Printr-o stranie coincidenţă, chiar în ziua unei eclipse parţiale de soare, poate ivite ca un semn ceresc, după “lupte seculare” care au durat vreo câţiva ani, Curtea Constituţională a decis cu şapte voturi “pentru” şi două “împotrivă”, că este constituţională Legea Educaţiei Naţionale adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, şeful statului “nevoindu-se” să semneze promulgarea ei, pentru a i se împlini “pohta ce-a pohtit” în două mandate prezidenţiale!
Chiar dacă Traian Băsescu jubilează pentru un asemenea succes oficializat sub sigla unei “vrăjitorii educaţionale” cu acte în regulă, efectele pe termen mediu şi pe termen lung sunt adevăraţii judecători care validează decizia aceasta.
Considerând că promulgarea noii legi a educaţiei este un moment extrem de important pentru reforma în România, pur şi simplu, doar pentru că prezidenţiabilul consideră că un asemenea act normativ se aşează alături de noua lege a pensiilor şi a salarizării, între legile importante care vizează modernizarea statului român, personal, mă îndoiesc de faptul că legea educaţiei face parte din marile “succesuri” ale Palatului Cotroceni, dar, cu promisiunea că voi reveni asupra incoerenţelor şi a confuziilor stânjenitoare pe care le induce aceasta în procesul de modernizare a învăţământului românesc, în articolul de astăzi, ne vom îndrepta asupra unei Hotărâri a Guvernului Boc, privind aprobarea structurii clasificării ocupaţiilor din România, unde, la secţiunea “Alţi lucrători în domeniul serviciilor personale” apare şi categoria “astrologi, prezicători şi asimilaţi”, alături de “însoţitori şi valeţi”, “agenţi de pompe funebre şi îmbălsămători”, parcă aleşi pentru a defini pleiada colorată a celor care au finalizat Legea Educaţiei naţionale!
“Vrăjitoria educaţională” sau “vrăjitoria de clasă”!
Mărturisesc în faţa cititorilor că iniţial voiam să vorbesc despre vrăjitoria demagogică a clasei politice româneşti actuale, dar, evenimentele s-au succedat într-un ritm alert şi greu de cuprins într-o intenţie iniţială, iar de la “vrăjitoria de clasă” am ajuns la “vrăjitoria de la clasă”, pentru a sublinia că în minţile înfierbântate ale politicienilor puterii actuale, dar, nu numai ale lor, marea miză a “oficializării” unei campanii acroşante, în viitor, o reprezintă, de fapt, “vrăjitoria electorală”, adică, acel discurs demagogic şi persuasiv de a “culege” voturi cu orice preţ!
Pare un truism faptul că prin cuvântul vrăjitorie întelegem invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinţe omeneşti. Vrăjitoria se împarte în cea propriu-zisă, prin care se înţelege chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse şi lucruri pierdute, al doilea fel de vrăjitorie pe care o numim ghicitul, prin care unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palmă, numită chiromanţie, dar şi prin alte obiecte: bobi, cărţi de joc, cafea etc, pentru a sublinia cel de-al treilea fel de vrăjitorie, descântarea, spiritismul, care înseamnă chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt în viaţă. Nu putem omite “ghitia”, care înseamnă ghicirea sau vrăjitoria prin lucruri sfinte, prin ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de veşminte clericale, cheia bisericii, cenuşa din cădelnită, scrierea unor nume pe toacă, pe clopote, pe ziduri de biserică sau introducerea numelui în candele!
Cu oarecare coloratură stilistică putem aminti fermecătoria, adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu alţii sau a se despărţi, prin invocarea “ajutorului” diavolesc, numită popular şi “ursită”, la care am putea adăuga şi ghicirea prin măruntaiele animalelor, numită “iconoscopia”, în care sunt incluse visurile, zodiile, ceasurile bune şi rele, ghicirea prin membrele trupului, numită şi prevestire (ţiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor). Aceia care “cheamă” demonii (clindonii) sunt cei care ghicesc cele viitoare prin chemarea diavolilor, aşa cum fac unii politicieni, iar între aceştia se numără cei ce fac focuri înaintea caselor şi sar prin focul purificator al justiţiei, precum şi cei ce ghicesc în măruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, un gen de vrăjitorie care se practică frecvent în zilele noastre.
Astrologia este o “vrăjitorie educaţională” consacrată!
Astrologia este o “vrăjitorie educaţională” practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi, cea care constă în “ghicirea” celor viitoare prin mişcările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor şi ale celorlalte fenomene ale universului, prin faptul că astrologul pretinde că fiecare om are o stea proprie.
De multe ori, se constată în cazul descântătoarelor prezenţa unor “vedenii” care provin dintr-o concepţie animistă asupra lumii, din faptul că fiecare obiect este învestit cu suflet. Mulţi cercetători au sesizat la deţinătorii de practici magice prezenţa halucinaţiilor, datorate predispoziţiilor către boli psihice din familie, iar în acest fel se poate explica transmiterea descântecului în familie, pe fondul sensibilităţii exacerbate, mediului familial sau educaţiei din casă, care propagă trăiri şi experienţe de acest fel, experimentate direct sau induse. Important, în obţinerea halucinaţiilor, poate fi şi orizontul de aşteptare produs de faptul că descântătoarea trebuie să-şi transmită darul şi necunoaşterea “următoarei alese” sau moştenitoarei, care creează în oamenii predispuşi la psihoze o tensiune spirituală ce-i poate duce la vizualizarea “fiinţelor din altă lume” cei care dobândesc chip şi chiar materialitate. Astfel de manifestări sunt considerate de creştinism drept boli psihice sau demonice, mai ales dacă văzătorul lor se încrede în ele şi sedus de fascinaţia lor începe să le slujească.
Desigur, pentru oamenii raţionali ai lumii moderne, toate acestea pot apărea ca nişte simple poveşti “de adormit copiii” sau pure fantezii care stârnesc zâmbetul, însă, în cercul format de descântătoare, pe de o parte, şi de eretici, pe de alta, ele sunt o realitate foarte frecventă, tristă şi uneori foarte dăunătoare sănătăţii spirituale şi mentale. Multe dintre descântătoare tind să desconsidere chiar lumea reală, vizibilă, având credinţa că adevărul se află în lumea spirituală, vie pentru halucinaţia lor, demnă de “vrăjitoria educaţională”!
Industralizarea României prin sex şi prin ghioc!
Totuşi, creştinismul a demonstrat-o prin experienţa teologilor că aceste halucinaţii nu sunt simple roade ale minţii omeneşti bolnave, ci, ele sunt înteţite de diavoli, care vor să convingă cât mai mult de realitatea lumii spirituale şi de puterea pe care ar avea-o ei în această lume, să subjuge, din invidie, omul căruia i-a dat Dumnezeu posibilitatea de a se ridica din păcatele necredinţei! În unele cazuri, descântătoarele, care se comportă asemenea unor oameni politici, cred că pot domina ele acea lume de dincolo, că pot determina duhurile să le slujească, aşa cum politicienii îşi imaginează că pot domina această lume.
Credinţa oamenilor este că oricărei descântătoare îi slujeşte un duh rău, iar această slujire este, de fapt, o înşelăciune, pentru că duhul îi ajută descântătoarei, pentru a pune stăpânire, în final, pe sufletul ei şi al acelora care apelează la arta sa primitivă. Oricum, vrăjitoarele vor fi cuprinse în circuitul de valori al societăţii noastre, la loc de cinste, cum li se cuvine, iar în acest fel, parcă se luminează ideea cu “flacăra violetă”, chiar dacă nu putem lăsa totul pe umerii vrăjitoarelor şi pe coapsele prostituatelor, pentru că odată intraţi în Europa, trebuie să ne înscriem şi noi în această bătălie pentru industralizarea României prin sex şi prin ghioc! De fapt, nu numai prin ghioc, dar şi prin celelalte metode nobile de înţelegere şi de cucerire a viitorului, aşa că nu trebuie să pornim prea timoraţi la treabă!
Dacă, de la vrăjitorie la prostituţie nu-i decât un pas “mare pentru omenire”, să nu trecem prea uşor peste faptul că aşa cum oamenii politici îşi caută vrăjitoarele, tot la fel, prostituatele “de lux” pot fi acelea care se livrează liderilor politici şi care trebuie plătite corespunzător, dar, tot corespunzător se cuvine ca statul să-şi ia ceea ce e al lui! Căci, ale lui sunt şi vrăjitoarele şi prostituatele, iar “serviciile” lor trebuiesc impozitate!
Am ajuns ca s-o trăim şi pe asta, chiar dacă e vorba de o situaţie complexă, producătoare de mici îngrijorări şi de mari satisfacţii, deşi avem senzaţia că trăim blocaţi între prejudecăţi! În multe privinţe, în vrăjitorie şi în prostituţie e un gen de competiţie contra cronometru, dar, cred că este şi o ierarhie bine stabilită!
Conformitatea cu pretenţiile “vrăjitoarelor educaţionale”!
Iată, când în întreaga lume schimbarea de opţiuni a devenit o modă, când în toate campaniile electorale candidaţii fac exact ceea ce fac şi vrăjitoarele, vânzând speranţe deşarte oamenilor, acum, când şi intoleranta şi-a făcut lanţul de case de toleranţă iar vrăjitoarele visează să presteze servicii “la cabinet”, putem vedea că oficializarea vrăjitoriei şi a prostituţiei devine obligatorie pentru această biată ţară încă obsedată de morala creştină şi de bunul-simţ tradiţional şi uneori ridiculizat al omului!
Dar, oameni buni, partidul portocaliu are nevoie de bani, pentru că a luat el cât a luat de la FMI, iar acum vrea să ia şi de la FeMeI vrăjitoare sau prostituate. Păi, nu se vede, dragi compatrioţi, că o abundentă “bogăţie naturală” se risipeşte de amar de ani prin toate boschetăriile, la toate raspântiile vremii, la toate nivelurile educate şi needucate, dar, mai ales pe străzile prost luminate şi în zonele politice prost educate cu numărătoarea voturilor. În fond şi la urma urmei, de ce să nu echilibrăm balanţa de plăţi?
De ce să ne mai văicărim că n-avem o Lege a Educaţiei, atâta vreme cât constatăm că indiferent de anotimp, iarna şi vara, primăvara şi toamna, industria “de lux”, pusă pe roate de către democrat-liberali, va funcţiona în trei schimburi, iar ţara va ieşi din criză şi va prospera într-un viitor mandat portocaliu!
Un rol important îl joacă, în acest stadiu, imaginaţia bogată şi îmbogăţită cu fonduri europene, care brodează întreaga dantelărie a lumii în care se desfăşoară “vrăjitoria educaţională”! Prin mijlocirea ei sunt descrise chipul şi forma fiinţelor spirituale pe care le vede politicianul român în lumea “de dincolo” sau prin “plăcerile” şi “neplăcerile” spiritelor înnoitoare care descriu modul în care o vrăjitoare a fost iniţiată!
Până la urmă, nu mai contează nici felul în care persoana a dobândit leacul de la buruieni sau de la gesturile rituale, cu atât mai puţin, ceea ce putem numi conformitatea acestora cu pretenţiile “vrăjitoarelor educaţionale”, care ne demonstrează că imaginaţia induce şi o tensiune spirituală care provoacă halucinaţii descântătoarei sau bolnavului, pentru a căuta vindecarea prin psihoterapie!
Prof. Vasile GOGONEA
