Cu ceva timp în urmă un prieten pescar mi-a povestit despre nişte locuri de pe Gilort care te lăsau „cu degetu’n gură”. Pe lângă Tg- Cărbuneşti este o balastieră (o văzusem şi eu când am fost pentru prima dată la Mănăstirea Cămărăşeasca şi greşisem drumul), iar pe acolo cică ar fi numai locuri nu mai bune de pescuit.
Mai zilele trecute am planificat o „recunoaştere” în zonă întrucât pe acest tronson al Gilortului nu mai fusesem la pescuit. Eu de regulă mergeam din Jupâneşti în josul râului până la Socu ori Bărbăteşti sau chiar la Muşeteşti.
Într-adevăr perimetrele „la balastieră” ori „la cascadă” pot oferi pescarilor de râu şi nu numai (bineînţeles vorbim despre pescuitul legal şi cu permisul vizat), dar şi celor ce vor pur şi simplu să petreacă o după-amiază ori chiar un week-end la iarbă verde, un cadru natural de excepţie. Dar (şi iarăşi se iveste un „dar” că aşa suntem noi românii) în una din locaţiile mai sus amintite situată undeva în apropierea unei punţi de cabluri peste Gilort pe niste locuri parcă făcute pentru o odihnă la iarbă verde niste indivizi obtuzi la minte au aruncat mai multe încărcături de molozuri şi resturi menajere. Am cugetat câteva momente şi primul gând ce mi-a venit în minte a fost cel al unui înalt oficial european ce în timpul unei acţiuni de protejare a ambientului naţional a spus ceva ce în „dulcea limbă românească” s-ar putea traduce cam asa : voi românii dacă nu v-aţi da singuri cu firma-n cap a-ţi realiza enorm într-o multitudine de domenii şi activităţi ale vieţii cotidiene. Şi iarăşi vorbesc singur: „dom-le da bine a nimerit-o oficialul ăsta ca în chestiunea molozului de pe malul Gilortului de parcă ar fi fost acolo”. Degeaba avem peisaje de excepţie chiar pe plan local (cum este cazul de faţă) dacă de cele mai multe ori se vor găsi nişte nătărăi care în loc să arunce respectivele deşeuri în locurile amenajate (şi care bănuiesc că există la nivel de comunitate) au preferat să le încarce în maşini şi profitând cel mai probabil de întuneric ori de faptul că nu îi vede nimeni să vandalizeze un teritoriu de pe malul Gilortului de un farmec aparte.
Mi-ar plăcea să cred că la următoarea descindere pe acele locuri (mai ales că acum s-a deschis şi sezonul de pescuit) acele gunoaie ce urâţesc întreg peisajul nu vor mai fi acolo. Nu mă îmbăt cu apa rece că cei care le-au aruncat mustraţi de propria conştiinţă or să vină să le ia înapoi şi să le depoziteze unde trebuie. Nici că o să vină vreo prinţesă cu o baghetă fermecată cu care să facă hocus-pocus iar deşeurile or să dispară ca prin farmec. Cel mai probabil cineva de la nivelui comunitatii locale (şi am auzit că pe acolo sunt oameni de acţiune) se va implica astfel încât un loc de o frumuseţe şi un pitoresc aparte aflat pe malul Gilortului cărbuneştean să-şi recapete aspectul iniţial.
Mugurel Petrescu
