control pe care am dat-o unei clase de elevi deosebiţi de la Colegiul Comercial “Virgil Madgearu”, în care le-am cerut acestor minunaţi adolescenţi, printre altele, să explice rolul pe care îl pot avea emoţiile în exprimarea limbajului nostru! Parcă, pentru a răspunde unor deziderate ale rubricii noastre, spre surprinderea mea, pe lângă impactul decisiv al emoţiilor asupra formelor limbajului, una dintre eleve, în demersul său explicativ, mărturiseşte fără nici o reţinere: “Da, avem nevoie de o educaţie a emoţiilor noastre”, accentuând şi ideea că emoţiile pot avea, atât o influenţă pozitivă, cât şi un rol negativ în exprimarea limbajului tinerilor! Este o realitate faptul că dintotdeauna, oamenii au reuşit să comunice între ei cu ajutorul limbajului sau în cele mai deosebite situaţii cu ajutorul unor simboluri specifice însuşite din “nevoia de a comunica prin limbajul manifestărilor”, mai ales că am remarcat o disponibilitate a “învăţăceilor” mei de a se referi la compotamentul non-verbal, cel care are la bază mimica, gesturile şi toate mişcările corpului, cu un accent deosebit pe rolul pe care îl pot avea expresiile faciale, deoarece mimica feţei ocupă un rol foarte important în relaţiile interumane, atât în planul conştientului, cât şi în acela al inconştientului. Unul dintre băieţii clasei, chiar accentuează faptul că poziţia capului se dovedeşte foarte sugestivă. Capul se poate afla în diverse poziţii care etalează un accent al limbajului, deoarece, atunci când e ridicat sau coborât, înclinat la stânga sau la dreapta, ridicat oblic la stânga sau la dreapta, acesta poate transmite un anumit mesaj mai puţin explicit, iar capul unei persoane împins inainte, ne duce cu gândul la un semn de ameninţare! Nu aş trece prea uşor peste faptul că unele dintre lucrările elevilor mei pot constitui şi veritabile sugestii de fişe de lucru pentru educarea limbajului, cu intenţia declarată a stimulării ,, învăţării” încă de la vârste timpurii, ca o posibilitate de a veni în sprijinul cadrelor didactice, dar şi în sprijinul părinţilor care vor dori să contribuie la îmbogăţirea experienţelor tinerilor în domeniul amintit.
Universul psihic al omului este marcat de emoţii, aşa că învăţarea autodirijată se derulează pe un fond emoţional, iar un context emoţional optim, care e conceput pentru a stimula şi a favoriza procesul de învăţare, putem spune că se află sub semnul pattern-ului educaţional. Învăţarea autodirijată se fundamentează pe încrederea în sine, ca o variabilă cu un pregnant accent emoţional orientat spre optimism şi bazat pe curiozitate! Atâta cât mai există în viaţa şcolară a tinerilor de azi, cred că dorinţa de a învăţa şi trăirea satisfacţiei asociate sunt elemente esenţiale, pornind de la premisa că de cele mai multe ori, competenţa de autoinstruire include factori cognitivi şi emoţionali, că prin valenţele limbajului putem aprecia că învăţarea autodirijată produce rezultate notabile, dacă tânărul conştientizează şi evaluează emoţiile proprii, mai mult prin dorinţa şi voinţa de a învăţa singur, dar ceva mai puţin explicit prin obligaţia de a se instrui şi de a se pregăti pentru viitoarea carieră profesională!

prof Vasile Gogonea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here