Limba noastră – Scrierea antroponimelor, patronimelor și a toponimelor conform normelor prevăzute în ,,Dicţionarul ortografic, ortepic şi morfologic al limbii române” (DOOM3)

1032

Motto: “Între elementele care formează comoara sufletească a poporului românesc, niciunul nu cuprinde mai mult și nu oglindește mai adevărat decât însăși limba lui”. – Nicolae Iorga

Românii aveau un sistem tripartit: “praenomen’’(prenume), primul termen al desemnării, similar cu numele ‘‘mic”‘‘, de botez, de azi (‘‘antroponim”-prenume); “nomen” (“nomen gentilicum”- numele gintei), termenul din mijloc marca numele gintei din care făcea parte, comun tuturor descendenților din ginta respectivă, corespunzând numelui de familie (patronime); „cognomen”, al treilea termen aparținând familiei, corespundea poreclelor noastre (Caius Iulius Caesar: Caius-“praenomen”, Iulius–“nomen”, Caesar – “cognomen”).
Prin urmare, numele se clasifică în: ”antroponime‘‘, care desemnează persoana ca individ: Ion, Angela, Daniel-Cristian. Este numele de botez (numele‘‘mic‘‘), urmează “patronime‘‘ sau numele de familie și transmise de părinți urmașilor de sex bărbătesc (numele “cel mare‘‘): Ungureanu, Țicleanu, Lumezeanu etc. Mai distingem termenul “onomastic‘‘ (‘‘zi onomastică” – zi în care cineva își serbează numele, ziua numelui) și termenul “hipocoristic”, care exprimă un sentiment de afecțiune, de mângâiere, de alintare, de dezmierdare: Nicușor, Lili, Costinel, Vetuța, Grig etc.
Toponimia este o ramură a lingvisticii care studiază numele de locuri (“toponimie” – nume de locuri). Ramuri ale toponimiei: oronimia, care se ocupă cu desemnarea formelor de relief și hidronimia care cuprinde totalitatea numelor de ape.
Numele proprii de persoane, compuse, prenume și nume de familie, neincluse în “Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române/DOOM3” se întâlnesc scrise fie cu cratimă, fie într-un cuvânt, fie în cuvinte separate: ”Ana-Maria”, “Anamaria”, “Ana Maria”, “Paul Niculescu-Mizil”, “Barbu Ștefănescu-Delavrancea”, “Bogdan-Duică”, “Moșandrei”, “Șaptefrați”.
Pentru a se asigura identitatea legală a persoanei, numele folosite oficial se scriu în forma din documentele acesteia. Legea nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civilă, stipulează că la întocmirea actului de naștere, precum și a celorlalte acte de stare civilă, numele de familie și prenumele titularului formate din două sau mai multe cuvinte se scriu cu cratimă. Este vorba de înscrierea în acte a prenumelor nou-născuților și a numelor de familie pentru care cetățenii optează la căsătorie/divorț sau la schimbarea numelui. La subsolul paginii din DOOM3 , autorii fac următoarea precizare:
“Pentru prenumele cu mai mult de două componente, scrierea lor în cuvinte separate, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, apare totuși ca mai firească decât scrierea lor cu cratimă”.
(Supra)numele personalităților istorice care datează din perioade mai vechi, când sistemul actual al numelor de familie nu era constituit, se scriu conform tradiției: Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazul.
Cetățenii au dreptul de a păstra și în uzul oficial forma propriilor nume corespunzătoare voinței lor și tradiției familiei, în măsura în care ea este consemnată în actele lor de stare civilă emise anterior. Legea nu se aplică numelor neoficiale compuse de persoane: hipocoristice (Nicușor, Catrinel, Lizi, Lili), nume de autor, porecle și pseudonime.
Numele compuse românești de personaje folclorice și literare sau din literatura universală se scriu în general cu cratimă sau în cuvinte separate: “Baba Cloanța-Cotoroanța”, „Făt-Frumos”, “Harap-Alb”, “Sfarâmă-Piatră”, “Moș Crăciun”, „Moș Ene”, „Don Juan”, „Don Quijote’’.
Sunt interzise despărțirile în silabe a numelor de persoane. Se recomandă să nu se separe de la un rând la celălalt, ci să se treacă împreună pe rândul următor: Ion Popescu, I. Popescu.
Unele substantive proprii feminine flexibile, la genitiv-dativ pot avea două forme, corecte amândouă: ”Ileanei”, “Ilenei”; accidental și unele substantive proprii masculine: “lui Toma”, dar “Duminica Tomei/Tomii”.
Numele românești de familie terminate grafic în –“iu” se accentuează corect în mod diferit: “Dimitriu”/”Dumitriu”, “Gheorghiu”, “Grigoriu”, “Vasiliu”(cu accentul pe “i”), “Funeriu’’, “Morariu”, “Olariu”, “Prunariu”, “Trăistariu” (cu accentul pe “a” sau pe “e”).
Trecând la toponimie, pentru numele unităților administrativ-teritoriale din România trebuie respectate formele oficializate prin anexele la Legea 290/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României. Aceste nume extrem de numeroase nu puteau fi incluse toate în DOOM3. Dintre numele compuse de județe se scriu: cu cratimă “Bistrița-Năsăud“ și “Caraș-Severin”, iar în cuvinte separate “Satu Mare”. Numele compuse de orașe (municipii) se scriu cu cratimă: “Boldești-Scăeni”, “Bolintin-Vale”, “Bumbești-Jiu”, “Chișineu-Criș“, “Cluj-Napoca“, “Drăgănești-Olt”, “Drobeta-Turnu Severin”, “Fierbinți-Târg”, “Lehliu-Gară”, “Miercurea-Ciuc”, “Negrești-Oaș”, “Piatra-Neamț”, “Piatra-Olt”, “ Popești-Leordeni”, “Sângeorz-Băi”, “Slănic-Moldova”, “Tăutu-Măgherauș”, “Târgu-Neamț”. Se scriu într-un cuvânt “Câmpulung“ (oraș) /-articulat, genitiv-dativ “Câmpulungului”, “Câmpulung-Moldovenesc”, articulat genitiv-dativ ”Câmpulungului Moldovenesc”, „Sângeorgiu”, în „Sângeorgiu de Pădure”, „Sânicolau” în „Sânicolau Mare”, ”Sântana”.
Privind scrierea unor toponime în cuvinte separate, descoperim în DOOM3 elemente nou-introduse sau modificări de normă marcate cu semnul plus sau cu semnul exclamării: “Baia Mare”, +Baia Sprie, +Copșa Mică,! Negru Vodă, +Ocna Mureș, +Râmnicu Sărat, „+Râmnicu Vâlcea”, +Satu Mare,” +Negrești-Oaș”, „+Satulung”, localitate în județul Maramureș, “+Satu Lung”, localitate în județul Cluj.
O altă noutate: toate numele compuse cu primul element “Târgu”, în afară de „Târgu-Neamț”, se scriu fără cratimă, în cuvinte separate: “Târgu Bujor”, “Târgu Cărbunești”, „Târgu Frumos”, „Târgu Jiu”, „Târgu Lăpuș”, „Târgu Mureș”, „Târgu Ocna”, „Târgu Secuiesc”, „Turnu Măgurele”. Referitor la numele compuse ale comunelor și satelor, observăm, de asemenea, anumite inconsecvențe, chiar dacă au aceeași structură, uneori aceeași componență, fiind scrise în lege diferit: cu cratimă, între componentele principale, într-un cuvânt sau în cuvinte separate: „Orașu Nou-Vii”; „După Piatră”, „Întrerâuri”, „Luncasprie”, „Satchinez”, „Satulung” (județul Maramureș), „Subcetate” (județul Harghita), „După Deal”, „La Curte”, „Satu Lung” (județul Cluj), „Sub Cetate” (județul Sălaj), „Sub Piatră” (județul Alba). Să observăm inconsecvențe adesea privind scrierea cu sau fără “-l”: “Izvoru Rece” (județul Vâlcea), “Izvorul Rece” (județul Dolj), “Pârâu Mare” (județul Mureș), „Pârâul Mare” (județul Neamț). Numele proprii de localități având forma-tip de singular sau plural nearticulat („București”, „Cluj”, ”Iași”) pot primi articolul de singular („Bucureștiul”, „Clujul”, „Iașiul”), unele și de plural („Bucureștii”, „Iașii”); ultimele sunt simțite ca forme învechite, păstrate în special în anumite sintagme: ”Bucureștii-Noi” (cartier), ”Luna Bucureștilor” (DOOM3 p. 169).
Nume de entități geografice sunt scrise în general fără ”-l”: “Moldoveanu”, „Parângu”, (vârfuri muntoase), forme susținute și de unii lingviști.
Constantin E. Ungureanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here